Editorial Cornel Dinu. Rednic, meseriaș ghinionist. Reghecampf, soarele și al oltenilor. Petrescu, (auto)mușcătură chinuită. Chirilă… Chirilă

Etapa 13 s-a disputat cu stadioanele aproape goale, deși noul lockdown a intrat în vigoare abia luni. Ar avea o explicație dureros hazlie situația românilor, loviți dureros de acest Al Treilea Război Mondial dus cu arma perfidă a coronavirusului SARS-CoV-2.

Editorial Cornel Dinu. Rednic, meseriaș ghinionist. Reghecampf, soarele și al oltenilor. Petrescu, (auto)mușcătură chinuită. Chirilă… Chirilă

Provine explicația amintită, metaforic vorbind, din arhicunoscuta fabulă „Greierele și furnica” a lui La Fontaine. Hiperbolizez concluzia, dar asemănarea adaptată la infecția asta infectă cu care se chinuie întreaga lume de doi ani se poate face.

În fabula de sorginte comportamentală pur latină scrisă de francez, furnica a muncit și a strâns merinde toată vara, timp în care greierele a tot petrecut. Și când vine să solicite ajutoare umanitare, carevasăzică asistență socială, de la surată, la venirea toamnei gri, cri, cri, cri, nu credeam c-o să mai vii… gospodara furnică îl pune la punct: „Toată vara ai cântat, pentru tine, pentru toți, joacă-acuma dacă poți!”…

Cam așa și cu măsurile anti-COVID la noi. Și nu numai la noi… Proteste împotriva vaccinării ca fiind cea mai sigură modalitate de protecție au fost mai peste tot. Încurajate de vraci politici sau mass-media, unii chiar doctori și medici (e mare diferența…).

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

N-a avut numai rele cenzura, ci ades și rol de oprire a tot felul de prostii care odată propagate ar fi făcut mult rău. Astfel, în vara ce tocmai trecu, când noi petreceam bot în bot, om în persoană, cearceaf pe cearceaf la mare, la soare și-n alte feluri felurite, distracție să fi fost, întocmai precum ca greierașii, țările „surate”, furnicuțe democrate adevărate, nu ca la noi, un haos de furtișaguri ale autorităților în primul și ultimul rând, vaccinau masiv populația, evitând orice crâcneală potrivnică. Și acum au doar câțiva nefericiți la terapie intensivă…

Editorial Cornel Dinu. Nu este normal să nu mai fie lăsați spectatori în tribune atâta timp cât sunt destui vaccinați sau trecuți prin infecția asta infectă, păi ce avantaj au aceștia față de căpoșii medievalii nevaccinați?!

Când eram mici și chiar aspirina abia apăruse, de răceală ne vindecam cu frecții cu spirt, ventuze, când hârâia respirația, sau badijonări cu dezinfectante în gât, spre amigdale. Sigur că năstrușnici cum eram, părinții ne puneau la gât săculete cu usturoi, chipurile alungătoare de pliomelită. Apoi a apărut polidinul. Dar, ATENȚIE, făceam și toate vaccinurile impuse de grija de partid și de stat chiar înaintea școlii obligatorii și gratuite. Era tare rău, nu-i așa?

Acum tragem ponoasele. Am tras cântări de greieri falși la felurite congrese și întruniri politice, festivaluri de chin muzical, „plăji” litorale și „ștrandale”, „trai, neneacă!” precum zice tot românul, vaccinat sau nevaccinat. Numai că să jucăm ca greierul nu mai ajută cu nimic. Cu spectrul morții, prin inconștiența de care am dat dovadă, nu se poate împăca nici măcar ca gând nimeni. Vaccinat sau nevaccinat.

Oricum, pentru că tot noi spunem să nu fim „mai catolici decât Papa”, nu este normal să nu mai fie lăsați spectatori în tribune atâta timp cât sunt destui vaccinați sau trecuți prin infecția asta infectă, păi ce avantaj au aceștia față de cei nevaccinați dacă sunt puși în aceeași oală la fiertul așteptării în fața televizorului?! Mă vaccinez ca să ne fie mai bine tuturor și mă supui acelorași interdicții cu căpoșii medievali care nu se înțeapă?! Ca să nu mai vorbesc de libertatea din biserici în mijlocul unui „Nu ai voie” general… Mai catolici decât Papa…

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Editorial Cornel Dinu. Echipa familiei Mititelu a reușit să iasă din norul de Gaz Metan. Mititelu junior n-a reușit să iasă din mentalitatea tatuajelor

În fine, să revenim în tribune… cât mai repede… În debutul etapei 13 echipa familiei Mititelu a reușit să iasă din norul de Gaz Metan abia în repriza a doua. Greu, a respirat normal abia după golul al doilea, marcat în minutul 94 de inspirat intratul Alexandru Raicea, 1-0 fiind din minutul 47, gol Claudiu Bălan.

Mediașul n-a mai avut norocul din meciul cu Dinamo, Roooonaldooooo Deaconu n-a mai nimerit șuturi de senzație nici din disperare… Să-mi aduceți aminte când s-o mai întâmpla minunea… Oricum Gazul mi se pare în creștere (nu numai de preț pe piața „liberă”…) de când a fost preluată de un cuplu sârguincios și dedicat fotbalului, Ilie Poenaru și Marin Dună.

Șocul, cel puțin pentru mine, îl reprezintă tatuajele care pleacă din tunsoare în jos ale năbădăiosului Mititelu cadet. Ca junior fotbalistic, nu știu dacă a fost remarcat pozitiv de cineva, nici din galeria proprie (echipei), după nevricoasele prin care crede că se impune ca bărbat…

Editorial Cornel Dinu. Echipa lui Laurențiu Reghecampf adună, pe merit, victoriile suflând furie oltenească în ceafa mereu nefericitului nemulțumit mereu Dan Petrescu de când a rererepreluat „garnitura” din Gruia

În noapte, a venit rândul celeilalte Craiove să iasă „la tablă” (vorbim de Universitatea, de „studenți”, nu?). Pe stadionul de „acasă” al Chindiei Ploiești, cu numai a Târgoviștei nu mai este echipa de când joacă prin străini… Parcă la construcția noului stadion din urbea natală lucrează cu spor… un singur muncitor!

„Cetatea” Chindiei s-a închis și numai s-a apărat majoritatea timpului. A rezistat vreo 70 și ceva de minute, după care impetuozitatea… și încăpățânarea tipic oltenească… a rapidului Andrei Ivan a impresionat tabela, care s-a schimbat la față…

Putea egala Târgoviștea, dacă șutălăul intratului Răzvan Matiș n-ar fi nimerit bara din dreapta unui Pigliacelli bătut. Ar fi fost nedrept (oltenii au avut și ei o bară, direct dintr-un corner executat de Gustavo și au ratat un penalty aiurea acordat de catastrofala, în general, caricatură de arbitru Petrescu Radu, cine-l ține în brațe la CCA și de ce oare?), dar există vreun joc care să fie părtaș numai cu dreptatea?

Astfel, echipa lui Laurențiu Reghecampf adună, pe merit, patru victorii consecutive, ba chiar cinci dacă socotim și eliminarea campioanei CFR Cluj din Cupa României, impunându-se din ce în ce mai clar de când a răsărit „Soarele” și pe banca lor tehnică. Fără să primească gol în cele cinci victorii amintite, dintre care două cu 5-0, este adevărat, cu codașele clasamentului… nu le mai amintesc că mă doare sufletul, nu numai tot corpul…

Cred că siguranța defensivei inspiră eficiența și victoriile acestei „Universități” craiovene, ajunsă pe locul 2 și suflând furie oltenească în ceafa mereu nefericitului nemulțumit mereu Dan Petrescu de când a rererepreluat „garnitura” din Gruia.

Editorial Cornel Dinu. Argeșul a început să curgă… în sus! Thriller în finalul de foc de la Mioveni

La Voluntari rar ni se oferă spectacol fotbalistic. Ca și sâmbătă, cu Argeșul, după ce au ratat trei ocazii în prima repriză… monumentală cea a lui Marcelo Lopes (17), la un minut după ce tot el irosise încă o oportunitate… „voluntarii” au fost învinși din două situații fructificate de oaspeți după pauză, Denis Dumitrașcu (64) și Antun Palic (80). În contrapartidă, gazdele au mai ratat de două ori…

Seria de 6 victorii consecutive a echipei antrenate inspirat de Liviu Ciubotariu a fost astfel oprită de o altă performanță, la fel de neașteptată: FC Argeș n-a mai pierdut din 21 august, 0-1 cu CFR Cluj la Pitești, 7 etape în care a primit doar un gol.

…Confirmând că, și în fotbal, orice statistică este supusă infirmării, uneori, ca în cazul celor două echipe „de față”, destul de târziu, iată, Argeșul deocamdată rezistă…

Pe malul celălalt al râului Argeș, ciocnirea dintre Mioveniul primarului „alba-neagra”, acum este, acum nu este, și Botoșaniul „Croitorului” Iftime a avut faze dramatice doar în finalul finalului. Trei bare, penalty ratat și gol în 10 minute! Inclusiv prelungirile…

Era 1-0 pentru Mioveni (Garutti 60), putea să se facă 2-0 („cap” în transversală același Garutti, 85) și, poate, victorie pentru gazde. N-a fost să fie. Apoi, tot în transversală s-a dus șutul de egalare al lui Mateus Santos în minutul 87. În minutul 88, penalty pentru Botoșani.

Trage Richard Sila, portarul Răzvan Ducan (20 de ani!) respinge, mingea ajunge tot la francez, care este faultat clar de de-abia intratul Ionuț Burnea, dar marele arbitrul foarte internațional Hațegan Ovidiu nu mai acordă încă un penalty, că așa zice la regulamentul original CCA, nu se dau două penalty-uri unul după altul în niciun caz…

Stați așa că mai e… În minutul 91 egalează Bogdan Racovițean cu o lovitură de cap, iar în minutul 95 Andrei Cristea țintuiește posibila victorie în transversală direct din lovitură liberă…

Partidă în urma căreia, cu tot finalul electrizant și sinusoidal, niciuna dintre formații nu a declarat, ca la teatru, „totu-i bine când se termină cu bine”. Supărare fiind și între dealurile Botșenilor și între cele muscelene ale Miovenilor foști Colibași, care continuă acceptul generalului Charles de Gaulle din finalul anilor ’60 de a se fabrica Dacii în România, sub licență Renault.

Editorial Cornel Dinu. Dinamo e în progres sub comanda lui Mircea Rednic, Rapid a „încetinit” după ce a trecut pe linie moartă „ruda” ceferistă din Gruia

Cu destul umor, îmi amintesc că în timp, galeriile inteligent glumețe adesea ale lui Dinamo și Rapid, de departe campioane în țărișoară, secondate de fanii Universităților craiovene, au cântat „înfrățite” (???) că… se iubesc la infinit!!! În tribune se poate, pe teren niciodată! Deși respectul între atâtea generații de fotbaliști a existat. Chiar și între conducătorii celor două echipe de tradiție adevărată.

…Și indiferent de asperitățile impuse din birouri de cei care le comandau „ministerial”. E bine că au fost puțini așa… Despre CFR, despre feroviari se spunea înainte de 1990 că sunt a treia armată a țării. Devenită comică acum, dacă n-ar fi dramatic, la halul de precizie și siguranță în care se circulă pe șine…

Dinamo s-a dovedit în progres sub comanda de doar două, trei săptămâni a lui Mircea Rednic, care se chinuie să îndrepte ce au strâmbat înaintașii bandiți sau neprofesioniști… În special fizic și ceva, ceva tactic, limitat de potențialul „haitei”.

Îndeosebi în partea dreaptă, unde tandemul Sorescu – Torje a mâncat, prin șarje periculoase, ficatul… și splina!… blocului defensiv din 5-4-1 păstrat de Miță Iosif după victoria neașteptată cu ditamai campioana, tot ceferistă, ca nume, și ea.

Rapidulețul mi s-a părut mai lent decât un personal și, mai ales, decât în succesul amintit. Când a anulat, practic, evoluția echipei lui Dan Petrescu printr-o agresivitate defensivă corectă în jumătatea proprie și contraatacuri din pase puține și simple. În „Ștefan cel Mare” parcă n-a fost „în joc”, deconectat cu o echipă în criză care nu-i poate pune probleme…

Cum este obiceiul în fotbalul nostru, conducând cu 1-0 (Sorescu, șut violent sub bară de la 14-15 metri, în minutul 55) și ratând de două ori desprinderea la 2-0, Dinamo a încercat să închidă „petrecerea”. Efectuând Mircea Rednic schimbări de baricadare, cu Marco Ehman și Steliano Filip în minutul 63.

Ca o consecință, Mihai Iosif și-a trimis pe teren atacanți inventivi, Saifeddine Alami și Nicolae Carnat. Iar o ezitare defensivă a flancului drept dinamovist, prin Andrei Radu și Marco Ehman, în minutul 91, iar în prelungiri!, l-a lăsat pe Carnatul amintit să lanseze o ghiulea fantastică, model Deaconu, și să omoare păianjenul din colțul stâng al porții ghinionistului Plamen Iliev. Două puncte pierdute de Dinamo la fel ca și în meciul cu UTA. Cu 4 puncte în plus altfel se respira în „Groapă”…

Final nemeritat pentru zbaterile vizibil pozitive ale jucătorilor lui Mircea Rednic. Care se zbate și se luptă și el să facă o distribuție competitivă, după ce prea mulți apucători aplicatori de decizii banditești și afone au distrus cu premeditare amar de ani mândra altădată haită a „câinilor roșii”…

Editorial Cornel Dinu. „Baba UTA” i-a făcut un cadou otrăvit comerciantului cu amănuntul Ionuț Chirilă chiar de ziua ilustrului său tată…

Bancherul… de fapt, mai repede garantul înlesnitor al împrumutului Clincenilor, desigur plătit la scadență de societate, Ionuț Cel Năzdrăvan Chirilă a pierdut (iar din nou) cu ai săi jucători, clar, 0-3 cu „baba UTA”.

…Chiar în ziua în care ilustrul său tată, Ziaristul și Scriitorul Ioan Chirilă, mare admirator și susținător al echipei arădene (numită „baba UTA” cu ranchiună metaforică de Fănuș Neagu), ar fi împlinit 96 de ani, odihnească-l Domnul…

Știm destui că și-a dorit ca fiul mai mare să se ocupe de fotbal, nu de altceva, comerț cu amănuntul de exemplu… Providența… nu, nu providența… Soarta l-a cruțat să audă inepțiile fotbalistice, ades și comportamentale, proferate și afișate cu nonșalanță de Ionuț, fiul lui Ioan.

Dar, mă rog, el e cum e… Vinovați principali, și sunt atâția!, în incompetența ce domină fotbalul nostru, sunt acei mediatizatori ai unor astfel de personaje cărora „le place futbolul”. Dar numai, cum zice Poetul nepereche, „înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune”…

Când iei 3 goluri într-o repriză, oricum ar fi fost ele, iar echipa ta e mai mult martoră pe teren, numai spun de raritatea intrărilor timide în careul advers, lași echipamentul la magazie și-ți cauți altceva de lucru. Comerțul cu amănuntul de exemplu…

Editorial Cornel Dinu. „Bursucul-șef” din gara Gruia, Dan Petrescu, își face colaborările premeditate de atac mușcându-și până la sânge buzele…

În ultimii doi ani, când se întâlneau CFR Cluj și Sepsi Sfântu Gheorghe, indiferent de teren, meciul era cap de afiș al etapei… dacă nu se intersecta cu Dinamo – FCSB… Părea și acum… doar prin amintirile trecute… Părea…

Aducându-l, inexplicabil pentru mine, pe Cristiano Bergodi în locul lui Leo Grozavu, care cert i-a ridicat în fotbalul mioritic, „sfințiigheorgheni” au evoluat ca bicicleta fără lanț. Adică, practic, n-au avut nicio ocazie clară de a înscrie vreun gol.

Iar „bursucii cheferiști” din Gruia au reconfirmat o formă de neorealism all’italiana, cinic, de genul „mușcă și fugi”. Adică de a câștiga iarăși, și iarăși, și iarăși din două faze fixe.

Firesc, când ai un mijloc superconservator, cu doi unchieși, ca vârstă fotbalistică, Mihai Bordeianu și Juan Emmanule Culio, sau un schimbător de macaze prin pase ca Bismark Boateng (zău că așa îl cheamă!). Iar în atac Abdel Slem Billel Omrani (zău că așa îl cheamă!) și Denis Alibec, pleacă, ades alandala, cu mingea la picior, la „ce-o să iasă”.

Cât despre Ciprian Deac, el lovește bine mingea de pe loc, cam ca la golful ce ni-l sugerează sasul ueuropean de la Cotroceni… că al nostru nu s-a remarcat cu nimic că ar fi… Claudiu Adrian Mihai Petrila (zău că așa îl cheamă!), puștiul lor, chiar este de viitor, dacă nu-l vând repede, repede, la prima ofertă din Rusia, China sau Golf… Nu, nu ăla amintit mai sas… pardon, mai sus…

Privindu-l pe „bursucul-șef” din gara Gruia, Dan Petrescu, îmi reconfirm părerea că la el colaborările premeditate de atac și le face și mușcându-și până la sânge buzele… C-așa apăru după joc… Cu cea de jos marcată de agresivitate… De agresivitatea proprie… Mai exact, ca să respectăm așezarea „în teren”, a incisivilor și caninilor de deasupra… Să știți că este și asta o modalitate, mai chinuitoare, e drept, de a câștiga campionatul…