Editorial Cornel Dinu. SuperLiga 5, între nostalgie și barbarie în tradiționalele FC Argeș – U Craiova, UTA – ”U” Cluj și Petrolul – Rapid. Deasupra tuturor, Florin Halagian…

Etapa 5 din Superliga ne-a oferit o sâmbătă de tradiție și amintiri. Confruntările cu vechime FC Argeș – U Craiova, UTA – ”U” Cluj și Petrolul – Rapid ne-au dat de toate: și fotbal îndârjit, și tribune pline ca pe vremuri (mai bune), dar și barbarie. „Legalizată”.

Editorial Cornel Dinu. SuperLiga 5, între nostalgie și barbarie în tradiționalele FC Argeș – U Craiova, UTA – ”U” Cluj și Petrolul – Rapid. Deasupra tuturor, Florin Halagian…

Etapa 5 din SuperLiga a început la Pitești, unde a venit U Craiova. S-au comemorat trei ani de la plecarea Armeanului Florin Vaschen Halagian să-l antreneze pe Gâscanu’ Gicu Dobrin și în ceruri, Dumnezeu să-i odihnească… Ne-am adus aminte de personalitatea și flerul Profesorului… adula o astfel de adresare…

Mai ales la Pitești a avut abilitatea nației sale de a se antura într-o echipă de lucru cu oameni de mare valoare. Puiu Rappaport președinte (ruda mea), Mișu Găiseanu contabil-șef, pe atunci „omul cu banii”, să nu-l uităm nici pe doctorul Paul Tomescu, un adevărat nobil care plătea din propriul buzunar când pierdea „Unicu’ Gicu” la poker și cădea în depresie…

Și, bine-nțeles, minunatul profesionist care a fost și mai este veritabilul Profesor Tănase Dima. Un inovator de mare discreție, profesionalism și abilitate de a aduce mereu pacea în echipa de pe Argeș și în celelalte care au avut norocul să beneficieze de cunoștințele și experiența sa. „Teacher”, cum îi spuneam la Dinamo, este și acum, la 86 de ani, Doamne dă-i sănătate!, ca și atunci când ne antrena la Dinamo.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

S-au spus vrute și nevrute, neadevărate, îndoielnice despre Profesorul Florin Halagian. Cert este că, așa cum spuneau hâtrii fotbalului, știa jocul în mante eficiente, de sorginte armenească. A luat în deceniul al optulea din secolul trecut două titluri cu magicianul Dobrin și au scris pagini de glorie greu de repetat la Pitești.

Editorial Cornel Dinu. Nici umbra Armeanului n-a scăpat Argeșul de corecția Craiovei „croită” de Croitoru

La Pitești, cu o echipă bine croită de Croitoru, cu doar cu cinci străini la început, FC U Craiova și-a reconfirmat forța blocului. Argeșul n-a contat. Pare că a secat, fotbalistic vorbind.

Din brambureala construcției de la mijloc, de ambele părți, două mingi venite din stânga defensivei piteștene au scris scorul. Le-a transformat în 3 puncte atacantul adevărat care este italianul Andrea Compagno, la al patrulea meci consecutiv cu gol marcat. Servit ideal la prima reușită de neinspiratul Latovlevici, care chiar a făcut-o… „lato” și apoi de recent intratul coechipier belgian Marquet.

Și banii de premiere vin iarăși în „Cetatea Banilor”, emblema echipei lui Adrian Mititelu senior. Acum clar el e la comanda urmașei de drept și suflet a „Craiovei Maxima”. De aceea n-am scris „FC U Craiova”, ci numai, simplu” „U Craiova”.

Digisport.ro

Întrebarea care l-a făcut pe Bergodi să-și iasă din minți. Imagini fără precedent cu antrenorul italian

Pus pe țâfnă cu oricine se-mpiedică în vorbe de ghetele echipei sale, Mititelu cel mare „arde” în continuare pentru dreptul și dreptatea lui, deși mulți au încercat să-l „stingă”… Și, atenție, „focul” său și-l alimentează numai și numai din banii proprii.

Editorial Cornel Dinu. „Baba UTA” a fost mai omogenă și mai puternică decât emblema fotbalistică a Ardealului, ”U” Cluj

Întâlnirile de sâmbătă au fost de tradiție și multe amintiri. La Arad, UTA a primit replica emblemei fotbalistice a Transilvaniei, ”U” Cluj. Tribune pline, încleștare firească… mai puțin în controlul mingii…

A fost fair-play și acum între aceste embleme prin care, alături de Oradea, fotbalul a pătruns organizat la noi. „Baba UTA”, cum îi spunea Fănuș Neagu, nu ca să aducă vreo copiere cu „La Vecchia Signora” (Bătrâna Doamnă), care nu poate fi decât alintarea unicului Juventus din Torino, s-a văzut clar că este mai omogenă și mai puternică.

Și a câștigat spre final, după puține faze de poartă per total. Prin inspirația lui „le martiniquais” Jobello, care l-a servit, printr-o filtrantă în unghi, pe argentinianul Cascini. Care a marcat cu un șut parabil, dar nu pentru portarul fost mare speranță Brănescu, și UTA se așază la mijlocul plutonului.

Editorial Cornel Dinu. Ce bine ar fi fost să fie Petrolul – Rapid 1-0 și acum 55 de ani, pe 11 iunie 1967… Prietenii știu de ce…

Pe seară s-a jucat tot cu multă tradiție, nostalgie și tone de amintiri Petrolul – Rapid. Remember-simbol de la primul titlu al Giuleștiului, în 1967, prietenii știu de ce… Amintindu-mi că într-un 11 iunie din acel an, titular la Dinamo fiind, stoper, am suferit că aceeași întâlnire de la Ploiești s-a încheiat 0-0 și noi am pierdut titlul în favoarea rapidiștilor… Nostalgie dulce și amară totodată…

Se spunea pe atunci că excentricul Dan Coe, odinească-l Domnul, ar fi spus că face drumul de întoarcere la București pe jos dacă Rapidulețul ia titlul. Doar a spus…

Până la jocul de aseară, sigur că ambele galerii au dovedit că în Valahia iubirea și respectul sunt „ars longa, vita brevis” și s-au bălăcărit dincolo de crăpăturile corturilor… pardon… tribunelor. Iar din tribune, pline ochi, de bun augur și la Ploiești, nici n-a început bine meciul că fumul petardelor și torțelor a blocat jocul.

Am încercat și încerc să înțeleg multe din nebuniile suporterilor, dar asta zău dac-o pricep. La noi a devenit modă, fără nicio explicație de ascultat. Împotriva legilor și regulilor, pe care le avem doar pe hârtie. De pamplezir, musiu! Barbarie ridicată la rang de coregrafie.

Scandări, cântece, steaguri, eșarfe, bannere, cartoane nu mai sunt de-ajuns. Pirotehnice cu basculanta, foc, fum. Barbarie. Cu conveniența clară și dovedită a celor îndrituiți să vegheze și să păstreze ordinea, de la „bodigarzi” la „jăndari”. Ceea ce nu înseamnă altceva decât complicitate la barbarie.

Editorial Cornel Dinu. Jocul, ca și barbaria unor momente de „coregrafie” incendiară a peluzelor, mai mult fum decât foc… pardon, decât joc…

Ca joc, a fost mai mult… fum decât foc. Luptă prea ades haotică, mai mult „hei-rup” și prea puțină construcție învățată ca „Tatăl nostru” la antrenamente. Lăudatul, pe merit, portarul Horațiu Moldovan, înger păzitor pentru Rapid de atâtea ori, a scăpat „gălușca” în plasă la un șut nu prea grozav al lui Grozav, altfel deloc grozav.

Degeaba s-au aruncat „Săpunarii” peste „Tamași”. Petrolul s-a retras cu 10 oameni în apărare, scopul scuză mijloacele, „Cu fotbal, cu anti-fotbal, CFR a câștigat campionatul cinci ani la rând”, spunea Gabi Tamaș după meci. Iar Rapid a dominat, dar cu mers de marfar de astă-dată, fără răbdarea și consistența construcției, prea pripit să întoarcă rezultatul.

Adi Mutu a zis că el vede altfel fotbalul decât tranșeele de apărare „săpate” de „petroliști”, dar chiar și așa trebuie să „ghicească” jocul, să învețe să schimbe macazul din mers, că adversarul nu intră, de cele mai multe ori, în tiparele dorite de tine. E chestiune de experiență, dincolo de fler.