Cînd Bourceanu face cît Mutu

Acum 10 ani, pe 10 septembrie 2003, cam pe la orele astea – scriu tocmai pe finalul partidei cu Turcia – era minutul 94 la Copenhaga, Dorinel Munteanu nu a ţinut de minge la cornerul pe care l-am avut, danezii au plecat pe contraatac şi ne-au egalat la doi. Ne-au lăsat acasă şi am ratat Europeanul din Portugalia.

E căldură pe final de meci, tensiunea creşte mai ales pentru că nu mai putem duce mingea în careul lor, iar nisipul din clepsidră se termină secundă cu secundă. Şi totuşi… Goian e singur pe 6 metri, dar capul lui ajunge în braţele lui Volkan. Prin faţa ochilor curge o altă imagine din istoria naţionalei. Cu Goian înălţîndu-se şi marcînd în poarta Olandei la Constanţa. Din ofsaid, dar nu mai contează. Cum nu conta nici dacă lui Stancu i se valida golul cu capul (tot cu capul!) din startul reprizei secunde. Sînt faze din istoria mai recentă sau mai îndepărtată a naţionalei. Rar ne mai bucurăm la finalul preliminariilor.

Speram că nu ne va bate Turcia, dar am rămas cu speranţa. Speram pentru că sînt sită pe defensivă, dar apărarea lor nu poţi s-o străpungi decît dacă, măcar la pauză, există minimum de bun simţ de a-l înlocui pe Stancu. Dar nici măcar atît! Au fost scoşi Torje şi Marica, pe care selecţionerul a izbutit abia după 4 zile şi o repriză să-i lase pe bancă. Şi, sincer acum, nici măcar la ei nu era problema. Axul naţionalei a fost distrus. Cu Bourceanu absent, cu Chiricheş transferat din fotbal, cu Goian îngropat la Asteras, cu Tătăruşanu părăsit de reflexe în momentele cheie şi, mai sus, cu amintitul retras din competiţie Bogdan Stancu. Ca să nu mai spunem că nici cu Tănase nu puteam trece clasa.

Şi ajungem la Bourceanu. Poate aici a fost cheia. Cartonaşul galben luat cu Ungaria a decis, pare-se, eşecul cu Turcia. Nu credeam că Bourceanu poate reprezenta pentru actuala echipă naţională ce era Mutu pentru cea de acum patru-cinci ani. Da. Totul depinde de Bourceanu. De cuplul Bourceanu – Pintilii, cel care este şi centrul de greutate al Stelei şi poate cea mai importantă piesă în angrenajul lui Reghecampf. S-a stricat piesa, s-a dus naibii totul. Iar dacă mai iei şi gol şi trebuie să revii, atunci totul se complică. Mai ales cînd te cheamă Piţurcă şi n-ai nici măcar noroc. Sau eşti Piţurcă şi în ziua ta proastă eşti mai mult „Flocea” decît Piţi.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

După meci văd un Piţurcă sfîrşit. S-a pus pariu în redacţie că la a treia frază va aminti de şuturile în bară ale lui Tănase şi Adi Popa. N-a fost o surpriză. Surpriză a fost că abia în acest moment şi-a dat seama că şansele de a ajunge la baraj sînt minime. E bine şi acum, dar important este că ele mai există. Totul depinde de Olanda. Olanda pe care Piţi a bătut-o din ofsaid cu golul lui Goian, Olanda care n-a vrut să se facă de ruşine cu Piţi la Euro 2008 şi s-a decis să joace şi să ne bată după pauză, Olanda care ne-a dat 4 la Bucureşti şi 4 la ei în aceste preliminarii. Olanda la care joacă Sneijder de la Galata şi Kuyt de la Fener la meciul-şoc din ultima etapă, Turcia – Olanda!