Editorial Cornel Dinu. Rapid a mâncat Mititei la Craiova, Dinamo și Petrolul au dat „error” pe ogor

În etapa 7 din SuperLigă Rapid a luat în tampoane pe FCU 1948 Craiova chiar în Bănie și l-a făcut pe Adrian Mititelul să-și caute conducători capabili la echipă. Dinamo și Petrolul s-au întrecut în gafe individuale monumentale pe ogorul de lângă Arcul de Triumf, erori care au decis egalul la 1.

Editorial Cornel Dinu. Rapid a mâncat Mititei la Craiova, Dinamo și Petrolul au dat „error” pe ogor

Înainte de analiza meciurilor din etapa 7 de SuperLigă, îngăduiți-mi câteva rânduri despre chinul acestei lumi în descompunere. Pe care regretata mare scriitoare Ileana Vulpescu o caracterizează perfect: „Ori un loc de ispăşire, ori o colonie penitenciară a altei lumi, în care noi suntem, orişicum, cobaii”.

Exodul este unul dintre cele mai dureroase trăiri pentru un popor. Nu întâmplător, corul sclavilor evrei din „Nabucco” a genialului extraterestru Giuseppe Verdi este una dintre cele mai mari capodopere muzicale din toate timpurile.

Micșorând, firesc, datele adevărului istoric, și noi ne confruntăm, după 1990, cu ceva asemănător. Românii sunt târâți într-o sclavie mascată social-democrat de un Occidentul din ce în ce mai asemănător cu un Babilon.

Digi24.ro

Pedeapsa primită de o femeie care le-a bătut în tavan vecinilor de deasupra ei, din cauza zgomotului. Decizia luată de un Tribunal

Au plecat concetățenii noștri spre un trai mai bun, în mirajul ades înșelător poleit aș țărilor dezvoltate de sute de ani în capitalism. Dimensiune istorică de adevărat blestem pentru un popor. Sigur că nu este numai cazul neamului românesc.

Și, ca să găsim și un bine în tot răul, mulți dintre cei plecați trimit bani în „PIB-ul” familiilor de acasă, iar unii specialiști supercalificați se întorc după ani de împliniri „capitaliste” de… capital propriu, la „Dorul” eminescian de neam și casă….

…Inclusiv în fotbal, unde avem câțiva jucători crescuți de părinți plecați la pomul lăudat din Occidentul putred… de bogat… crescuți, deci, în Academiile competente de acolo. Și care se întorc chiar să joace sub și pentru tricolorul roșu, galben și albastru. Nu ne rămâne decât să sperăm că răul inițial, incipient, inevitabil al exodului poate aduce și bine în fotbalul anemic de la noi.

Editorial Cornel Dinu. Vorba lui Serghei Mizil dintr-o reclamă deja celebră: „Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm!”

Rapidiștii au mâncat Mititei pe pâine chiar în inima Băniei fotbalistice, pe OZN-ul „Ion Oblemenco”. FCU 1948 Craiova a tatălui și fiului Adrian Mititelu, antrenori de vorbe și de toate cele, a pus sacâz pe strunele echipei lui Cristiano Bergodi.

Digisport.ro

PSG ”pune pe masă 50 de milioane de euro pentru Radu Drăgușin”! Tottenham s-a decis imediat

Ambele combatante au creat un spectacol palpitant, cu cele mai multe faze de poartă dintr-un meci de până acum din actuala ediție de SuperLigă. „Dăcât” vreo… 17! Într-un raport net favorabil Rapidulețului: 11-6! Care n-a fost departe de un scor de set la tenis. Ajutată, printre ceilalți coechipieri, și de acest kosovar care se anunță cel puțin interesant, Albion Rrahmani, care a debutat cu „o dublă” în tricoul vișiniu.

Se poate spune că, la cifrele acestea, oltenii de împrumut al Mititeilor fiind lideri detașați la goluri primite, 18 în 7 etape, au doar cu numele defensivă. Am trăit un moment de melancolie văzând echipamentul alb-albastru purtat de epigonii unor glorii cum au fost Oblemenco, Deselnicu sau Balaci, odihnească-i Domnul… Și atâtor alți fotbaliști adevărați care au adus succes, respect și iubire „Științei”.

Schimbând antrenorii ca mașinile juniorului Mititel, Mititelul senior vrea bici de la tehnicieni de casă… mai bine zis de beciul casei…  ca Vasilică Drăgan (sau sunt doi, Vasilică și Drăgan?), și nu face decât să se potrivească mănușă reclamei deja celebră în care, cu talent de mare actor, Serghei Mizil ne oferă paradoxul „Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm!”. Care definește de minune ce se întâmplă acum la fosta „campioană a unei mari iubiri”.

Editorial Cornel Dinu. Dinamo – Petrolul 1-1 sau triumful gafelor de la Arcul de Triumf

Disputa dintre Dinamo și Petrolul a început în liniștea protestatară a celor două galerii, pentru a se dezlănțui apoi în fumul sălbaticelor și inexplicabilelor pentru o minte normală patarde și fumigene ce creează o atmosferă de război în pregătirea unor atacuri. Legile și pedepsele dure ce se preconizează împotriva acestor sălbăticii sunt bine-venite.

Apropo de atacuri, revenind la fotbal, acțiunile ofensive au fost parcă instinctive, rar bine gândite în prima repriză. Mai mult ciocniri penibile pe mingi de urmărire, de parcă pe teren se aflau uriașii rugbiști „Alexandru cel Mare” Penciu, Radu Demian, Radu Durbac sau Florică Murariu, odihnească-i Domnul…

Explicabil într-un fel, pentru că, pe lângă starea execrabilă a ogorului de lângă Arcul de Triumf, nu trebuie să uităm că Dinamo a câștigat meciurile precedente, cu FeCeurile din Botoșani și Voluntari, cu mare noroc… Ca și Petrolul meciul cu darnicul Rapid, care și-a dat numai două autogoluri ca să plece „lupii” sătui din Giulești.

Bâlciul gafelor a stabilit scorul final de 1-1, golurile fiind rezultatul unor greșeli monumentale ca Arcul de Triumf, de râsul fotbalului, Doua și Ilic oferind mingi de gol pe tavă adversarilor.

Editorial Cornel Dinu. Închipuitele defensive ale ambelor echipe au apelat la adevărate meleuri, influența stadionului probabil…

Partea a doua a chinului fotbalistic la care am fost condamnați să asistăm a fost dominată steril de „găzari”. Pe final, Politic a fost la un bocanc de 3 puncte, iar Roman al nu știu câtelea la o transversală de victorie. N-ar fi fost echitabil, egalul fiind cel mai aproape de adevărul trist de pe teren.

…Care a însemnat mai mult veritabilele meleuri e rugby – influența stadionului probabil – la care au apelat închipuitele defensive ale ambelor echipe. Problema accidentărilor nu s-a pus, spitalul Elias fiind peste drum, la doi pași chiar și șchiopi…

De remarcat ar fi, dacă ar fi de… „reamrcat”, egoismul steril continuu al lui Bani, absența prezenței mult-așteptate a lui Ghezali, calitățile abil ascunse a lui Ilic, calitățile actoricești ale altfel utilului sufletist Moura, travaliul lui Amzăr, scăderea de turație a lui Politic. Din distribuția Petrolului sunt de „evidențiat” Hanca și Grozav, contând ca manechine de vitrină fotbalistică.

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre Marian Copilu și trompeta de la „Alba Neagra Red & White”

A fost în repriza secundă 3-1 pentru „lupi” la amenințări pe poartă, după un 2-2, incluzând golurile, înainte de pauză. Per total, fotbal sărac pe un gazon sărac, săracii de noi, suporteri care trebuie să-i suportăm de fotbaliatorii de pe teren.

La Petrolul, Marian Copilu tace și face… face bine că tace și face bine ce face. La Dinamo, în schimb, apropitarii de la „Alba Neagra Red & White”… de fapt doar unul… aduce ades ambiția bolnavă de a se da în bărci ditirambice la televizor, cu „raportări” propagandistice fictive ale unor angajamente de sorginte stahanovistă. Împopoțânate cu expresii de abțipilduri capitaliste. Vorbe goale model Cortacero de „o să facem, o să dregem, o să fie bine de săptămâna/luna/anul/decada viitoare”. Nedefinită.

Închei cum am început, cu acel citat dureros de adevărat, mai amplu aici, din marea scriitoare care a fost Ileana Vulpescu: „Pământul – socot – este un loc de ispăşire, ori o colonie penitenciară a altei lumi, în care noi suntem, orişicum, cobaii…. … Mă doare să văd că patriotismul este asimilat sifilisului şi blenoragiei. Mă-ntristează să văd că, în comparaţie cu politica, bordelul este o mănăstire. Că învăţămîntul este o parodie, că-n spitale trebuie să-ţi aduci şi tifon de-acasă. La acest ultim capitol am bătut de departe comunismul. Cultura a ajuns o aventură individuală, iar limba română din mass-media, o păsărească de râs şi de plâns”. Are cutremurător de multă dreptate, ne îndreptăm încolonați regulamentar spre Apocalipsă, între chin și Amin…