Editoriale

Nadal. Punct final

Despre prestaţia lui Rafael Nadal la Roland Garros vorbeam între noi, chibiţii, de vreo două luni. Încercam să anticipăm ce şanse ar avea regele zgurei să bifeze trofeul cu numărul 10 la...
04.06.2015 | 00:04
Nadal Punct final
ADVERTISEMENT

Despre prestaţia lui Rafael Nadal la Roland Garros vorbeam între noi, chibiţii, de vreo două luni. Încercam să anticipăm ce şanse ar avea regele zgurei să bifeze trofeul cu numărul 10 la Paris, pe terenurile alea atît de dragi lui, unde un singur băiat îl pusese la pămînt, nu ştiu dacă vă mai amintiţi de el.

Se întîmpla în 2009, în turul 4, cînd Robin Soderling îl trimitea acasă, incredibil, pe spaniol. Atunci a fost primul eşec al lui Nadal la Roland Garros, de la debutul său în 2005. Soderling intrase deja în istorie cu acel rezultat, pentru că puţini îşi mai amintesc traseul său ulterior, mai ales că nu a cîştigat turneul. Suedezul i-a mai depăşit pe Davîdenko în sferturi şi pe chilianul Fernando Gonzalez în semifinale, pentru a sta cu spatele la zid în finala cu Federer, primul şi singurul Roland Garros pentru Roger, titlu care i-a adus atunci elveţianului, numărul 1 all-time, egalarea altui titan, Pete Sampras, 14 trofee de Mare Şlem în vara lui 2009.

ADVERTISEMENT

Aceea a fost prima înfrîngere a lui Nadal la Paris, acum a venit a doua. Palmaresul său: impresionant! 70 de victorii, două eşecuri. Ultimul s-a produs cînd ne aşteptam toţi. Poate chiar şi fanii lui, care făceau calcule SF înainte de turneu despre cum îşi va apăra Rafa coroana. Ceva de genul „curaj găină că te tai!”.

Totul a durat pentru susţinătorii necondiţionaţi ai lui Nadal pînă la tragerea tabloului. La o simulare cu rezultate „normale”, şi chiar aşa au fost, Nadal era aşteptat de Djokovici în sferturi şi, eventual, dacă realiza minunea, de Murray în semifinale. Adică de oamenii care tocmai îl bătuseră în minimum de seturi: sîrbul în semifinala de la Monte Carlo, britanicul (şi mai şocant) în finala de la Madrid. Ambele turnee dragi lui Nadal, ambele îi erau cam la degetul mic în anii trecuţi. Nu mai e deloc cazul acum. Nadal e în picaj. Rezultatele lui spun asta. În tot anul 2015 a izbutit un singur titlu, rătăcit prin pampasul argentinian, în februarie, la un turneu pe zgură în care a executat numai localnici. În rest, el a fost în rolul executatului. Iar printre cei care au apăsat pe trăgaci s-au aflat băieţi cu care se distra mai an’: Berdych, Fognini (chiar de două ori!), Verdasco sau chiar Berrer.

ADVERTISEMENT

Şi atunci de unde atîtea aşteptări de la Nadal cînd vedeam toţi cum se chinuie efectiv să mai fie ce-a fost odată, cînd vedem cum Djokovici a ajuns la nivelul la care mătură orice, indiferent de suprafaţă, cînd Murray îl bate pe Rafa în propria sufragerie de la Madrid? Aşa sînt fanii şi de-aia sînt frumoşi. Ei nu pot accepta că Nadal nu va fi mai niciodată ce-a fost. Nici Nadal nu poate accepta asta. Mai ales la Roland Garros. Unde, chiar de ziua lui, şi-a luat-o rău de la Djokovici.

„Sufrageria” de la Paris nu mai e a lui Nadal. Îl aşteaptă probabil pe sîrb, aflat în maximum de formă al carierei.

ADVERTISEMENT