Rapid a îndoliat Bănia și a rezolvat titlul pentru Universitatea Craiova. CFR Cluj a călcat concitadina U Cluj în Gruia, dar firavele speranțe la campionat i-au fost spulberate de a 10-a victorie consecutivă marca FCSB în fața lui Dinamo.
Etapa 7 a primei noastre ligi a adus un pic de speranță la Sfântu Gheorghe. Pe care deja l-am serbat calendarsitic. Cu un antrenor de ocazie, luat din propria crte (nu-i prima dată…), Sepsi a reușit să țină tabela imaculată în Copoul Iașiului. Și astfel, după acest 0-0, să stea în clasament la 3 puncte de aproape retrogadatele Unirea Slobozia și Gloria Buzău.
A urmat reintrarea pe scena play-off-ului a Rapidului, total neașteptată, prin victoria cu 2-1 împotriva unei de neînțeles Universitatea Craiova, chiar în Bănie.
…Într-un moment în care juveții lui Mirel Rădoi păreau pe valul ce amenința „hegemonia” FCSB, iar în Giulești, schisma este în toate rostirile conducătorilor și ale suporterilor. Mai toate spărgându-se în capul tragi-comic, prin grimasele cu care este dotat, al antrenorului Marius Șumudică.
…„Mecanic” (de locomotivă, bine-nțeles, nu vă gândiți la conotația americană din cunoscutul film „Mecanicul”, cu Charles Bronson, în 1972, sau cu Jason Statham în 2011) care a încasat destule „lopeți” pe spinare după atâtea eșecuri, îndeosebi de la marele om de fotbal, dar minoritar ca acționar, Victor Angelescu.
Ce-i drept, prin această victorie neașteptată, Rapid mai speră să intre pe o linie europeană, șansele fiind mai mult teoretice decât faptice. Minime, dar în viață.
Au fost cam 18.000 de spectatori în tribunele splendidului stadion „Ion Oblemenco” din Craiova, majoritatea veniți să „horească” un pahar de zaibăr pentru victoria gazdelor. Dar fratele meu, Ziaristul cu „Z” mare Cristi Coste aprecia pe site-ul www.fanatik.ro că s-au auzit mai mult încurajările celor o sută și ceva de suporteri rapidiști care au avut curajul să vină la Craiova în ciuda premiselor de un vișiniu… întunecat!
…Și care s-au luminat spre cel mai pur vișiniu la finalul în lacrimi „alb-albastre” ale antrenorului Mirel Rădoi… Șocant pentru mine, și nu numai, pentru că-l știam, vorba unui „cântic oltenesc” al lui Tudor Gheorghe, „neam de piatră”. Pentru că se adeverește, iată, chiar de piatră trebuie să fii ca să reziști malaxorului de antrenori care este Universitatea Craiova.
Ca descriere a jocului, de remarcat e că Șumudică s-a corectat față de meciul precedent, 1-2 cu FCSB, așezând echipa de la început în 4-3-3, dinamică teoretic mai ofensivă decât 5-4-1 defensiv cu care a început întâlnirea cu „bercenarii” lui Gigi Becali.
Și rezultatul s-a văzut sub ochii patronului Dan Șucu, împărțit weekend de weekend între Rapid și Genoa. Ochii lui Victor Angelescu nu s-au văzut în Bănie, aveau altele, mai importante, de privit prin alte părți de lume…
Un scurt film al jocului poate începe cu încurcăreala à la Stan și Bran a lui Burmaz și Ciobotariu, în minutul 10, pentru o minge care putea fi periculoasă în centrul careului oltean, pe punctul cu var, termintă cu un șut în bozii, cum se spune, al sârbului.
După două minute, Alex Mitriță a amenințat poarta giuleștenilor cu un șut destinat păienjenilor, din lovitură liberă de la vreo 20 de metri, respins spectaculos de „arcul” eficient al portarului Aioani.
Ar mai fi faza din minutul 23, când Petrila a fost agățat de Mora în careu, dar arbitrul Marin Barbu a considerat piedica… regulamentară! Probabil după noul regulament vassariot.
Și „diagonala” trasată de Keita din colțul careului mare la o palmă de bara din stânga a colțuluiliung al porții lui Laurențiu Popescu, în minutul 35.
Brazilianul doar în acte, nu și în fotbal Safira a scăpat în primul minut al prelungirilor spre poarta rapidistă, dar a fost anihilat de Ciobotariu și calitățile fotbalistice precare ale atacntului care ar fi trebuit să rupă gura târgului craiovean și n-a rupt decât imaginea fotbalului „carioca”.
Repriza a doua a fost mult mai vie. Gojkovic a deschis scorul în minutul 64 cu o diagonală la colțul lung, de la marginea careului mare, printre Screciu și Maldonado, după o fază pornită dintr-o pasă greșită a lui Baiaram la mijlocul terenului, interceptată de Borza.
Peste doar 3 minute, Aioani a refuzat golul lui Anzor, scoțând de la rădădcina barei „capul” acestuia de la punctul cu var, dar în chiar minutul următor a gafat ca un începător, a ieșit la prins de fluturi pe o pasă înapoi total aiurea a lui Borza, a dat pe lângă minge, oferindu-i lui Mogoș ocazia să egaleze cu poarta goală, din 7-8 metri.
Meciul se molcomea spre un 1-1 inadecvat ambițiilor oltenești, dar s-a terminat și mai rău. În minutul 88, Christensen a tras de lângă Bancu, de la vreo 17 metri, șutul era liniștit spre pasă la portar, Laurențiu Popescu a pus genunchiul stâng pe pământ, a desfăcut brațele să primească mingea cumințică și a reușit ceea ce 9 portari din 10 n-ar fi reușit, să scape mingea printre mâini și printre picioare, în plasă. Gol de antologia gafelor incredibile, dar adevărate.
Și uite-așa pierdu Universitatea Craiova acasă cu Rapid și-și diminuă spre zero șansele la un titlu pe care-l visează de 34 de ani. Și-l va mai visa cel puțin încă unul. Iar Rapid a trecut peste Dinamo, cu iluzia locului 4 care să-i refacă moralul zdrențuit în play-off.
Cînd se joacă sub Feleac, CFR Cluj – U Cluj este cum spunea șeful umorului TV, Conți Bărbulescu, în urmă cu vreo 50 de ani, când cânta Ileana Sărăroiu „Greu e, Doamne, doi deodată să iubești”… și el spunea „Are dreptate: greu și partidul, și guvernul”…
S-a jucat în Gruia, fără suporterii majoritari în Cluj, cei ai lui „Haide U!”, care au refuzat să primească doar 1.100 de bilete pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, preferând să vadă meciul pe un ecran imens montat pe stadionul lor, „Cluj Arena”. Așa că tribunele au fost jumătate goale.
În prima repriză am asistat la o ușoară dominare a fostei echipe „Ferar”, înființată în 1885, când Clujul era Kolozsvár austro-ungar. Care a jucat cu cap la reluările periculoase, cu capul, ale lui Kamara (minutul 4) și Bolgado (minutele 20 și 30).
Au marcat până la urmă „cheferiștii” lui Dan Petrescu, în mintul 35, când Louis Munteanu a centrat din stânga atacului, de lângă Cristea, Chipciu nu a ajuns să respingă, Gertmonas a ieșit tardiv în plonjon la blocaj și Korenica a înscris simplu, cu poarta goală, din 2 metri.
„Șepcile roșii” în alb-negru n-au avut faze periculoase, trăind în această primă parte a disputei din statistica de necontestat că au câștigat ultimele 3 întâlniri cu concetățenii din Gruia, „feroviari” doar cu numele.
Și repriza a doua s-a jucat prin construcții de inspirație a momentului, nu „șnururi” ce arată premeditarea în antrenamente, și presing de ambele părți, între careuri.
Au fost mai pregnanți „uiștii”, care, inacceptabil la pretențiile locului ocupat și a pregătirii asigurate cu profesionalism și dedicare de Ioan Ovidiu Sabău, au avut prima minge pe poartă în minutul… 82! A centrat Thiam și a deviat Blănuță, dar a plonjat și a blocat mingea portarul Hindrich.
Asta după ce ne-am distrat… da’ ce ne-am mai distrat… cu întreruperea meciului câteva minute bune… de fapt rele… pentru că s-a stins VAR-ul. La propriu. Și se zbătea bârsana cu fluier… pardon, arbitrul Marcel cel Bîrsan, ca peștele pe uscat că n-are verificare video a hotărârilor luate în iarbă. Mioritice d-ale noastre…
U Cluj a fost aproape să-i facă „bucuria” lui… FCSB… și lui CFR Cluj în minutul 89, când pe portarul Hindrich l-a „fript” o diagonală a lui Macalou din afara careului spre păianjenul colțului lung, a scăpat printre mâini mingea, noroc că era transversala la locul ei și a refuzat egalarea… Și nici Blănuță, la care a ajuns „beșica”, din bară, n-a știut să profite de oportunitate.
Fosta echipă studențească (acum nu cred că mai au vreun student în componență) a avut în această a doua parte a meciului de un important surplus de posesie: 75%-25%, per total 65%-35%, după 55%-45% în prima repriză. Dar asta preponderent pasând între stoperi…
Iar cele 10 minute de prelungiri au fost mai mult întreruperi pentru certuri și festivalul de „galbene” al Bîrsanului („dâcât”… 9!!!), autoritar, ce mai încolo și-ncoace… Autoritate care i-a dispărut brusc când trebuia să-i dea al doilea „galben” lui Chipciu în aceeași fază în care, după un fault sancționat, a șutat ostentativ în minge, a doua avertizare fiind obligatorie, de manual. Dar era emoționat Bîrsanul că a mai reușit un meci nereușit în parohia Vassarasului… Vai de mama lor de arbitri…
A fost o partidă mediocră, datorită îndeosebi eclipdei de lumină în construcție și apoi în finalizare a lui U Cluj, CFR Cluj fiind mai pragmatică și mai coerentă în jocul ei, departe,totuși, de pretențiile unei echipe care vrea să ajungă și să străpungă fugita spre titlu FCSB.
Orice ar spune rapidiştii, oltenii, clujenii sau oricare alţi concetăţeni, cel mai aşteptat meci al campionatului nostru a rămas Steaua/FCSB – Dinamo. Indiferent de locul din clasament, orgoliile ce se înfruntă sunt unice la noi.
De cele mai multe ori, la război ca la război, „à la guerre comme à la guerre” cum spunea marele Napoleon Bonaparte, nu contează numărul soldaților, ci mobilitatea acestore. În fotbal se aplică acest principiu prin a aduce un om în plus, dinamic, care să creeze superioritate nu numai numerică. Și cel mai bine ar fi acolo unde se atacă.
Așa a fost și pe „Arena Națională” luni seară (atrag din nou atenție anormalității programării acestui mare derby de tradiție, dar și a lui Dinamo, în formă continuată, luni seară și nu în weekend, când aflșuemța de public ar fi fost mult mai mare), în meciul care, prin rezultatul său, coroborat cu celelalte rezultate ale etapei, a adus și mai aproape de al doilea titlu consecutiv echipa lui Gigi Becali.
Zeljko Kopic a gândit strategia luptei încercând să blocheze lupta inamicului în propria jumătate de teren a lui Dinamo, cu speranța să surprindă apărarea adeversă pe contraatac. Și a fost zdrobită haita „câinilor roșii” în prima repriză! Prin dinamica superioară a „fecesebecaliuței”.
Trei goluri în 14 minute (23-37), Bîrligea și de două ori renăscutul din propria cenușă Tavi zis George Popescu, dar și un gol anulat lui Cisotti (parcă pe ăsta l-ai ratat la transferuri, ca pe mulți alții, domnule președinte Nicolescu, nu-i așa?, nu era bun la Dinamo…) plus alte ocazii, printre care o transversală a lui Radunovic. Praf și pulbere a fost Dinamo în prima jumătate a meciului, strălucitoare prin absență…
Altă față a jocului după pauză. „Câinii” au ieșit întărâtați de Kopic de la vestiar și au încercat să muște cu dinții (cam tociți…) Selmani și Perica. În minutul 53 au reușit să micșoreze diferența de forfait printr-un penalty dat cu VAR pentru un henț în careu al inimosului nemuritor Valentin Crețu la un corner al lui Milanov, transformat de Selmani.
Și era gata, gata să se facă 3-2 în minutul 60, când șutul dintr-un unghi dificil al lui Alexandru Pop a fost deviat succesiv de Mihai Popescu și reflexul lui Târnovani din traiectoria spre gol.
FCSB face schimbările „tradiționale” imediat, Octavian Popescu cu Toma, Chiricheș cu Lixandru și Tănase cu Miculescu, încercând să păstreze, parcă, dispoziția pentru atac, relativă, totuși, cu senzația că vrea să conserve avantajul. Care era aproape să se diminueze la ocaziile lui Selmani și Perica, dar le mai trebuie ceva tehnică ca să reușească execuții eficace.
Prima repriză a jucat doar FCSB – „Ne-au rupt!” declara Alex Pop după meci -, și a rezolvat meciu,l 3-0 de forfait, după pauză a „înviat” Dinamo și a câștigat repriza cu 1-0. Măcar o repriză în ultimele 10 înfrângeri cu FCSB, e o realizare, domnul președinte Nicolescu, nu-i așa?
„Gazdele”, foste sclipri pe cer ca nume, și-au văzut sacii-n căruță, titlul e tot mai aproape, banii trag la Gigișor Becali de nu s-a mai pomenit! Și victoriile cu Dinamo… 10 consecutive, cea mai lungă serie victorioasă din istoria marelui „Derby de Romania”, faceți istorie, domnule președinte Nicolescu… Ce urmează? Să vă „calce” Rapidul șumudiciat etapa viitoare?