Hocus pocusul play-off și play-out a început vineri, altfel zi de rugăciune, nu de dușmănie. Universitatea Craiova și CFR Cluj a pornit lansat spre titlu, cu victorii clare versus U Cluj și Dinamo. FCSB și Rapid au terminat 3-3, poartă-n casă, un meci adevărat, palpitant, de povestit nepoților, mai puțin… dar să o luăm pe îndelete.
Mai întâi, în lupta pentru evitarea retrogradării și un pumn de țechini în plus, echipa boiarului Valeriu Iftime ot Botoșani, pe linia rezultatelor pozitive din ultimul timp, a învins clar, cu 2-0, la Ploiești. De bun augur revenirea lui Leo Grozavu, „mână de fier” la echipă, spre deosebire de ratările repetate ale lui Adrian Mutu la Petrolul.
Apoi, Universitatea Cluj a picat examenul, a primit „nota” 3, adică a luat 3 goluri, ceea ce nu s-a mai întâmplat în acest campionat, de la cealaltă Universitate din SuperLiga, cea din Craiova. Care are numai prestații și, în consecință, rezultate bune de când a revenit Mirel Rădoi – impunător, personalitate pregnantă, cu știința jocului la purtător – pe banca tehnică. Înfrângerea cu FCSB nu o pun la socoteală, fiind rezultatul unui arbitraj cel puțin dubios. Motivat de kir Vassaras într-un mod cel puțin penibil.
În minutul 38, după o acțiune-șnur, 5 pase ca pe semicerc la handbal, a deschis scorul gruzinul Anzor Mekvabishvili, nume periculos… de pronunțat. A ratat egalarea ivorianul Issouf Macalou în minutul 45, doar cu portarul și… poarta în față.
În repriza a doua oltenii se detașară și pe tabela de scor, nu numai în joc, prin golurile costaricanului Carlos Mora (minutul 61), după o pasă luminoasă a lui Alex Mitriță (da, mai joacă și olteni în echipa olteană!) și bosniacul Jovo Lukic (minutul 80), după o angajare în careu de la același Mitriță.
Precizez că mă dezgustă înjumătățirea punctelor, ca orice măsură abuzivă, mai apropiată de „lapte gros” din curtea școlii decât de o reașezare benefică a clasamentului. Se face astfel, dintr-un campionat, un al doilea și mi se pare, nu numai mie, absurd să le iei echipelor din munca lor, acumularea lor. Dezavantajul unora în avantajul altora. Niciodată echitabil.
Repet: formula de campionat cu play-off și play-out mi se pare nedreaptă pentru că reduce abuziv punctele câștigate la jumătate. Dar, și mai mult, anulează și adevărul muncit cu trudă al golaverajului după 30 de ciocniri scrâșnite.
În play-out Buzăul și Slobozia par deja ușchite spre „Pa și la revedere!” prima ligă. Dar pot apărea surprize. Vezi parcursul dezastruos al Petrolului cu deja fostul antrenor Adrian Mutu. Nu mă așteptam… 0-2 la Ploiești, cu un Botoșani grozav de încăpățânat să supraviețuiască iar cu Grozavu pe banca tehnică.
Oțelul nu se simte deloc… oțelit de pasagerul antrenor Ovidiu Burcă și a ajuns pe al doilea loc de baraj, după 0-2 la Arad, unde UTA pare că joacă numai când „vrea mușchii” fotbaliatorilor, nu ai versatilului Mircea Rednic…
Iar Farul, la cel mai slab sezon cu Gică Hagi ex „Deus ex machina”, remizând la zero cu Poli Iași, se scufundă vertiginos spre locurile barajului. În timp ce echipa din Copoul Iașiului, cu Vasile Miriuță pe banca tehnică, rămâne invincibilă de 6 etape.
Dinamo s-a prezentat în Gruia Clujului cu speranța să… să… să nu știu ce după cum a jucat. Greu la acest nivel, pentru că joacă împotriva celor mai bune echipe din țară, n-a bătut pe niciuna. Greu pentru că joacă mereu cam în 12-13 jucători de câmp, titulari plus „bancă”, și asta, fizic, dar și mental, poate să obosească. N-au adus jucători, doar cu croatul (încă un stranier? …nuuuu m-aș fi așteptat…) Stipe Perica nu se face primăvara.
Iar „chefereu” venea după setul la zero administrat muribundei din Buzău, chinuită de la existența financiară la existența de pe teren, de la dinamica jocului la ocuparea calitativă a vestiarului. Sosirea lui Ilie Stan pe banca tehnică i-a dat un zvâc ciudat, victoria… hai săi zic doar „neașteptată” în fața unei Sepsi la ani lumină de ceea ce însemna altădată echipa lui Laszlo Dioszegi.
…Nu vreau să speculez ieftin, dar cota i-a scăzut dramatic lui Sepsi, prietenii știu ce scriu eu aici… Schimbarea antrenorului Valentin Suciu după rușinea de meci cu Buzăul Stanilist (nu-i nicio greșeală ortografică, Stanilist de la Stan…) era logică, naturală și firească. Și alegerea lui Dorinel Munteanu în locul lui nu poate fi decât benefică, numai să-i „țină” pe jucători baierele fizice și psihice. Prietenii știu ce scriu eu aici…
Revenind pe stadionul din Gruia Clujului, ambianța a fost, deloc paradoxal, de partea lui Dinamo. A cărei galerie, înfrățită cu cea a „dușmanilor” de moarte a „cheferiștilor”, „Șepcile roșii” de la U Cluj, s-a auzit puternic încurajator pentru „câini”, peste cea a gazdelor. N-a contat, însă, pe gazon…
…Unde CFR Cluj a deschis repede scorul, în minutul 14, prin „abonatul” la gol Louis Munteanu, după o pasă filtrantă a lui Simao, cu călcâiul, printre jaloanele dinamoviste Homawoo, Boateng și Opruț.
Tânărul atacant „ceferist” (22 de ani) a marcat 20 de goluri, este golgheterul campionatului, dar rămâne la naționala de tineret. Selecționerul Mircea Lucescu spune că are motivele lui pentru această decizie, că o să le explice (de ce nu mai repede ca să nu se mai polemizeze atât pe tema asta?), eu zic că i-ar fi prins bine lui Louis Munteanu să respire aerul lotului național, dar Mircea Lucescu este singurul care decide în privința asta. Poate o fi mai bine să joace „subiectul” în amicalele tari ale „tineretului” cu Portugalia și Olanda decât să stea pe banca de rezerve cu Bosnia cel puțin…
Revenind la meciul de la Cluj, a continuat agresivitatea echipei absentului Dan Petrescu, îndoliat de plecarea mamei sale, respect și condoleanțe, Dumnezeu să o odihnească… Și jocul „bursucilor” săi dă roade: în minutul 44 Fiică șutează, după o suită de pase locale, cu latul, de la vreo 25 de metri, mingea e deviată de Homawoo, mult lăudatul portar Alex Roșca (în scădere evidentă de randament) pleacă târziu, și plonjonul său (e și destul de scund pentru postul său…) nu ajunge la traiectoria mingii.
S-a intrat la pauză cu 2-0 pentru gazde, eficiență maximă, două șuturi pe poartă, două goluri. Iar Dinamo a răspuns palid în atac, dar subțire în apărare (fac haz de necaz, ce să fac…), doar șutul puțin peste poarta nesolicitatului Hindrich expediat de Politic în minutul 25, din scurt, de lângă Fiică, de la vreo 22 m, central, fiind de amintit. A mai încercat ceva Milanov, în minutul 41, dar șutul său de la 25 m s-a dus pe lângă poartă.
A rămas doar amintire victoria lui Dinamo din 2017, când a fost ultima oară în play-off, 3-0 în Gruia, de atunci nu a mai câștigat niciunul dintre cele 19 meciuri din campionat cu echipa patronului cu prenume de folclor neaoș alintat, Neluțu și nume unguresc, de mare jucător și la noi, și la Budapesta… Varga!
În repriza a doua, „frânarii” retrag presingul incomod pentru „câini” în propria jumătate, lăsând impresia că vor să-și apere avantajul, mizând pe contraatacuri. Dar i-a costat această tactică.
În minutul 67, după un corner deviat cu capul de Boateng spre bara a două, Perica a băgat mingea în plasa clujenilor din 2-3 metri. La 2-1 speranțele „câinilor” la măcar un… „os” renasc.
Dar „bursucii” din Gruia refac relativ repede, în minutul 79, diferența „periculoasă” de două goluri, după un henț stupid în careu al lui Homawoo (chiar trebuie să „tragă” conducerea lui Dinamo pentru a păstra un fundaș rudimentar?) la o centrare din dreapta a lui Graovac, lovitura de la 11 m fiind transformată în gol de Kamara.
Mai e ceva „zbucium”, ca în versul lui Coșbuc din „Mama”, până la final, dar conturile s-au dovedit încheiate la 3-1, iar CFR Cluj urca pe primul loc. Dinamo urca și ea un loc, de pe 5 pe 4, cu un golaveraj mai bun cu un gol lui U Cluj, după lecția de neprezentare predată de Universitatea Craiova în Bănie. Le va fi greu, însă, „câinilor” să se mențină (măcar) acolo după jocul prestat, în scădere evidentă, mai ales că n-a câștigat decât un meci cu colegele de play-off, 2-1 cu Universitatea Craiova în etapa 7.
Ultima dispută a primei etape din nedreptul play-of s-a jucat pe Arena Națională. Casa, improprie totuși, a „bercenarilor” fără stadion de la FCSB, fosta și încă actuala, nu numai pentru mine, Steaua din Ghencea. Acolo unde, acum, stăpânește gândirea de bocanc la apelul nopții minții a unui talpan de răcan dereglat psihic.
Atenție! Este „lătratul” meu, „mușcătura” mea, detașat de site-ul care-mi publică editorialele, pentru decizia aberantă a justiției și cenzura mai cruntă ca-n Epoca de Aur a CNA. Nu e cazul de amenzi, „democratule” Valentin Jucan… Apropo, cine este personajul ăsta, știe cineva ce merite l-au cocoțat la CNA? Că eu, în sport, n-am auzit de el… Și atunci de unde „autoritatea” să judece probleme din sport?! Cine îl „iubește”? Pe ce temei?
Și mai este și acest aspect jalnic în ceea ce o privește pe campioana României: este definită de niște inițiale interpretante în multe feluri. Unicat, cred, în lumea fotbalului de pretutindeni, la nivelul echipelor de elită din orice țară de pe Pământ.
Practica e simplă. Echipele sunt identificate după numele orașului sau a unor cartiere ale orașelor, a unor simboluri ale forului tutelar sau patron privat. Total neinspirat mai au inițiale ale formei de organizare. Poate doar în fața numelui care le definește, inconfundabil, apartenența. Singura care aduce ca nume de prezentare cu FCSB, din lumea bună a fotbalului, fiind… PSG! Inițiale de capitală și cartier al sediului și astea!
Pe gazonul Arenei Naționale (nu atât de plină cum mă așteptam) au fost trimise cele mai bune formule posibile în acest moment. Cu accidentatul Bârligea în fruntea atacului „fecesebecaliuței”, cu odihnitul Tănase la „butoane”. Și toată floarea cea vestită a întregului Giulești.
Bârligea și-a reintrat în rol în minutul 29, când a transformat în gol, de lângă lentul Brawn, centrarea perfectă a lui Șut de pe extrema opusă. După doar 4 minute, arbitrul Horațiu Feșnic decide că n-a fost fault în careu, deci penalty, la intervenția lui Târnovanu la pătrunderea lui Koljic și atacantul rapidist ia „galben” pentru simulare. Ca și antrenorul Șumudică pentru că i-a arătat lui Feșnic gestul ecranului, să se consulte cu VAR-ul. Care a tăcut, confirmând astfel decizia „centralului”.
Denis Ciobotariu a ieșit la rampă în minutul 40, când s-a înălțat cu Mihai Popescu „sub” el și a reluat cu capul cornerul lui Petrila în plasa Târnovanului. E 1-1 și Șumudică declanșează… grimasele de bucurie! Așa a găsit tabela de scor armistițiul pauzei, după un ritm aprins în frigul nopții „babelor”, pentru odihna „gladiatorilor”, dar și a glasului tribunelor.
La 10 minute de la reluare, Bîrligea centrează din banda stângă, de lângă Brown, veriga slabă a defensivei rapidiste, la Cisotti, care, scăpat de Borza, pune latul din 6 metri pentru 2-1.
Scorul s-a egalizat iar în minutul 70, când, Christiensen l-a lansat foarte bine, pe contraatac, pe Dobre, Mihai Poescu doar l-a tatonat și rapidistul l-a „executat” pe Târnovanu din unghi, cu un șut puternic la colțul scurt, sub bară.
Bucuria rapidiștilor a fost umbrită la doar două minute de al doilea „galben” al lui Borza, primit cam ușor de la arbitrul Feșnic și bucuria a trecut în tabăra fecesebiștilor, „rămași” în superioritate numerică pentru ultimele 20 de minte de joc.
Numai că Rapid dă lovitura cu jucător în minus în minutul 83, când același Denis Ciobotariu (în mare creștere de formă), fără nicio îndoială MVP-ul partidei, bagă capul de (sau „pe”) lângă Crețu la centrarea de pe partea opusă, pe lung, a celuilalt stoper „acar”, Alex Pașcanu. Scor surprinzător, dar meritat fără dubii de Rapid. Până la „surpriză” mai erau 7 minute plus prelungirile.
…Care au fost „generoase” (cu FCSB!), 9 minute. Se fac schimbări, se aruncă în luptă ultimele rezerve, se accidentează portarul Aioani și Șumudică îl trimite în foc pe austriacul Franz Stolz, portarul stadionului din Genova, trimis de la Genoa în excursie plătită la București, în locul elvețianului Siegrist…
Ratează Tănase în minutul 90+1, scoate șutul din careu călcâiul lui Dawa, dar vine minutul 90+4… La fel de „valoros” ca și celălalt „genovez” implantat în Giulești, omniabsentul, ca joc, Ankeye, Stolz o comite grav, gafă de proporții, ieșind la prins fluturi pe un corner din dreapta atacului advers, fiind, astfel, „precedat” de Tănase la minge, care face 3-3 cu o lovitură simplă de cap. Rapidului îi trebuie urgent al doilea portar, care să fie în stare să-l înlocuiască pe Aioani, nu să iasă la număr…
Spectacolul de goluri și fotbal de pe Arena Națională, meci de excepție, palpitant, de calitate, cert cel mai spectaculos din acet campionat s-a încheiat cu un 3-3 just, de povestit nepoților. Mai puțin de către întâmplătorul portar aruncat de o soartă potrivnică între buturile Rapidului, nefericitul Franz Stolz… Altfel, bravo ambelor combatante!