Sport

Editorial Cornel Dinu. Șansa lui Dinamo, de la „Domnul Ionuț” la DDB, de la escrocii șerdeano-espanioli la miile de „câini roșii” credincioși

Cornel Dinu analizează șansa lui Dinamo, forțată de nenorocirea creată de Ionuț Negoiță și escrocii spanioli, să folosească un lot foarte tânăr, eminamente național.
03.08.2021 | 12:13
Editorial Cornel Dinu Sansa lui Dinamo de la Domnul Ionut la DDB de la escrocii serdeanoespanioli la miile de caini rosii credinciosi
ADVERTISEMENT

Dinamo, ajunsă tare nevoiașă în ultimii ani prin evoluțiile… de fapt involuțiile din campionatele precedente, pilduitor soarta, nevoile, imperativele o fac să reajungă la adevăr.

Ca și pe neamul nostru, care, mai mult de nevoie, atunci când îi ajunge cuțitul la os sau propriile nebunii îl duc la disperare, dă semne de revenire. Bineînțeles că și cu ajutorul Providenței, care-l salvează conform practicii credinței de a-ți ajuta aproapele.

ADVERTISEMENT

Așa a fost mereu în istoria noastră. Mici și de scurtă durată luminișuri cu despoți luminați și patrioți la conducere și întunecimi de mai lungă durată, în care am fost sau ne-am pus la cheremul altora.

Editorial Cornel Dinu. „Șansa” lui Dinamo, de la „Domnul Ionuț” la DDB, de la escrocii șerdeano-espanioli la miile de „câini roșii” credincioși

După ce și-a făcut profitabilul hatâr și ca imagine, dar mai ales financiar, „Domnul Ionuț”, așa cum i se adresa cu aplecăciune perversă „domnul” Bălănescu lui Negoiță, a scos Dinamo la mezat.

ADVERTISEMENT

Și au urmat vreo trei ani de haos. În care, totuși, mendrele „trupei Bălănescu”, aservită cu obediență „otomană” padișahului de la Rin, dar cu mâna în punga oricui, s-au împlinit de minune. Pentru ei, desigur.

Cât de nobil a fost gestul a mii și mii de „câini roșii” care și-au rupt și de la gură ca să hrănească „haita” aflată în „Groapă” și la propriu, și la figurat, în perioada „vine, nu vine banul” de la escrocii șerdeleano-espanioli.

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. De ce ar fi trebuit condiționat împrumutul celor două milioane de euro de la DDB de transformarea în acțiuni

Și în această privință, chiar așa, nobilă, cum a fost această proiectare, Programul DDB al ONG-ului PCH, ar trebui făcute măcar două precizări. Cred că se putea evita insolvența și consecințele ei nefaste și periculoase dacă împrumutul celor două milioane de euroi era condiționat cu transformarea în acțiuni dacă nu se returnează la un anumit termen.

Printr-o transparență firească și clară a plăților făcute pentru a asana băltirea în promisiunile deșarte ale escrocilor trimiși de pe terasa Ministerului de Interne (ce rușine, domnilor „grade mari”, fără nicio consecință deocamdată…) direct să conducă și să decidă totul la Dinamo. Căci de acolo a început nenorocirea de neconceput pentru fotbalul de tradiție din Șoseaua „Ștefan cel Mare”.

ADVERTISEMENT

La început cu tratative și apoi chiar cu presiuni a lu’ „Domnu Ionuț”, care nu apare aiurea în Monitorul Oficial ca decident asupra vânzării ulterioare a acțiunilor de la altă escrocherie, numită „Lotus”. Creată și achiziționată, firma-coafor-paravan, și prin expectativa vinovată a celor care ar trebui să aplice legea în favoarea intereselor naționale.

Pentru că, alături de Dinamo, se zbat în suferință „stranieră” și alte câteva echipe de fotbal care sunt, incontestabil, pagini de respect a istoriei românești. Un capitol important!

Editorial Cornel Dinu. Nu ignorați, sub nicio formă, miile de suporteri nemulțumiți…

Tot prin transparență reală, de desfășurător de încasări și plăți s-ar fi putut evita și nemulțumirea unor jucători importanți, puși acum pe picior de plecare. Nu mai amintesc de prea mulții suporteri suspicioși, care au renunțat la cumpărarea biletelor virtuale tot din această cauză…

Ajunge, însă, cu acest aspect, deocamdată. Sunt convins că unele din aceste adevăruri le ia în calcul și domnul Răzvan Zăvăleanu, administratorul judiciar la care s-a ajuns.

Sunt convins că mai sunt mii de „câini roșii” care-și chinuiesc gândurile cu aceleași calcule ca și mine. Deja se exprimă de ceva timp în acest sens… Nu trebuie, sub nicio formă, ignorați…

Iar în privința fotbaliatorilor care s-au adus în acești ani, mai mult încălțători de ghete, e clar că între ce puteau cu adevărat pe teren și cu cât au fost plătiți, clanul „Domnului Ionuț” a înșelat, cu zeci de zerouri în folosul numai al lui și al intermediarilor săi bălăniți, grosul tribunelor „câinilor roșii” ce se pricep firesc la cine „arde” și merită să joace la Dinamo.

Editorial Cornel Dinu. „Copii” lui Gabriel Răduță vs „cozile de drac” ale lui Ionuț Negoiță

Iată că, de nevoie, după ce s-au vândut minim zece jucători formați în Centrul de copii și juniori al lui Gabriel Răduță mai pe nimic, la prima ofertă, pentru cartelul „Domnului Ionuț”, prima echipă de acum are vreo 15 tineri de acolo.

Din care minim vreo opt au fost, alături de Deian Sorescu, artizanii victoriilor cu Academiile periferiilor Voluntari și Clinceni. Academii sui generis de mascaradă actuală, acolo evoluând în majoritate… stranieri. Și de Academii, și de țară, și de fotbal…

Copii bine antrenați și pregătiți să facă pasul la prima echipă a „câinilor roșii”, așa cum se dovedește acum. Și sper să dureze. Dându-se cât mai repede afară „cozile de drac” rămase de la „Domnul Ionuț” și servanții săi.

Sunt copii care s-au antrenat mai mult pe unde a-nțărcat dracu’ iapa pe la margini de București, în condiții mai mult de lagăr. Dar au jucat, la grupa lor de vârstă, în opt ani, vreo 18 finale, cele mai multe cu „Viitorul” lui Gică Hagi. Puternic din toate punctele de vedere.

Pe Gabriel Răduță, cu „licență PRO” obținută în Germania și nu la „xeroxul FRF” al „incubatorului de antrenori”, bine-nțeles că „Domnul Ionuț” l-a dat afară. Că vorbea și, mai ales, gândea. Nu mai scriu cine a fost pus în locul lui, că ne ia tremuriciul pe cei care cam știm ce-i cu fotbalul…

De fapt, Gabi Răduță nu a făcut altceva decât să continue tradiția în spiritul lui Dinamo de a crește viitori performeri de la vârste fragede. Și iată că se vede și, cel puțin pentru început, se confirmă. Îi doresc surprizei, pentru mine, Dario Bonetti să continue astfel. Nici n-are alte variante… Doar cunoașterea că în Italia lui se cresc jucători proprii…

Editorial Cornel Dinu. Cârdășia dintre impresarii șperțari și conducătorii de club puși pe înavuțire din săracul nostru fotbal furat

Cam în același sens mai e de amintit un amănunt înfiorător nu numai după părerea mea. Din cârdășia dintre majoritatea impresarilor care importă practicanți ai fotbalului la noi, șperțari mână în mână cu prea mulți conducători de complezență, puși pe înavuțire din săracul nostru fotbal furat, o treime din stranieri sunt aduși din lumea doar de sparring partner a fotbalului european.

…Din ligi inferioare în cel mai „bun” caz, dacă nu liberi de contract. Adică nedoriți de nimeni… și-i luăm noi de „buni”… Firesc, spre autodistrugerea fotbalului nostru cu premeditarea nu știu cât de inconștientă, dar sigur pentru îmbogățirea personală, fără dram de scrupule, a unei tagme de mai mult necunoscători ai tradiției fotbalului nostru de (fostă) performanță.

Bravos, decadență în care ai ajuns tu, jocul drag al copilăriei, sportul iubit al adolescenței, ocupația avântată a tinereții și meseria pasionantă și pasionată a maturității…

Cu cei care mai încearcă, din și la greu, doar să mai exporte rarele „poame” timpurii autohtone, n-am nimic. Mai ale că nu prea mai au ce scoate la vânzare…

În încheiere, iarăși trebuie să întreb: de ce, ca și în fotbal, în mai toate domeniile existenței noastre trebuie să cădem sau să stăm pe loc chiar și secole? Pentru ca, din când în când, să ni se ofere șansa de a găsi scara comportamentală prin care iarăși să ieșim la suprafață. Nu merităm atâta suferință. Dar, prea des, parcă ne-o punem în cale singuri…

ADVERTISEMENT