Înainte de a judeca egalul 1-1 dintre Universitatea Craiova și Dinamo, datorat (pentru „câini”) / din cauza (pentru juveți) portarului de 21 de ani al bucureștenilor, Alexandru Roșca, care a apărat magistral, merită comentate scânteile declanșate după opinteala liderului U Cluj cu „lanterna” Gloria Buzău și jocul împiedicat al celeilalte echipe clujene, CFR, la codașa FC Botoșani.
La Cluj, neașteptat, surprinzător Gloria Buzău a condus cu 1-0 din minutul 35 (gol Ricardo Matos) până în minutul 84. Când a fost egalată dintr-un penalty dat cu VAR de celebrul fluieraș Istvan Kovacs peste capul neexperimentatului „central” Cătălin Roman, depășit total de fază. Și contestat vehement de oaspeți (numai ochiul cel experimentat al lui Kovacs a descoperit faultul lui Cestor la Miranyan…), dar transformat fără emoții de (si)gurul în lovirea mingii, Dan Nistor Ceapă Întâiul. Și nu-i spun „Întâiul” ironic.
Protestele „glorioșilor” (și nu prea…) buzoieni s-au consumat în zadar, la fel ca și în minutul 90+2, când același cetățean clujean, Istvan Kovacs a mai dibuit o infracțiune de fractură a regulamentului: o palmă dată de inconștientul pe timpuri mare speranță Istfan elvețianului Van der Werff în plin careu!
Tot Nistor a transformat și acest al doilea penalty și, astfel, tradiționala și cea mai iubită echipă a Clujului a revenit pe locul 1, „uzurpat” doar 24 de ore de neinspirata FCSB (doar 1-1 chinuit cu Hermannstadt, cu o seară înainte, după un meci dominat copios). Se pare că va fi destul de greu de detronat U Cluj, deși mulți specialiști propovăduiesc că n-are nicio șansă să rămână în fotoliul „reginei” până la final.
Se spune că după deciziile contestate (și contestabile!) vehement de tot lotul buzoian, în frunte cu antrenorul Eugen Neagoe, liderul din teren, Constantin Budescu ar fi încercat să scoată echipa de pe teren. Toată furia plecând de la delegarea total neinspirată, ca să o numesc civilizat, a, repet, cetățeanului clujean, da?, Istvan Kovacs ca judecător VAR. Și care a „văruit” ambele penalty-uri salvatoare pentru U Cluj. O fi el din Carei în evidențele CCA, dar trăiește, locuiește în Cluj.
Faptele sunt consumate. „Mortul de la groapă” nu se mai dă cu… VAR! Rămâne doar dilema dacă e normal să delege CCA un arbitru cu domiciliul în localitatea gazdelor ca să decidă verdictele echipei cu aceeași… adresă?! Nu mai erau arbitrii disponibili? Ce face grecul Kyros Vassaras în „fruncea” CCA, mare anomalie, nu mai insist… Sigur că nu el face delegările la noi, el este, prin rubedenii, doar un traficant de influență la nivelul forurilor internaționale care conduc fotbalul mondial.
Este știută „înclinația” arbitrilor Kovacs, că sunt doi, nu ne ajungea numai un exemplar, de a-și ajuta echipele din Clujul în care sălășuiesc. De aceea, la cât de „pricinoși” suntem, nu e prima dată când susțin că ar fi bine să se evite astfel de situații care pot da naștere unor polemici nesfârșite. După principiul strămoșesc „Paza bună trece primejdia rea”, mai ales că se dă „apă la moară” clevetitorilor ce se găsesc pe la noi la tot pasul.
„Bursucii” lui Dan Petrescu au început bine meciul de la codașa FC Botoșani, au condus la pauză cu 1-0, dar în repriza a doua parcă au uitat să mai joace fotbal (pentru mine e mare decepție atât de lăudatul Louis Munteanu…), s-au retras să apere petrescian minimul avantaj și au fost egalați în minutul 84.
Bine-nțeles că au avut un penalty refuzat, în opinia „Bursucului-șef”, bine-nțeles că au fost „vopsiți” cu VAR, frustrați, ca să nu spun furați, bine-nțeles că soarele n-a strălucit la ora aia și le-a intrat nocturna în ochi, bine-nțeles că toată lumea e de vină că echipa din Gruia nu prestează la nivelul pretențiilor și investițiilor lui Neluțu Varga. Declarațiile, aceleași după fiecare meci nereușit, venite de la antrenor nu fac decât să le ofere alibiuri jucătorilor.
Eu sunt convins că Dan Petrescu n-a uitat să antreneze peste noapte, că îi freacă profesionist la antrenamente, că studiază temeinic adversarul, dar nu mai sunt sigur că-i poate motiva exact când trebuie, înainte și în timpul meciurilor. Și asta-i o mare problemă. Pentru că altfel nu înțeleg de ce se topesc în prea multe meciuri fotbaliștii de valoare pe care îi are CFR ca niște neica nimeni în drum. Doar din dezinteres…
Când se joacă un meci Universitatea Craiova – Dinamo, îmi aduc aminte de rivalitatea dintotdeauna – acum, însă, altfel, mai rea, mai urâțită – dintre cele două mari „firme” ale fotbalului nostru. Pe teren era război pe vremea mea, dar în afara terenului eram ca frații. Alte simțiri educaționale…
Ne contram, fizic, dur, în timpul meciurilor, dar ne respectam și chiar petreceam împreună între meciuri, când se putea. Și ce hâtrii erau oltenii… Nu ieșea nimeni accidentat, ne îmbrățișam când ne întâlneam, cu reală afecțiune… Eu în special cu Petrică Deselnicu, Neluțu Oblemenco, Iliuță Balaci, Dumnezeu să-i odihnească, ca și cu „Vulpea” Aurică Beldeanu, născut fotbalistic în Parcul cu Platani din Cotroceni, la Progresul și „convertit” la oltenism de Universitatea Craiova. Cu el mă mai sun și acum…
Acum, cel puțin pe teren, când fiecare echipă aruncă în luptă câte 6-7 străini, e greu de presupus că ar mai putea exista o asemenea efuziune. Și e păcat…
Frumos era că, în Bănie, vechiul „Central” înghesuia și 50.000 de spectatori nebuni după fotbal, unul dintre ei fiind mei mereu prietenul de suflet Alin Buzărin, oltean get-beget, înfiat de mulți ani de București, prin altoire pe arac de ziarist, nicidecum… ziarici!
Aș mai rememora faptul că în primul meu meci de pe vechiul stadion craiovean am jucat la Dinamo, în 6 martie 1967, ca stoper, cu Nelu Nunweiller libero, Dumnezeu să-l odihnească și pe el… L-am „călărit” rău pe Oblemenco, s-a terminat 0-0 pe un teren fără… gazon!
Și, de atunci, doar când am fost accidentat, destul de rar, n-am mai ieșit din postura de titular al echipei din „Ștefan cel Mare” pe atunci, ooo, tempora… Unde nu mai puteai să arunci un ac când venea „Știința”… mai ales că stadionul avea altă construcție și, de aici, o capacitate mai mică.
Gata cu amintirile, să mergem pe OZN-ul craiovean „Ion Oblemenco” de acum, la Universitatea Craiova – Dinamo. Chiar dacă echipa olteană a lui Mihai Rotaru nu are nimic în comun cu marea Universitatea Craiova din vremea mea… Meciul debutează cu o repriză de petarde și fumigene lansate de peluza olteană. Firesc, arbitrul de sorginte kovacsiană, fratele mai mic, Szabolcs, întrerupe ciocnirea abia declanșată pe teren pentru risipirea focului de acoperire de front al acestui atac de infanterie.
Craiova atacă mai mult, parcă trezită întru înverșunare de marea ratarea a lui Cîrjan din minutul 15, șut pe lângă poartă, din 10-11 m central, nederanjat de nimeni, din centrarea perfectă din dreapta a lui Sivis.
Oltenii, originali sau de umplutură… pardon, de conjunctură domină și atacurile cu mingii lungi îl aduc mereu pe Alex Mitriță din partea stîngă în centru, lângă „vârful” Lukic. Și astfel, în minutul 33, lansat pe degajarea lungă și precisă a portarului Laurențiu Popescu, argintul viu al Craiovei scapă singur spre celălalt portar, admirabilul Alexandru Roșca. Numai că vine din spate, ca… tancul, puternicul Boateng și-l calcă „în șenile” în careu. Penalty clar, transformat în 1-0 de același Mitriță.
Dinamo pare preocupată doar să se-nchidă în apărare, intrând rar în careul advers. Juveții vin peste „câini” pe valul scorului și jocului mai rapid, mai direct pe poartă. Și, tot pe două mingii lungi printre, peste, pe lângă stoperii dinamoviști Boateng și Patriche, cam… spectatori, Baiaram (minutul 43, lansare Mitriță) și Mitriță (minutul 45, lansare Mora), singuri cu bravul Roșca (mai ales în fața lui Baiaram), ratează scorul „corect”, 3-1. Meritat după dinamica din primele 45 de minute.
Dinamo începe repriza a doua cu momente de grație, inspirație și presiune. Care incomodează vizibil construcția gazdelor deloc… primitoare, destul de puțin deranjată în prima parte a jocului. Și egalează „câinii” în minutul 58, la un corner din dreapta, Boateng răscumpărând penalty-ul făcut cu o lovitură de cap din fața permisivilor în marcaj și intervenție Lukic și Zajkov, bară-gol care l-a surprins și pe portarul Popescu.
Dovedindu-se bine pregătită fizic, Dinamo echilibrează jocul, dar nu-și creează și ocazii de 3 puncte. Iar „universitarii” își mai fac de cap cu trei ocazii imense, rezolvate extraordinar de incredibilul Roșca. În minutul 73 deviază miraculos șutul lui Lukic, liber la câțiva metri, scos apoi de pe linia porții de Luna. În minutul 75 are inspirația și plasamentul să evite golul la șutul „sănătos” al lui Mitriță, scăpat iarăși singur. Iar în final, în minutul 90+1, respinge cu un admirabil plonjon lovitura liberă de la vreo 25 m executată periculos, la rădăcina barei, de același Mitriță.
A refuzat Alexandru Roșca, astfel, să ia gol din acțiunile adversarilor, fiind învins până acum, în, atenție!, 7 meciuri, adică 630 de minute plus prelungiri, numai de la punctul cu VAR… pardon, cu var. Golubovic, revenit pe banca de rezerve, îl va scoate greu din prima echipă pe puștiul-revelație de 21 de ani.
Și astfel primele 6 locuri, cele de play-off, of și dor, rămân, până la meciul Rapidului, neschimbate, doar Petrolul lui Adrian Mutu (0-0 la debutul pe banca tehnică ploieșteană, cu Oțelul lui Ovidiu Burcă, la Galați) fiind amenințată de o eventuală (posibilă și probabilă) victorie a Rapidului, în Giulești, cu Poli Iași, astă-seară.
FCSB, Dinamo, CFR Cluj, Universitatea Craiova și Petrolul au făcut egaluri, U Cluj a profitat și, greu, greuț, a redevenit lider. Mai sunt 8 etape din campionatul regular până la găselnița cu împărțeala în play-off și play-out, cu înjumătățirea nedreaptă și irațională a punctelor. Nu cred că mai poate interveni în primele 6 locuri decât Rapidul agitatului Mariusică Șumudică. Dar mingea e rotundă, nu-i așa?