Editorial Cornel Dinu. Rapid s-a făcut de Șumudică, CFR Cluj și FCSB au fost în „gară pentru doi”, Dinamo l-a „mușcat” și pe Mihalcea

În etapa 9 din SuperLigă, Dinamo l-a „mușcat” și pe „câinele” Adi Mihalcea, FCSB și-a revenit eficient de la 0-2 și a luat din punctele lui CFR Cluj, 2-2 după 0-2, Universitatea (Craiova) a fost lăsată repetentă de Politehnică (Iași) și Rapid s-a făcut de… șumudică în fața revelației „Haide U!” a „Moțului” Ioan Ovidiu Sabău.

Editorial Cornel Dinu. Rapid s-a făcut de Șumudică, CFR Cluj și FCSB au fost în „gară pentru doi”, Dinamo l-a „mușcat” și pe Mihalcea

Dinamo a certificat că singura ei alegere în folosul revenirii la ce a fost și chiar mai mult (nu așa e sloganul peluzei?) a fost aducerea croatului Zeljko Kopic ca antrenor. Meciul cu ordonata echipă din Slobozia a lui Adi Mihalcea, cu limitele ei de nou promovată, n-a fost o defilare canină, au fost momente destule în care parcă revedeam România – Lituania, mai este cazul să spun cine era una și cine era cealaltă pe stadionul de lângă Arcul de Triumf?

Oricum, putem vorbi de o creșterea clară a calității prestațiilor lui Dinamo, și cu ajutorul unor jucători aduși la dorința lui Kopic… sper… în frunte cu scandinavul Patrick Olsen.

„Câinii” au dominat prima repriză, marcând la o fază premeditată la antrenamente golul victoriei, în minutul 32, începută cu o minge „aruncată” de amintitul Olsen peste apărarea Sloboziei, pentru Selmani, care a centrat perfect pentru șutul perfect al ambițiosului Cârjan, un alt câștig al echipei aș putea spune. „Șnur” cu rădăcini în pregătiri.

Digi24.ro

„Casă de vis” sau „poveste de groază”: Ce au pățit oamenii care și-au cumpărat locuințe abandonate la oraș cu doar 1 dolar

Putea fi 2-0, meritat,  după numai 8 minute, când „capul” bulgarului Milanov a trimis mingea de la 8-9 metri în bară. S-a intrat la odihna pauzei cu 1-0 pentru un Dinamo în parametri, 64%-35% posesie, dar egalitate la atacuri, șuturi și ocazii cu un adversar încă „respectuos”.

Editorial Cornel Dinu. Kopic, aleargă-ți mai mult „câinii” la antrenamente că ajung să se cam „târâie” în repriza a doua ca mine, acum, în spital…

În repriza a doua, jocul lui Dinamo a scăzut, posesia s-a inversat (35% – 65%), atacurile, șuturile, ocaziile s-au înmulțit în contul trupei antrenat de „câinele” adevărat Adi Mihalcea. Care a dominat și putea egala, Golubovic fiind decisiv în păstrarea celor 3 puncte în „alb-roșu”. Mai ales în minutul 62, când a scos miraculos „capul” lui Camara din 6 m. A mai ratat același guinez vopsit în cap ca pieile roșii 3 minute mai târziu, înălțând zmeul din 10 metri, liber ca păsările cerului. Dinamo a absentat „glorios” și… nemotivat la capitolul ocazii în repriza a doua.

Dar a fost ținută în joc de superba galerie care fie vreme bună, fie vreme rea, sunt „câini” până la moarte și dincolo de ea… Kopic și staff-ul său trebuie să pună la punct și pregătirea fizică, la nivelul traseelor ce se văd premeditate la antrenamente, ca să nu se mai „târâie” echipa după pauză, ca mine, acum, în spital…

…Spital aproape de „locul faptei” de vineri seară, „Elias” e la câteva minute de mers pe jos de „l’Arc de Triomph”. „Dinamoul”, acum îi spun așa ca alint, nu ca obidă, de prea multe ori în ultimii prea mulți ani, se păstrează în locurile de play-off – ține-o, Doamne, acolo! – dar sunt echipe cu jocuri restante, campionatul e lung, banca de rezerve „subțire”, vin meciurile cu „greii” blindați de transferuri obligatoriu „de titlu”, o să se aleagă la mare luptă „premiantele” de play-off.

Digisport.ro

Zinedine Zidane a dat răspunsul pe loc. Anunțul așteptat de toată lumea fotbalului

Dar speranța moare ultima, iar șansa… sau neșansa, la fel… „scriu” istorii uneori alandala și în fotbal, ca și în viață.

Editorial Cornel Dinu. Politehnica Iași a „înotat” mai bine și a scufundat Universitatea Craiova în ploaia „á la Cluj” din Copou

În prima partidă a duminicii, în Copou, pe o ploaie în tornade „á la Cluj”, gazdele au întâlnit Universitatea Craiova inventată de Mihai Rotaru. Care a dominat cam 70% din meci.

Numai că la pauză era 1-0 pentru Politehnică, eficiență 100%, un șut pe poartă – un gol, în timp ce Universitatea a șutat de nu mai puțin de… o dată, și ea, pe spațiul porții.

În repriza a doua oltenii au ratat enorm, moldovenii au luptat ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Podul Înalt pe 10 ianuarie 1475. În minutul 52 a intrat VAR-ul în fierbere, s-a dat penalty pentru craioveni după vreo 6 minute de lămuriri video și tatuatul Mitriță a înălțat balonul la vreo 2 metri peste poartă, „transformând” ca la rugby pălitura de osândă…

Asediul la poarta ieșenilor a continuat cu și mai mare furie oltenească, cu „maxima” în minutul 67, când au tras ca la Verdun în ’916, dar nici Baiaram n-a reușit să facă bairam, nici Paradela n-a reușit să-l paradească pe portarul maxim Fernandez Collado.

Și dacă n-au reușit oltenii să egaleze, în schimb au reușit moldovenii să se liniștească în minutul 90+…10 (!), când Tailson a făcut 2-0 după o bălăceală comună în careul craiovean.

Total… paradoxal dacă ne gândim la dominația categorică a Universității în curtea Politehnicii. După atâta propagandă de transferuri și zgândăreli de emfaze în declarații, echipa lui Mihai Rotaru e tare departe de posibilul club aristocratic „Rotary” din imaginativul nostru folbal. Și nu e nicio greșeală de ortografie…

Editorial Cornel Dinu. Prima repriză la „pomul lăudat” al etapei a fost marcată de posesia lui FCSB și golul lui CFR

Pomul lăudat și așteptat al etapei, una dintre confruntările palpitante mai mereu, a fost în Gruia Clujului, CFR – FCSB. Din păcate doar inițiale de taste ale unui computer… în loc de nume atractive, de scandat, pentru două dintre echipele de „frunce” ale fotbalului nostru.

În prima repriză ne-am bucurat de un joc deschis. Ambele tabere, una de tradiție ceferistă (nu merge „Bursucii CFR”? … Sau „Bursucii vișinii”?), cealaltă a „enoriașilor” piosului incontestabil și simpatic ades în frenezia sa Gigișor Becali, cu tendințe ofensive, având jucători capabili de așa ceva.

Ambele echipe cu ritm ridicat de mișcare, mai omogeni pe posesia ofensivă clujenii, a fost clar repriza lor. Dar rare fazele de poartă cu adevărat periculoase, la ambele porți.

Consemnând atâtea transferuri, obligatoriu „de titlu”, de ambele părți, acestea s-au remarcat mai mult la gazde. Care au și deschis scorul, în minutul 36, după o pasă a lui Djokovic (fost și reîntors de la… FCSB!) pe portughezul Simao Rocha (transferat de la Ferreira), care a centrat la Louis Munteanu (venit de la Farul via Fiorentina) și acesta i-a luat fața lui Dawa și l-a „executat” ca un atacant de clasă pe Târnovanu la colțul lung.

Per total, un gol din două șuturi pe poartă CFR Cluj și greu de contabilizat vreun șut „cadrat” al lui FCSB după o posesie 60% – 40% pentru… oaspeți!

Editorial Cornel Dinu. Da, 2-0 este cel mai periculos scor și la… bursuci!

La pauză, „măcel” ordonat de la postul de comandă din Pipera: 4 schimbări. Ies inexistentul Alexandru Pantea, ezitantul Baba Alhassan, modestul Wiliam Baeten și ineficientul David Miculescu, intră „speranțele” Valentin Crețu, Octavian Popescu, Daniel Popa și Alexandru Băluță. Un fel de „Totul pentru atac, totul pentru victorie!”.

În aceste condiții… schimbate, jocul s-a reluat… neschimbat. Adică CFR și-a mărit avantajul în minutul 50, prin același Louis Munteanu, servit de același Simao Rocha. 2-0, cam gata meciul… și-au zis mulți… Numai că… 2-0 s-a dovedit cel mai periculos scor și la… bursuci!

În minutul 59, Simao Rocha dă al treilea assist, după cele de la golurile lui CFR, de data asta pentru Băluță, dintr-o preluare greșită la marginea careului propriu de 16 metri, iar „dușmanul” a înscris simplu, pe sub Popa.

După golul lui Băluță, schimbata lui/de Gigi a continuat să domine și să fie mai periculoasă. În minutul 75, Tavi Popescu a „desenat” un „trasor” cu mult efect de la colțul careului mare la vinclu, dar Popa i-a refuzat golul cu un reflex senzațional și a scos mingea în corner.

Logic, a venit și egalarea, în minutul 87, la o nouă gafă a apărării clujene, cu portarul Mihai Popa în rol principal. N-a reușit să rețină și nici n-a respins un șut în diagonală a aceluiași insistent Tavi Popescu, oferindu-i pe tavă mingea lui Dawa, care n-a avut decât să o împingă în plasă de la un metru de linia porții.

Tavi Popescu s-a frăsunit în fel și chip să dea și el gol, Olaru a mai încercat ceva pase decisive, CFR a făcut două schimbări la trecerea timpului spre minutul 90, a trecut pe lângă 3-2 în minutul 90 după „capul” pe lângă poartă al lui Michael, din centrarea foarte bine țintită a lui Korenica, dar s-a terminat 2-2, spre marea nemulțumire a tuturor celor prezenți și bucuria adversarelor că n-a bătut niciuna dintre cele două aspirante la play-off, irosind două puncte fiecare.

În concluzie, pe scurt: 60 de minute au jucat titularii „Bursucului”, 40 de minute au jucat „rezervele” băgate la pauză de „jupânul Gigi”. Cum poate o echipă matură, cu experiență, cu un antrenor cu experiență, renumit că știe să „țină” de rezultat, ca CFR Cluj, să dispară din joc după 2-0 și să permită unui adversar „vânturat” la liber până când au redus din handicap să se urce… în tren, numai ei pot explica, cei din teren, nimeni altcineva de pe margine. Absolut nimeni.

Editorial Cornel Dinu. Să-ți fie Șumudică, Rapid!

La primul meci al lui Șumudică „acasă-acasă”, în Giulești, chiar dacă „vișinii” sunt „peste tot acasă”, Rapid a fost tras pe linie moartă de Neluțu Sabău și „Haide U!”, care demonstrează, lor înșiși în primul rând, că „se poate”. Sunt la a patra victorie consecutivă, fără gol primit. La echipa de suflet a Clujului se muncește serios, asumat, modern, cu determinare, fără „aere de emfază”, eficient, chiar eficace, la „obect”, adică „la minge”. După chipul și asemănarea „Moțului” Ioan Ovidiu Sabău.

Nu cred că poate altcineva decât Messia Giuleștina să caracterizeze mai bine jocul de lângă șine, așa că, musai cu permisiunea sa, o să-l citez la greu și din greu: „Un meci prost din partea noastră, rușinos… Nu am găsit soluții, nu am reușit să facem nimic din ce am lucrat timp de două săptămâni… Ne-a lipsit prospețimea, luciditatea… Nu stăm bine fizic, pierdem duelurile și nu avem prospețime… A fost ca la handbal, am dus mingea din stânga în dreapta… Am pierdem toate duelurile 1 la 1… În atac pozițional nu ne-am creat situații… În atac pozițional, în acest moment, nu știm să jucăm… L-am scos pe Grameni, mă gândeam la cineva mai rapid la mijloc. Am încercat să forțez cu Rareș Pop, pentru că are viteză… Îmi asum deciziile au fost în totalitate ale mele”.

Păi ce să mai comentez eu în plus? Șumudică se pricepe la cuvinte, le are întotdeauna la el. Nu-i o ironie, e un adevăr. Numai că toată suflarea rapidistă, de la suporteri la conducere, nu au nevoie doar de sinceritate și vorbe bine așezate „în teren”, ci de o echipă bine așezată pe teren, care să dea goluri, măcar unul mai mult decât adversarul, să acumuleze puncte, să se bată la titlu, să joace Fotbal.

La Rapid, acum nu se prea vede luminița de la capătul tunelului, ca să folosesc o sintagmă tocită bine… sau rău?… de timpurile „revoluționare” pe care le trăim. Până la ieșirea din tunel, Rapid s-a făcut de… șumudică!