Consecvenţa de MEDUZĂ a SELECŢIONEZULUI

„Grecia ne-a bătut şi joacă astăzi acolo. Şi după cum joacă mă simt frustrat că ei joacă acolo şi nu noi, îmi pare rău că nu sîntem la Mondial”, spunea Victor Piţurcă după debutul cu stîngul al „prietenilor” noştri greci în Brazilia, 0-3 cu Columbia.

Selecţionezul era, carevasăzică, umflat de regrete că pensionara Grecie s-a dus la bal după ce ne-a pus la colţ şi ne-a lăsat acasă.

„Grecia are mulţi fotbalişti tineri, jucători foarte buni, voi nu-i cunoaşteţi, joacă la echipe foarte bune din Europa! Primeşte foarte greu gol, a jucat în zece şi Japonia n-a putut să învingă, înseamnă că au forţă de joc. Dar nu este o echipă de speriat. Au doi-trei jucători de foarte mult timp, Karagounis, Gekas, Salpingidis, Katsouranis, antrenorul i-a folosit în funcţie de importanţa jocului, chiar titulari. Cei patru ar putea să se retragă. Sînt consumaţi”, spunea acelaşi Victor Piţurcă, între două ape, după egalul chinuit scos de Grecia în al doilea meci din Brazilia, 0-0 cu Japonia. Un punct şi un pas înainte. Selecţionezul nu mai e frustrat, e circumspect, e între „jucători foarte buni, au forţă de joc” şi „nu este o echipă de speriat, sînt consumaţi”.

„Nu mă miră. Eu am spus că îmi doream Portugalia, nu Grecia. Ştiam ce vreau.Toţi m-au pus la zid că Grecia e îmbătrînită. D-ale noastre, din popor. Uitaţi ce joacă Grecia! Grecia joacă un joc în funcţie de interesul momentului. Cînd au nevoie să atace, atacă, ştiu să facă asta. Cînd au condus, au făcut ce face orice echipă mare cînd jocul e de importanţă capitală, un joc defensiv la sînge. Eu zic că grecii ar fi mai bine să ajungă cît mai departe, ca apoi să aibă o vacanţă cît mai lungă, să vină mai tîrziu la echipele de club. Este un avantaj pentru noi că ei s-au calificat“, spunea acelaşi Victor Piţurcă după ce grecii se calificau dintr-un penalti cel puţin discutabil, la ultima fază a ultimului minut de prelungire din meciul cu naiva, totuşi, Coastă de Fildeş. Acum nu mai era nici frustrat, nici măcar circumspect, se lămurise, era clar că Grecia e o echipă mare, care „a făcut ce face orice echipă mare cînd jocul e de importanţă capitală”. Ce echipă îmbătrînită, „d-ale noastre din popor”, ce „consumaţi”, aşa cum îi numea după primul meci, „uitaţi ce joacă Grecia!”…

Nu cred că mai este cazul să comentăm ceea ce este evident: consecvenţa selecţionezului este evidentă, are tăria osului de meduză, convingerile sale cu duritate mucilogenă se adaptează la jocul adversarului infinit mai bine decît jocul impus de acelaşi personaj echipei naţionale. Care este unul şi acelaşi, indiferent de adversar: cu avînt înapoi, să nu luăm gol şi în rest Dumnezeu cu mila. Iar aici, la Dumnezeu cu mila, se pare că Victor Piţurcă n-are nici o trecere. Prietenii, şi nu numai ei, ştiu de ce…