Editorial Cornel Dinu. Revizie Rapid, zgârcenie CFR, șmecherie FCSB… Și nu-i ierta, Doamne, pe cei care au distrus Dinamo!

Au vrut forurile internaționale fotbalistice pe la sfârșitul anilor 90 să rupă finanțarea cluburilor de la stat și de aici de politică. Dar, la noi, atât de tineri în economia de piață, e aproape imposibil…

Găsisem o soluție la începutul acelor ani, adaptând la noi cea mai modernă „Lege a sporturilor”. Aceea a Spaniei din 1988, care prevedea ca 3% să fie redus din profitul tuturor societăților dacă se dau la sport și cultură. Dar nu s-a putut…

A venit, după câțiva ani, așa-zisa „Lege a sporturilor” a Comisiei de specialitate din Parlamentul de atunci, în care cerber era „Mafalda” don Mitică Corleone, scuzați… sau nu… cacofonia. Și s-a cam ales praful. Ce persistă și acum… De aceea, nicidecum întâmplător, am ajuns și vom mai fi la coada vacii sportului universal. Vom mai rămâne „lideri” doar acolo…

Editorial Cornel Dinu. Revizie Rapid, zgârcenie CFR, șmecherie FCSB… Și nu-i ierta, Doamne, pe cei care au distrus Dinamo!

Spunea istoricul naționalist Florin Constantiniu: „Un popor de oi naște un guvern de lupi. Pe români nu-i interesează situația generală. Dacă prin fin, naș, amic și-a rezolvat păsul său, restul ducă-se știm noi unde. Moștenirea seculară a lui hatâr, peșcheș, bacșiș a rămas atotputernică”.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Aici am ajuns de vreo două decenii și, la cum se comportă sălbaticii noștri decidenți ai țării, zice-se impropriu politicieni, doar profitori și bandiți, școliți prin patalamale mai mult copiate la xerox, cert vom mai rămâne multișor…

Ghinionul istoric al țării noastre în special și al Balcanilor în general este arhicunoscut. Sigur, rar, din când în când, mai apar și luminișuri. Scurte. Dar, pentru că nu se știe ce să se facă în ele, ne-ntoarcem prea des la întuneric.

Am trecut prin marxismul sângeros la instaurare, conceput de Karl Marx în „Muzeul de la Londra”, având clasa muncitoare adusă să comande de la începutul secolului trecut, transformată acum numai într-o altă formă de continuare… suferință ne mai trebuia… neo-marxismul globalizator.

O reîntoarcere la primitivism prin zornăiala de măsuri și atitudini doar pentru a parveni financiar și mai mult, imoral, dar „legal” european, ale unor glume proaste ale sorții așezate la comanda străină să ne conducă spre noi și noi hăuri ale colonizării în zbor. Ura, ura, ura, aplauze prelungite.

Digisport.ro

A anunțat că divorțează la două ore după ce soția lui a născut, s-a logodit iar și după câteva zile a apărut cu altă femeie

Ce crunt de adevărată este istoria prin glasul unor vizionari ai civilizației! Spunea Regele David cu o mie de ani înainte de Hristos: „Când oameni de nimic se ridică de jos în sus, cei fărădelege mișună pretutindeni”…

…Și confirma, spre anii noștri, „Leul britanic” Winston Churchill, revenit la comanda Albionului după 1950: „Faceți din proști conducători și vă întrebați de unde vine dezastrul!”.

Închei acest drum al crucii noastre doar constatând că ultimul congres-exhibiție al liberalilor epigoni, ce n-au nimic în comun cu Brătienii, a depășit în ridicol până și imaginația devenită premoniție a nemuritorului nenea Iancu Caragiale…

…Adăugând găuri, de golf, natürlich, în buget und crosen pe spate iar încovoiat de nivelul de trai (care nu interesează pe niemand, nicht wahr, Herr Präsident?) al românilor… Și așa e și-n fotbal…

Editorial Cornel Dinu. Rapid nu e Orient Express, au profitat „Involuntarii” lui Pandele ot Firea

În debutul etapei scurse, Rapidulețul, pornit în campionat ca Orient Express-ul de altădată, a luat-o pe coaja încă a Giuleștiului unde nu s-a întors încă, și a luat-o a treia oară consecutiv în patru jocuri chipurile „acasă”, cerând parcă o revizie RK generală…

Câștigători au fost „Involuntarii” prestidigitatorului de coloniști islamici Pandele ot Firea, resuscitați neașteptat de Liviu Ciobotariu cu patru victorii consecutive, după ce în prima etapă îl bătuse Bonetti, nu înțeleg nici acum cum…

Mai nimic calitativ nici în al doilea meci al etapei. Sărăcie mare de calitate în execuții în nulul total de la Pitești. Unde a poposit, traversând și Dâmbovița, și Argeșul, Chindia mea natală. Parcă victoria o meritau gazdele, care au avut patru ocazii în repriza a doua. Două mari, în minutele 70 și 71.

Naivii ar zice că au lipsit de ambele părți fotbaliatorii de coloratură, Antun Palic și Cristi Tănase la gazde, respectiv alt Cristi, dar Neguț și Daniel Florea la oaspeți. Aiurea! La ce fotbal avem, par mai buni și aceștia să păzească celebra „Vilă Florica” a liberalilor autentici de pe dealul Ștefăneștilor. Cu ale sale licori unice de împărtășanie și vorbe de duh ale lui nea Bahrim, șeful IAS Ștefănești, rudă de familie mai de departe…  Hăt demult…

Editorial Cornel Dinu. Iedișor și-a tras de urechi „iezii” că n-au fost șmecheri cu AFC. Cum care AFC?!

FCSB – AFC n-a mai avut… Cum? Ce ziceți? Ce-i aia FCSB- AFC? Fecesebecaliuța – Academiuța Falimentară Clinceni. Deci: FCSB – AFC n-a mai avut semnele de pace romană de altădată. Conduse de doi antrenori montați hazliu la cârma unor echipe de primă divizie, mai mult s-au încurcat reciproc. Mărturie, declarațiile de după dispută ale răsfățatelor calfe în ale adevăratului fotbal.

Ambele două au pretins propriilor echipe lipsuri care trebuiau rezolvate chiar de ei! Bată-vă norocul de mângâiați de amprentele părinților…

Practicanții lui Iedișor au fost acuzați, un fel de-a zice, de mentorul lor că „n-au dat dovadă de șmecherie” când aveau 3-1. Eeee, dacă s-a ajuns până aici, ar trebuie să știe că atunci când pronunți „șmecherie” în lumea superioară mental și comportamental în orice, ți se pun brățări de izolare pe loc.

Iar celălalt, liberal ca montare de doar câteva zile înainte de Congresul PNL în echipa uneia dintre periferiile Bucureștiului, n-a înțeles că presingul și presionarea rămase de la Ilie Poenaru și Marin Dună au creat cele mai dificile probleme trupei becaliote.

Editorial Cornel Dinu. Farul luminează „alimentat” la curent continuu de Gică Hagi

Din nou, la Ovidiu, Farul se putea impune clar în prima repriză cu inspirat denumita CS din Mioveni. Repriză în care a dovedit că a recâștigat sub revenita baghetă a lui Gică Hagi posesia de altădată. Mai puțin finalizarea. Deocamdată, sper…

Și așa s-au văzut constănțenii egalați în final. S-au salvat și au câștigat prin reluarea de aproape a intratului cu 12 minute înainte Andrei Ciobanu printre „jiglerele” de Dacia 1100 din anii ’70, ce băteau aiurea în marcajul miovenilor.

Oricum, Farul Dobrogei și al litoralului mângâiat de razele de soare ale ultimelor zile de plajă, se vede că are „alimentarea” reasigurată profesionist, la curent continuu, ca acum ceva ani în urmă, de unicul Gică Hagi.

Editorial Cornel Dinu. Tendința á la italiano vero pe care trebuie să și-o reprime Adi Mutu

În Botșenii Bucovinei, ce-și mai păstrează, din fericire, practici de respect habsburgic și după două sute și ceva de ani, s-a disputat cel mai bun meci de până atunci al etapei. S-a jucat pe porți, au fost multe faze periculoase pentru pândarii dintre bare…

În prima repriză Botoșaniul a avut destule ocazii și ar fi trebuit să dea gol. După care, în primele 20 de minute ale părții secunde, Craiova a echilibrat lupta, a fost periculoasă. Iar concediatul reprimit Sidibe a marcat a la Messi. După care, imediat, s-a rupt! Poate pentru că vine întreruperea pentru națională, iar el cu munca am impresia că se cam dușmănesc…

Finalul a fost inexplicabil pentru mine… Retragerea într-un catenaccio á la italiano vero ce nu trebuie să-l caracterizeze pe Adi Mutu, oricât a lucrat cu Alberto Malesani sau cu Cesare Prandelli, a adus asediul gazdelor moldavo-internaționale. Și de aici „capul” egalizator al stoperului camerunez Joyskim Dawa în chiar minutul 90, de altfel prezent și el de câteva ori, periculos, în cetatea cam fără ziduri defensive a oaspeților.

Eeee, mai trebuie să curgă ceva apă pe Olt și pe Olteț până când echipa Mititeilor să nu se mai retragă pe Mutește în propriul grătar de 16 m pentru a sfârâi a pârleală păguboasă… C-asta vedem cel mai mult la noi, acum, în mentalitatea fotbalistică mioritică: avem 1-0, retragereeeaaa, mă! …Ce dracu’ să mai apărăm, că mai nimic nu mai e al nostru…

Editorial Cornel Dinu. „Prost să fii, noroc să ai!”… No offence, Dănuțe…

Oarecum asemănător a fost și la Arad, în ultima partidă a duminicii. După ce Alex Chipciu a realizat dintr-o foarfecă laterală cel mai frumos gol al campionatului de până acum, după pauză pe gazon a fost parcă doar UTA. CFR Cluj parcă s-a ascuns în vizuina „Bursucului”…

UTA a ratat sub toate formele, din toate pozițiile cinci ocazii, unele rarisime, ca bara lui Marcel Mercioiu (18 ani, intrat în minutul 88!), urmată de șutul în bozii, cum se spune, al lui Liviu Antal din 5-6 metri, cu toată poarta accesibilă în față, în minutul 90+3!

„Frânarii” Chefereului s-au înfrânat doar în propriul careu după pauză, reconfirmând stilul hazos-parcimonios de atac al Petrescului. Adică mai nimic. Raportul ocaziilor, per total, 7-1, fiind edificator.

Cred că mulți spectatori din realmente minunata, în toate sensurile, tribună a superbului nou stadion „Francisc Neuman”, care și-au încurajat admirabil, ca în gradenele britanice, echipa, și-au amintit de replica din copilărie când pierdeau în jocurile nevinovate atunci: „Prost să fii, noroc să ai!”… No offence, Dănuțe…

Editorial Cornel Dinu. „Câinii verzi” au „reușit” un golaveraj unic în istoria lui Dinamo. Dă-mi, Doamne, timp ca să-mi dau… palme!

Când am socotit că în trei jocuri, cu U Craiova 1948 a tridentului tată-fiu Mititelu plus Adi Mutu, cu FCSB în continuare și-n durere și luni seara (tristă…) cu Craiova Olguței și-a Rotarului, Dinamo a suportat, a suferit peste 30 de ocazii mari ale adversarelor, încasând 11 goluri de la ultimele două „dușmance”, cât într-un campionat întreg altădată, îmi aduc aminte de… „Cu dragoste din Rusia”!

Rusia glorioasă a țarilor de altădată, la fel cum a fost atâtea decenii, interpretez eu, grandoarea acestei echipe. Indiferent de ordinele de dinainte de 1990, care erau o formă de educație intransigentă, dar și cu înțelegere umană, care accepta numai marea performanță și traftirul de după…

Acum, penultimul loc, noroc cu AFC, 6 puncte din 30, golaveraj – 17, 7-24, unic în istoria lui Dinamo, cel mai slab din Liga 1, cele mai multe goluri primite, dacă, printr-o minune, duc cei ce va să vină la zero balanța golurilor, este ca și cum ar câștiga campionatul…

Păi ce să mai zic?! Ce mai pot să zic?! …Decât iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac… Chiar nu prea știu ce fac băieții ăia speriați din teren, dar aici mă refer, și eu nu-i iert!, la cei care au condus pe Dinamo de ani buni, dar răi…

Ani ai haosului și ai incompetenței căreia prea mulți îi spun, fals, democrație și cred, prin slăbiciunea premeditată și comandată a caricaturii de stat în care trăim, că pot spune și face orice vrea neuronu’ lor.

Și, de fapt, nu-i ierta, Doamne! Nu-i ierta niciodată, în veacul vecilor, Amin! Nu-i ierta pentru răul pe care l-au făcut distrugând palmaresul, tradiția, istoria acestei glorii a fotbalului românesc care este Dinamo, toată mârșăvia pentru a-și calma tentațiile de-a-și îngrășa/îngroșa conturile și a-și contura tovalul fețelor nesimțite spre buhăirea furtului bine făcut.

Are cineva tupeul să spună că nu-i așa?! Ultimele prestații, impresii contează ca dovezi irefutabile. Acum trăim doar efectele nefaste ale infecțiilor care au condus și au distrus pe Dinamo.

…Și te mai rog, Doamne, din genunchii rugăciunilor mele de seară cu seară, să-mi mai dai un pospai de timp, Doamne… ca să apuc să-mi dau după fiecare rugăciune câteva… perechi de palme! Meritate! Pentru naivitatea mea că aceia cu care am stat aproape destul timp, sperând și lăcrimând că ne vom reveni, fără să fiu ascultat măcar vreo fărâmă, aduc a „câini verzi”, că roșii nu mai sunt tare de mult…