Etapa 24 din SuperLiga România a consemnat victoriile lui U Cluj cu Rapid, Dinamo cu Unirea Slobozia, Universitatea Craiova cu Poli Iași, toate în marș forțat spre play-off, avantajate de egalul reciproc dezavantajos dintre FCSB și CFR Cluj.
Unirea Slobozia lui Adi Mihalcea a jucat cu Dinamo a lui Zeljko Kopic… cum sună asta, nu-i stătea mai bine „câinelui” în familia „câinilor” săi?… mă rog, idei învechite, nu?, de om bătrân și bolnav… vineri, în seara primei noaptea etapei 24. La Clinceni, pentru că stadionul din capitala Bărăganului e în refacere a refacerii de refacere. Ca la noi…
S-au întâlnit, ca să zic așa, doi dintre foștii jucătorii „înfiați” de mine, din dintre copiii mei „fotbalistici”, care făceau o bandă dreapta de vis când antrenam pe Dinamo. Adrian Mihalcea și Florentin Petre. Țăranu’ și Piticu’. Istoria lui Dinamo. Să le dea Domnul sănătate și „succesuri” pe toate planurile.
Sigur că în tribunele modestului stadion din suburbia Capitalei, care în anii ’40 era bază pentru aviația germană, Luftwaffe, au fost și s-au auzit numai suporterii „câinilor roșii”. Joc plăcut de urmărit, cu posesii destul de sigure de ambele părți. Capitol la care dinamoviștii au fost net superior, per total (75% – 25%) și pe reprize (70% – 30%, respectiv 81% – 19%). Dar cu destul de puține faze de gol la ambele porți.
La pauză a fost egalitate la 1, după reflexul lui Abdallah, căruia i-a „tresărit” capul în mingea centrată de foarte mobilul, laboriosul, utilul Olsen în minutul 35 și golul de senzație, pe care nu-l mai Jele nici dacă trage la poartă fără portar zilnic 100 de ani de acum încolo, șut „torpilat” în transversală și de acolo dincolo de linia porții, în minutul 43, după o gafă a fundașului central dinamovist Mărginean.
…Cu devierea mingii în bara de sus, totuși, trebuie menționat, a bravului portar Alexandru Roșca, la primul gol luat din acțiune în 11 meciuri, cu o rată impresionantă de salvare a golurilor, 93% / 2,45 șuturi pe meci, detașat locul 1 în SuperLiga, la distanță de Ștefan Târnovanu – 69% / 2,84 șuturi pe meci și Marian Aioani – 68% / 3,34 șuturi pe meci. Cifrele vorbesc de la sine.
Același „film” și după pauză, ba chiar mai „înclinat” spre poarta Sloboziei. Dinamo a dominat și mai accentuat jocul, dar fără să-și creeze ocazii clare de gol. Până în minutul 82 când tot Abdallah și-a mai folosit o dată capul, la o minge revenită din bară după un șut al lui Selmani deviat de Blazek.
Bomboana pe coliva Sloboziei și pe tortul lui Dinamo a pus-o Selmani în minutul 90+3, când a transformat un penalty tras ghiolbănește, tare pe mijlocul porții că n-o fi prost portarul să nu sară într-o parte, pălitură de osândă obținută tot de el, faultat clar de Blazek, evidență pentru toată lumea mai puțin „carbitru” Chivulete cel mic cu adevărat, care visa cornere pe pereți până să-l trezească Iulian Dima din camera VAR. Cum pot arbitra oameni atât de incompetenți încât să nu vadă un fault la doi metri de ei este o dilemă vassariotă din care nu putem ieși, am zis!
Dinamo și-a mai consolidat locul de play-off având în vedere celelalte rezultate și-l poate „cimenta” etapele viitoare, acasă, pe stadionul Arcul de Triumf, cu Oțelul, care e departe de „epoca nemțească” a lui Dorinel Munteanu, și apoi la „lanterna roșie” din Botoșanii boierului Iftime. Pentru asta, însă, are nevoie de mai multă consistență în atac, posesia mingii de-a latul terenului, ca la handbal, nefiind de ajuns.
O apreciere merită felul în care evoluează echipa antrenată de Adi Mihalcea. S-a „închis” bine în apărare și a pasat destul de coerent. Atât s-a putut la valoarea lotului de care dispune. A avut și ghinion, oarecum, Slobozia, golul doi al dinamoviștilor venind târziu și cu șansă.
Sâmbătă, Rapidul de Giulești a făcut haltă în „gara” Cluj, unde l-au așteptat „uiștii” Moțului Ioan Ovidiu Sabău. Polii play-off-ului, locurile 1 și 6. Normal, 1 voia să rămână 1, iar 6 voia să urce spre 5 sau măcar să se depărteze de 7.
Lui Sabău i-au lipsit Blănuță și Iulian Cristea, în schimb a jucat curajos cu un puști de nici 17 ani, Alexandru Bota, titular. De urmărit. N-o fi chiar Ronaldo, cum s-au repezit nește ziarici să-l compare, dar merită toată atenția.
Ca așezare, Șumudică Înfofolică, în deja vestita-i canadiană albastră strălucitoare ca pielea… de focă, a jucat în același sistem 3-4-2-1 victorios etapa trecută cu Universitatea Craiova. Trei fundași centrali, Manea, Ciobotariu (mare câștig pentru Rapid), Pașcanu, completați pe faza defensivă de „benzile” Onea și Borza (activi în atac pe faza ofensivă), Kait și Christensen (centrul de forță al echipei) la „închidere”, Burmaz „vârf” încadrat de extremele Micovschi și Dobre.
În timp ce Sabău a folosit un 4-2-3-1, cu Nistor „servant” în spatele „vârfului” Thiam, Bic și Bota extreme, Artean și Simion în fața fundașilor Boboc, Masoero, Van der Werff și Chipciu (destul de absent pe faza ofensivă față de cum juca altădată).
Manevrele de construcție au fost mai clare la gazde, care au deranjat tabele de scor în minutul 20, corner Nistor, cap Artean, reflex miraculos Aioani, transversală, minge revine în joacă, apărătorii giuleșteni „filează și trefilează”, cap oportun Masoero, mai rapid decât „rapizii” și se făcea de 1-0.
Rapid a reacționat și în minutul 35 Kait îl găsește cu o pasă „la gheată”, pe Christensen (tandem de forță, salahor, placa turnantă în centrul de joc al Rapidului) în careul clujenilor și norvegianul a egalat cu un șut la colțul lung, primul pe spațiul porții lui Gertmonas.
Până la pauză am asistat la pase plăcute între cele două careuri, ritm intens, că-i frig afară, dar fără pericole la porți. Vreau să amintesc cele 3 cartonașe galbene încasate de Nistor, Christensen și Artean (după ce arbitrul fluierase finalul reprizei!) pentru proteste și să-i întreb pe „autori” când au văzut ei vreun arbitru care-și schimbă decizia pentru că i se face frică de reproșurile jucătorilor. La ce folosesc vociferările astea numai jucătorii știu… sau, mai corect, cred că știu.
Aceleași manevre de pase între careuri, în care s-a intrat destul de rar, și în repriza a doua. În consecință puține ocazii, mai activi giuleștenii: Burmaz (șut dezumflat la o minge așezată cu cap și cu capul de amintitul Kait, minutul 52), Dobre (șut sănătos din afara careului, pe lângă poartă, minutul 63), Pașcanu (cap din plonjon puțin pe lângă poartă la centrarea bună a amintitului Christensen).
N-au marcat rapidiștii și ocaziile s-au răzbunat, cum se spune, tocit, dar adevărat, au înscris clujenii în minutul 79, după preluare perfectă pe piept cu așezarea mingii din întoarcere pe șut a „pilierului” Thiam, pierdut din marcaj, singur la 11 metri de poartă, Aioani a atins din reflex mingea, dar n-a reușit să o devieze pe lângă poartă.
În minutul 84 Van der Werff l-a călcat pe Manea în careu, toată turma de arbitri, în „frunce” cu centralul Adrian Cojocaru, bine plasat, cu vedere la fază, și VAR-ul Claudiu Marcu (arbitru cu multă experiență, acumulată în cele două meciuri arbitrate în SuperLiga), și mai bine plasat, cu vedere la reluări, a avut orbul găinilor înainte de tăiere și n-au dictat penalty-ul clar ca lentilele ochelarilor lui Sabău.
Norocos, dar și valoros, portarul Gertmonas a salvat victoria lui U Cluj în minutul 90, când a scos cu un reflex extraordinar „capul” de 2-2 al lui Onea, din 6 m, după un corner executat de Micovschi. Și, astfel, „Haide U!” privea în jos la încleștarea care urma, obosita FCSB cu instabila CFR Cluj, cu 3 puncte mai mult decât echipa lui Gigi Becali.
Iar Rapid adună 6 partide fără victorie în deplasare, din 23 septembrie anul trecut, 2-1 cu Unirea Slobozia, la… Clinceni, adică tot deplasare se pune și excursia la marginea Bucureștiului. Norocul „șumudicilor” este că Farul a luminat un dar pentru patronul-antrenor Gică Hagi, greu „împachetat”, dar „calul de dar nu se caută la dinți”, 2-1 cu Petrolul distilat fracționat de Adrian Mutu, care mai are până să scoată… kerosen din jucătorii săi. Și așa a rămas Rapid pe loc de play-off.
După fluierul final de pe stadionul din Cluj, am asistat la o tiradă „hapciulitică”, cum ar spune Răzvănel Boanchiș, a obișnuitului înfuriat furat frustat încruntat supărat Marius Șumudică. Vehement, cu accente de Rahova a reclamat penalty-ul neacordat și l-a săgetat pe „micuțul-mare” primar Emil Boc, suporter de tobă al lui U Cluj că ar trage sforile ca iubita-i echipă să ia și ea un campionat, ce, adică numai frânarii ăia din Gruia să aducă titlul la Cluj?!
Acum, ascultând toate comentariile și văzând reluări după reluări, cu lupă, fără lupă, ale fazei incriminate, este clar că au fost circumstanțe clare de penalty. Dar, de aici, să-l acuzi pe primarele Clujului că ar fi influențat arbitrajul și să spui că te bucuri că nu te-ai născut la Cluj, zău că e cam de intervenția ambulanței, obligatoriu cu „Nino! Nino!” acustic… Pardon, „Ninel! Ninel!” acustic…
Farmecul vieții… pardon, farmecul fotbalului este că și în tur, în Giulești, în etapa 9, la primul meci al lui Șumudică pe banca tehnică a Rapidului, tot U Cluj a câștigat, chiar mai clar, cu 2-0. Trupa vișinie fiind atunci mai mult martoră a jocului „șepcilor roșii”, în alb și negru pe teren.
În a doua cea mai așteptată partidă a etapei 24 s-au înfruntat FCSB și CFR Cluj, pe o Arenă Națională ce părea golașă după afluența de public care o umpluse la meciul european cu Manchester United.
Apropo de partida cu „diavolii roșii” din Manchester… Sunt multe meciuri ale căror „film” și chiar scor se repetă după zeci de ani. Astfel, după ce Aston Villa ne-a dat nouă, „câinilor roșii”, un 2-0 clar și fără comentarii, pe răposatul stadion „23 August”, în octombrie 1983, în turul al doilea din Cupa Campionilor Europeni, primul meci, apoi 2-4 în Anglia, regretatul ziarist Ion Bocioacă scria în „România liberă” despre „Lecția de engleză”….
Eeee, cam așa a primit și „fecesebecaliuța”… pardon, FCSB că nu mai este Gigișor Becali patron în acte, oficial este fiica lui mai mare, Teodora, să-i trăiască… de la Manchester United. Care a învins cu același scor ca Aston Villa, liniștită, fără să se enerveze „at all”, joia trecută, într-un meci cu calificarea directă în optimi pe masă.
De acolo și oboseala „bercenarilor” ex Ghencea. Este de văzut cum vor reacționa după acea înfrângere și cum vor gestiona drumul neașteptat de lung în Europa League, pentru care merită toate laudele, indiferent de culori.
FCSB a intrat pe teren cu doar doi străini și multe absențe „de bază” față de distribuția optimă: Dawa, Edjouma, Olaru, Octavian Popescu, dar cu revenitul Chiricheș la mijloc, în rol de „metodista”. Un 4-3-3 de conjunctură: Crețu, Ngezana, Mihai Popescu, Radunovic – Băluță, Chiricheș, Tănase – Ștefănescu, Miculescu, Toma.
La CFR, formula obișnuită, 4-2-3-1, cu Abeid, Graovac, Matei Ilie, Camora – Korenica, Djokovic – Nkololo, Postolachi, Păun, – Louis Munteanu. Și arțag, zice-se, între Cristi Balaj și Dan Petrescu. Ultimul, contestat de ceva timp de glasul, destul de firav, al rarilor suporterilor din Gruia.
În prima repriză am constatat că ambele echipele sunt departe de lecția de fotbal amintită mai înainte, predată cu câteva zile în urmă de Manchester United. S-a pasat între careuri, cu două șuturi pe poartă: Mihai Popescu pentru gazde (minutul 20), de la vreo 30 de metri, în… portarul Hindrich și „capul” lui Luis Munteanu (minutul 42), cam pasă în brațele lui Târnovanu.
Ori, dacă se ajunge atât de rar la în careuri, înseamnă că noi jucăm alt fotbal decât cei care l-au inventat. Și în care frumusețea emoțională este dată tocmai de jocul susținut în suprafețele de pedeapsă.
Repriza a doua a debutat cu cele trei schimbări obișnuite la FCSB, altfel palpitant cum n-a fost în prima, cu două goluri. Mai întâi, în minutul 53, tânărul altfel tupeist și promițător Stoian a pierdut o minge, Nkololo l-a lansat pe Louis Munteanu, care l-a păcălit din preluare pe Mihai Popescu și, scăpat singur spre poartă, a înscris elegant, cu un „stâng” peste Târnovanu, ieșit să-l blocheze. Golul 13, ghinion pentru FCSB, din acest campionat, al patrulea în ultimele două etape pentru golgheterul SuperLigii.
Numai că peste numai 4 minute (57) Crețu a centrat (iarăși) foarte periculos, Tănase i-a pasat cu capul, în careu, lui Miculescu, care, tot cu o lovitură de cap „plonjată”, a egalat, nemarcat în 6 metri.
Apoi, repede, ca pentru a dovedi că putem juca și în careuri, Louis Munteanu, în minutul 64 și Stoian, la un minut, reiau pe lângă porțile adverse, scăpați „în unghi” spre o finalizare mai acătării. Trebuie amintit reflexul de mare portar al lui Târnovanu la șutul din unghi, de la 4-5 metri, al aceluiași mereu periculos Louis Munteanu din pasa de artă și precizie a lui Korenica.
De fapt, dacă în primele 45 de minute n-am avut parte de nicio ocazie mare, în al doilea mitan s-a jucat ofensiv, contabilizând un 4-3 la oportunități de a marca pentru „frânarii” din Gruia.
…Care au avut și un jucător în plus din minutul 75, după eliminarea la al doilea „galben” (prea ușor acordat cred eu…) a lui Tănase, destul de „stors” de efort în acel moment.
Au mai ratat „bursucii” lui Dan Petrescu două ocazii în superioritate numerică, cap Kamara pe lângă poartă, din plonjon în 6 metri, de lângă Mihai Popescu, din centrarea lui Camora, (minutul 88) și iarăși Louis Munteanu, șut cu efect spre colțul lung, puțin pe lângă bară, de la 18 metri, central-stânga (minutul 90+2).
S-a păstrat rezultatul de egalitate care le-a avantajat pe U Cluj, Dinamo și Universitatea Craiova, învingătoare fără probleme la revenirea pe bancă a lui Mirel Rădoi, 4-1 (cu o „dublă” a lui Alex Mitriță, care chiar joacă fotbal când vrea prazu’ lui) în Bănie cu Poli Iași (2 egaluri și 7 înfrângeri, ultimele 5 consecutive!), deloc mituită… pardon, miruită cu inspirație nici după aducerea lui Vasile Miriuță pe banca tehnică în locul prea blânduțului Emil Săndoi.