Editorial Cornel Dinu. Să nu mascăm marile slăbiciuni ale României cu Kosovo prin mizeria provocată de jucătorii lor frustrați la final

Să fie clar de la început: una-i una – mizeria provocată de ultranaționalista națională din Kosovo la finalul meciului, și alta-i alta – jocul neașteptat de slab prestat de echipa națională a României, norocoasă că în momentul plecării kosovioților la vestiar scorul era 0-0.

Editorial Cornel Dinu. Să nu mascăm marile slăbiciuni ale României cu Kosovo prin mizeria provocată de jucătorii lor frustrați la final

Am jucat în returul cu Kosovo, care a avut destule indisponibilități, pe o Arenă Națională plină cu aproape 49.000 de români care așteptau să sărbătorească a cincea victorie consecutivă a lui Mircea Lucescu și a echipei naționale „creionate” de el.

În aceeași formulă de joc, eficientă până acum, a normalului principiu conservator „Echipa care câștigă nu se schimbă”. Și pentru scopul declarat al selecționerului de a stabiliza o echipă care să joace ani buni, la propriu și la figurat, împreună. Corect. Până acum. Doar doi jucători, Bancu și Târnovanu fiind înlocuiți, din motive obiective.

Ața cum a anunțat și a sfidat prin absența la obișnuita conferință de presă a antrenorului kosovar, neamțul Franco Foda, oaspeții noștri au evoluta agresiv din startul partidei. Mai întâi fotbalistic, corect, nimic de zis. Și mult mai bine, mai legat decât naționala noastră, parcă acum adunată din curtea școlii, într-atât de incoerent a fost jocul ei.

Digi24.ro

Noi dovezi că Georgescu s-a întâlnit cu Potra și Sechila la ferma din Ciolpani. Imaginile de pe camerele de supraveghere

Editorial Cornel Dinu. Ne-au chinuit în prima repriză, ne-a salvat, ca de prea multe ori portarul de excepție care e Florin Niță

Ne-au dominat în prima repriză, deși posesia a părut egală, dra n-a fost: 46%-54%. Au fost, cum scriam mai sus, mai agresivi, fotbalistic, pe atac și s-a văzut prin cele 3 ocazii nebalansate de numai bara lui Nicolae Stanciu din minutul 41.

Providențial de fiecare dată a fost, de fiecare dată, veteranul din poarta noastră, Florin Niță, care, la 37 de ani, a fost, iarăși, cel mai bun jucător, de departe, al tricolorilor. Iar când portarul este cel mai bun jucător nu e bine, domn profesor, nu e bine… asta spune totul despre jocul dezlânat din „câmp”. Niță a „anulat” golurile kosovarilor în minutele 17, 30 (de două ori în aceeași fază, ajutat și de Drăgușin, și 35, numele kosovarilor chiar nu contează, ducă-se pe pustii…

Editorial Cornel Dinu. Nu am înțeles de ce nu s-au înlocuit la pauză „mâinile moarte” din echipa noastră, în primul rând multi-absentul Dennis Man

Și a venit pauza. Un prilej pentru experimentatul Mircea Lucescu să așeze eficient prestația tricolorilor la un alt nivel. Să schimbe „mâinile moarte”, în special din ofensivă, unde n-am existat în prima parte a jocului. Unitate, unitate, dar prin… diversitate! Stabilitatea poate fi menținută și prin rezerve la nivelul titularilor. Și eu cred că avem așa ceva. Fără să dau nume, ca să nu poată spune nimeni că am cine știe ce „simpatii”, ca să nu spun, franțuzit precum Culiță al coanei Chirița, „parti-pris”.

A intrat doar Olaru în locul accidentatului (arbitrul n-a văzut călcătura apăsată pe laba piciorului său, tăiată adânc, a unui blând țăran kosovar…) Stanciu, „volantele” nostru atât de important și căpitanul echipei.

Digisport.ro

”Cuplul anului” e istorie! S-a despărțit de ea, iar acum a acceptat o nouă propunere

Am fost dominați și mai clar de un joc al kosovarilor neașteptat de exact, cu influențe sârbo-italiene, începând cu presionarea și terminând cu abilitatea mobilă de a controla mingea. Le-a lipsit doar finalizarea.

Noi? Noi, joc sărăcuț, sărea mingea numai la ei la orice duel unu la unu, pase simple de 2-3 metri greșite, cel mai slab joc al tricolorilor din ultimii mulți ani.

Am avut o singură luminiță, reluarea lui Burcă din centrul careului a unui corner în minutul 55, pe care am văzut-o în plasă, dar care, încăpățânată, s-a dus pe lângă poartă. În rest, tot ei au fost „la butoane” cu ratări cauzate de intervențiile bune al bravului Niță, în minutele 59, 67, 80, 85, destule, nu? Numele autorilor nu merită scrise…

A intrat și Denis Alibec, în locul multi-absentului Man, în minutul 64, dar s-a remarcat mai mult prin țâfnă cu adversarii decât prin faze de atacant eficient. Chiar nu înțeleg convocarea lui și prezența lui la o națională pe care Mircea Lucescu vrea să construiască pentru viitor, Alibec fiind capabil doar de brațe ridicate a dispreț și lamentări că nu e înțeles nici măcar de proprii coechipieri, care nu-l joacă, domle, nu-l joacă la adevărata sa valoare. Plus… adică minus… adică plus minus doar arțag cu adversarii, dar nu fotbalistic, ci doar verbal.

Editorial Cornel Dinu. Scenariul premeditat al rușinii sălbaticilor kosoviști, declanșat când și-au dat seama că nu pot câștiga cinstit meciul

Unul dintre capii perenei revolte kosvare, nu vreau să-i pomenesc numele ni ci la pomana… porcului, l-a bruscat fără niciun motiv în al doilea minut din cele patru de prelungiri și de acolo a început reprezentația Circului de Stat Kosovo. Că dacă tot nu au putut să ne bată pe tabela de scor, după ce, o mai spun o dată, au fost net superiori tricolorilor pe toată durata meciului, atunci măcar să provoace un scandal „rasial”, poate, poate conving UEFA să le dea meciul la „masa verde”.

Și colac peste pupăza de joc, mândrii și drepți ca coala de hârtie, cu tot cu cacofonia voluntară, au ieșit, tam, nesam de pe teren, amenințați de scandările „Serbia, Serbia!” a unei mici părți a peluzei, venite după gesturi „patriotic” golănești făcute de jucătorii deveniți kosovioți din kosovari. Invocând și securitatea corporală din cauza unor obiecte aruncare din peluză pe teren, dar când ei erai deja porniți spre vestiar. Acțiune premeditată, cusută cu ață albă. Varianta de rezervă dacă n-au putut să câștige pe teren. Pretext clar pentru decizia de a abandona fotbalul nu există decât în mințile lor puține și ultra-naționaliste.

Acu’ stau eu drept și întreb la fel: noi, la Priștina, în tur ca să zic așa, când le-am dat decisiva cu scor de forfait, trebuia să retragem echipa când nu ni s-a auzit imnul de fluierături și huiduieli sau când ni s-a scandat cu furie oarbă „Țiganii, țiganii” de nenumărate ori? De ce suntem așa cuminți, că oricum UEFA are alți preferați, de ce nu le-am răspuns cu aceeași monedă? De ce noi să fim oameni cu astfel de corcituri?

Arbitrul danez, nu contează nici la el numele, a fost depășit de evenimente, ce vreți, 36 de ani, șase meciuri interțări, experiență modestă, s-a rugat de kosovioți ca de Moș Crăciun să revină pe teren… cine știe ce „indicății” a primit de la „centru”… „Scoate-i p-ăia cu orice preț pe teren că altfel pierd tâmpiții cu 0-3!”… așa că s-a hotărât să revină doar el și brigada lui după mai bine de o oră de parlamentări, ca să reia jocul o secundă ca să-l poată închide oficial. Cine știe să ne spună ce se întâmpla dacă în secunda aia dădeam gol direct din lovitură liberă? Jocul se reluase și fără kosovioți prezenți…

Editorial Cornel Dinu. Balcanii rămân „butoiul de pulbere al Europei”

Eu cred că jucătorii cu mâinile împreunate a vulturi pleșuvi la minte au premeditat și au așteptat o mică întâmplare aparent potrivnică pentru a poza în victime și a ieși de pe teren atâta timp cât nu conduc pe tabela de scor. O veritabilă stare conflictuală a fost doar ciondăneala dintre Alibec și căpitanul cosoviot… de fapt dintre ăla și Alibec, că ăla a început scandalul și l-a luat de gât pe Alibec, care chiar s-a stăpânit de data asta… Iar coechipierii ăluia atâta au așteptat s-au repezit ca lupii turbați să ne sfâșie, uitați-vă la imagine că aveau spume la gură și la neuron, disperat de singurătate.

Se dovedește că și în fotbal „Balcanii sunt butoiul de pulbere al Europei”, ca în Primul Război Mondial, cu atentatul de la Sarajevo (numit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”), din 28 iunie 1914, în care au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip, membru al organizației panslaviste „Mâna Neagră”.

…Atentat care a dus la izbucnirea primei mari nenorociri a omenirii, Marele Război dintre 1914 și 1918, dintre Antanta formată de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Franța, Italia, SUA, Japonia și Rusia (cu toate coloniile lor de la acea vreme) și Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania și Imperiul Otoman, urmate și ele de teritoriile colonizate peste mări și țări).

Editorial Cornel Dinu. Crearea „statului” Kosovo este ca și cum ne-ar lua nouă maghiarii din Ținutul Secuiesc „independent”, Curtea de Argeș sau Târgoviștea și ar înființa un stat străin în inima României

Revenind la mizeria provocată de kosovioți (apropo, ați văzut cum au lăsat vestiarul și jurnalioții lor masa presei?!), Interesant este că raportul pentru UEFA asupra evenimentelor îl va face, pe lângă raportul de joc al arbitrului, un muntenegrean, Jokanovic. Care, normal, știe cât de anormal au creat mai-marii lumii, globalizatorii cu hapsâna, acest mini-stat nerecunoscut de guvernul României, dar impus la fel de aberant de UEFA să joace la nivel european.

Zonă în care, la Mitrovița (în albaneza kosovară Mitrovica) este leagănul creștinismul sârb (sârbii sunt acum doar o minoritate în partea de nord a orașului), în apropiere mai fiind un simbol sârb, cetatea Zvečan, reședința regală a curții sârbe în secolele XIII-XIV și care a jucat un rol important în Regatul Serbiei sub domnia lui Ștefan Nemanja.

Crearea „statului” Kosovo este ca și cum ne-ar lua nouă maghiarii din Ținutul Secuiesc „independent”, Curtea de Argeș sau Târgoviștea și ar înființa un stat străin în inima României.

Și-au cam dat și spectatorii noștri puțin în petec, dar numai după ce au fost provocați într-un mod ordinar de kosovioții din teren, s-a scandat firav „Serbia, Serbia!”, acoperită repede de restul stadionului cu „România, România!”, dar asta nu justifică cu nimic „sensibilitatea” de anemone ofilite a kosovioților. „Sensibilitate” premeditată de această nație încăpățânată să se impună prin obrăznicie și mârlănie.

Verdictul normal ar fi, după felul meu de a judeca, 3-0 pentru România. Care ar putea să primească și ea sancțiuni pecuniare sau meciuri fără spectatori. Și pentru că instanțele de judecată UEFA nu se pot rupe de ideea globalistă că naționala Kosovo ar reprezenta un stat legitim. Și nu judec doar cu sângele meu de proveniență sârbă, de la mama mea, Lila Radunovic…