Sport

Editorial istoric Cornel Dinu: „Epigonul Putin se vrea Petru cel Mare, creator de Imperiu Rus. Nebunia sa nu creează decât ură mistuitoare”

Cornel Dinu analizează prin prisma istoriei Imperiului Rus nebunia lui Vladimir Putin de a se vrea un nou Petru cel Mare care să facă din Rusia forța dominantă în lume, iscând război și ură. Ucraina e doar primul pas.
24.02.2022 | 23:45
Editorial istoric Cornel Dinu Epigonul Putin se vrea Petru cel Mare creator de Imperiu Rus Nebunia sa nu creeaza decat ura mistuitoare
Război în Ucraina. Editorial istoric Cornel Dinu: „Epigonul Putin se vrea Petru cel Mare, creator de Imperiu Rus. Nebunia sa nu poate crea decât ură mistuitoare”. Sursa foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Iată că în aceste zile ne este dat de Lucifer să trăim o primă provocare din acest mileniu spre Distrugere. Cu „D” mare. RĂZBOI ÎN UCRAINA.

Război în Ucraina. Editorial istoric Cornel Dinu: „Epigonul Putin se vrea Petru cel Mare, creator de Imperiu Rus. Nebunia sa nu creează decât ură mistuitoare”

În copilărie, din Bârladul tatălui meu, auzeam că bunicul făcea afaceri, cumpărând vin și animale din Basarabia doar printr-o simplă strângere de mână. Asta în teritoriul românesc de până la Nistru.

ADVERTISEMENT

Iar că mai departe nu încerca să meargă, fiind câmpiile calmuce. De fapt o populație eterogenă, cum știm. Și care a năvălit, la ordinele Petersburgului sau ale Moscovei, pur și simplu peste țările române de nu mai puțin de 13 ori! Consemnează istoria…

…Istoria veche dacă ne gândim că Rusia Kieveană, sau Rutenia Kieveană, după numele uni alt trib al locurilor, a fost, ca organizare, mult mai veche decât țaratul rus.

ADVERTISEMENT

Dominat de slavii estici, care, împreună cu țaratele bulgare au dominat un teritoriu imens. De la Nipru până în Câmpia Panonică și de la Thessaloniki până pe la mijlocul Poloniei actuale. Spart și cucerit de Imperiul otoman, îndeosebi Sudul, cu vreo jumătate de secol înainte de cucerirea Constantinopolului, la sfârșit de mai 1453.

Produs al acestor pământuri, mai mult agricole, măscăriciul lui Iosif Vissarionovici Stalin, Nikita Sergheevici Hrușciov, prim-secretarul PCUS al Ucrainei, fostă firesc și gubernie țaristă, a închinat-o Uniunii Sovietice. A fost un țăran șiret, pus să danseze și să facă măscări la bețiile lui Stalin. Un fel de Luis de Funes „a la russe”! Departe, desigur, de farmecul și geniul imensului actor francez.

ADVERTISEMENT

Dansa binișor Kazacioc, a dat cu pantoful în pupitrul ONU și chiar ne-a făcut un bine când Maurer și Bodnăraș l-au amețit bine cu vin Steiniger la o vânătoare în Jgheabul urșilor de lângă Bistrița în 1959. Convingându-l să retragă trupele sovietice din România în același an 1959.

Război în Ucraina. Editorial istoric Cornel Dinu. „Țarismele” lui Putin și Petru cel Mare se intersectează în ambiția de a crea o Rusie imensă care să domine lumea

După destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în 1991, „farul popoarelor, URSS”, Ucraina, veritabil melange de populații a devenit o republică independentă, în mare parte controlată de puterea de la Kremlin și serviciile sale secrete.

ADVERTISEMENT

Știm istoria separărilor belicoase din 2014 a zonelor Donețk și Luhansk, cu populație rusă în cea mai mare proporție. Ceea ce se întâmplă acum este o nouă nebunie în acea parte a Europei.

ADVERTISEMENT

Desigur, condusă de un puternic și ambițios om politic crescut de KGB și GRU. Care vrea să rămână în istorie ca întâi-începătorul creator de Imperiu Rus Petru cel Mare. Vladimir Vladimirovici Putin.

Care a muncit pe șantierele porturilor din așa zisa acum Țările de Jos, ex-Olanda, epigonul Putin activând ca spion în Germania la începuturile lor istorice. Diferența dintre „țarismele” lor dictatoriale fiind de vreo trei secole. Similară a rămas ambiția de a crea o Rusie imensă care să domine lumea.

Între ei, țarine puternice au fost și Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare, și Ecaterina a II-a, Ecaterina cea Mare. Ambele s-au ciondănit cu Europa, ca și Putin, acesta și cu restul lumii, ca mai toți țarii din Dinastia Romanovilor. Trecută prin tot felul de vise dominatoare pe mapamond.

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. N-ar trebui să-i zgândărim pe ruși, cât suntem noi de membri NATO. Nu ne au la inimă, chiar ne disprețuiesc

Pornind cu adevărat în aceste momente războiul, Vladimir Putin, ca un demn înfăptuitor al testamentului de hegemonie europeană al lui Petru cel Mare, ce se crede a fi, abil și destul de convingător în discurs, ignorând tratate de respectat, nu-i exclus să reajungă cu Imperiul său la brațele din Delta Dunării, chiar pe Nistru. Indiferent de premoniția „râzând la gard, dar lângă gard plângând” despre Rusia, a lui Serghei Esenin.

S-au inflamat mai toate puterile lumii în acest moment, dar, cu certitudine, expresia copilăriei „Întărâtă-i, Drace, că și mie-mi place!”, în datele de nebunie a înarmării la care a ajuns lumea acum, nu poate semăna decât panică. Și ură, posibil chiar mistuitoare…

De neuitat că doar vreo câțiva ani am avut relații normale, chiar de amiciție, cu marele imperiu țarist de la Răsărit. Când miraculoasa Regină Maria era verișoară primară cu ultimul Romanov, tragicul Țar Nicolae al II-lea.

Nu ne au la inimă, chiar ne disprețuiesc. Totuși, ca diplomație, ținând cont că suntem vecini cu acest monstru înfiorător de la Răsărit, indiferent cât suntem noi de membrii NATO, e mai bine să avem relații de „Bună ziua” cu ei și cam atât…

În niciun caz să-i zgândărim pe labele URSS-ului cu vorbe scăpate fără cuget. Că nu-i exclus să ne-o luăm iarăși rău pe coajă. Asemănător sau mult mai grav decât pe vremea bolșevismului cu cominterniști ce ni s-au impus întru decimare spirituală și intelectuală.

Și în aceste momente îmi vin în minte cuvintele profeorului Demetrio De Luca, secretarul particular al Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, la începutul anilor 2000, chiar în Cetatea Vaticanului: „Dacă Vaticanul va decide să vorbească într-o zi, lumea ar înnebuni. În acest sens, la începutul noului mileniu este posibilă o nouă conflagrație mondială”.

…Aduce cu ceea ce spunea scriitorul Andre Malraux, Minsitrul Culturii din 1958 până în 1969 și cel mai bun prieten al președintelui republican Charles De Gaulle, deși avea convingeri pur socialiste, cum că „Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”.

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. Multe nebunii costisitor decimătoare pleacă de la revendicările unor teritorii de când e lumea lume pe Pământ

Din când în când, Creatorul se joacă, parcă inconștient, cu recipientul în care a așezat civilizația umană… de fapt, mai bine spus, sălbăticia umană, încercându-l pe Lucifer să mai scornească, diabolic, câte ceva.

Experiență dovedită, firesc, nereușită pentru majoritatea (nu totalitatea!) ființelor umane, care se agită, se clatină, le trec prin cap tot felul de nebunii și încep spectacolele de la prost gust la grotesc.

Multe nebunii costisitor decimătoare pleacă de la revendicările unor teritorii de când e lumea lume pe Pământ. Și uită biata ființă umană, atât de neajutorată, încă, pe scoarța cerebrală, chiar dacă a plecat de la abac și a ajuns la calculator, și de la biata copită a calului ce a purtat-o în spate mii de ani, la racheta spațială, că finalul este tot sub țărână.

Uluca și prispa satelor a fost și ea înlocuită cu tot felul de mijloace de comunicare ce ades fac mai mult rău prin dezinformările programate și programatice, bine țintite pe grupuri mari de vârstă, ocupație, nivel cultural, nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. Istoria o scriu de secole învingătorii, nici măcar scrutând, cât de puțin, la „vae victis”…

„Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!”. La această streașină descrisă până acum se așază tot felul de specimene umane, pe lângă care „Mapeții” sunt adevărați Alain Delon.

Sigur că îi avem și noi pe ai noștri. Ca… brazii cu… știți voi ce pe piept… Care mă fac să mă întreb dacă au curajul să se uite în oglindă fără frica anticipată că sar cioburile pe ei…

Toate se interpretează prin sociologie și istorie. Sociologia se așază de ani buni ca și cenușa în urna funerară. Se învârte „borcanul” și atâția naivi, ce se dau din ce în ce mai mult în vântul ignoranței saturnale, nu-și dau seama că-și satisfac doar instinctele.

…Din ce în ce mai îndepărtate de loialul „Ham, ham”… Lătratul celui care nu mușcă… Acum latră și mușcă! Cât despre istorie, se știe demult: o scriu de secole învingătorii, nici măcar scrutând, cât de puțin, la „vae victis”…

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. S-au luat la harță triburile slavo-calmuce. Din nedreptăți asupritoare s-au creat, tot prin nedreptăți vor încerca să se reașeze

Acum s-au luat la harță triburile slavo-calmuce. Din nedreptăți asupritoare s-au creat, tot prin nedreptăți vor încerca să se reașeze, să se „reverse”. Omul o face, omul și-o trage…

Distrugerea ciclică, desigur. O succesiune de rău și bine care, într-un anumit moment, nu-i exclus să distrugă planeta pe care am fost inventați. Redovedind ce se știe demult și anume că omul poate fi cel mai periculos animal distrugător.

Noi, ca și celelalte așezări-țări de sub și de peste paralela 45, având atât de mare diferența de temperatură (și temperament!) dintre iarnă și vară, sărim prea des din lac în puț. Puține fiind micile perioade când stau/stăm cu picioarele pe glia țării.

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. Îmi doresc o dictatură a democrației și a legilor inamovibile, adunate într-o carte de căpătâi comportamental

Suntem latino-balcano-orientali când ne e acceptabil. Și în general groaznici când ne dovedim orientalo-balcano-latini. Am luat și bune, altfel n-am fi un popor incontestabil capabil, când și vântul Vestului ne-a prins deja bine așezați și vechi în arcul carpatic… dar și multe rele când arșița comportamentală de la Est la Vest ne-a făcut, practic, să ne omorâm între noi.

Nu întâmplător din beciurile comportamentale, ajunși din lupte de orgolii delirant-malefice, de fiecare dată am ieșit la lumină prin despoți luminați. Adună-ne, Sfântă Providență, din ce în ce mai des întru scoaterea noastră din atâtea întunecimi declanșate de lupte fratricide.

Să nu fiu înțeles greșit. Am conștiința curată și pledoarie incontestabilă contra celor ce se dau, necunoscători cu bună știință al adevărurilor istoriei noastre, instituției înrobitoare sortită de „afară” să ne plece mai rău grumazul.

Nu numai eu doresc o adevărată dictatură, cum tocmai aceasta ne-a scos din când în când la lumină. Dar o dictatură a democrației și a legilor inamovibile, adunate într-o carte de căpătâi comportamental, ca în povestea-legendă veche de la Moș Ion Roată până la Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De la opincă la vlădică.

Război în Ucraina. Editorial Cornel Dinu. Au fost ticăloși, sunt ticăloși și vor mai veni ticăloși… Dar un final tot va fi. Să-i ferească soarta de dreptatea adevăratului observator. Creatorul!

Ce trăim acum este produsul atâtor ani în care dacă știam să ne apărăm istoria și neamul împotriva oricărui „jmecher” hrăpăreț, nu mai ajungeam un bâlci al deșertăciunilor. În care s-a ales praful de ce au construit sute de milioane de mâini și creiere naționale care au făcut o țară strălucitoare ca Sfântul Soare de pe cer.

Că bulgărele incontestabil românesc al lui Ceaușescu nu a intuit mersul istoriei de la un anumit moment, e ca versul din „Mama” lui George Coșbuc în care „firul se rupe des” și ochii neamului „stau țintă”…

„Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţintă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Și fetele se miră…”

E drept, o mare parte a neamului se miră cum de s-a putut așa ceva… Simplu, am mai spus. Ne-au dat precum conchistadorii. S-avem străzile pline de zeci, sute, mii de cotinețe de schimb valutar, case de amanet, jocuri de noroc, farmacii, bănci… Veneam și după o sărăcie aiurea impusă.

Să dai sau să distrugi ce industrie am avut, cel puțin 70% productivă… s-o dai pe asemenea „cioburi” ce făceau minuni acum 500 de ani în insulele piraților din Caraibe, zău că e jecmăneală a celor care ne-au condus.

Au fost ticăloși, sunt ticăloși și vor mai veni ticăloși… Dar un final tot va fi. Să-i ferească… de fapt, cine să-i ferească? Să nu-i ferească nimeni și nimic de dreptatea adevăratului observator! Creatorul!