Editorial Daniel Şendre. “Visul lui Fuego la cheie. E Simona slabă sau nu?”

Nu cred că există copil în lume care să nu viseze să devină celebru. La asta se gândesc puştii atunci când îi urmăresc driblând pe Messi sau pe Simona returnând elegant un serviciu. Pe Shakira cântând pe scenă sau pe reporterul special sub acoperire scriind despre mafia pariurilor la ziar. Şi-ar dori să-i aplaude şi pe ei fanii în arene sau să-i oprească pentru autografe în faţa redacţiei. Cum a visat Fuego să devină Fuego, practic. Şi e foarte bine că îşi doresc asta, de aceea celebrităţile trebuie să îşi conştientizeze statutul de modele.

Când vine vorba strict despre sport însă, pe copiii români i-aş sfătui să se gândească de două ori, pentru că ţara lor e una aparte. Radu Ştefan şi-a luat în urmă cu 5 ani lumea în cap şi de atunci nu mai vrea să audă de România, Il Luce a refuzat naţionala spunând că n-ar suporta să fie înjurat de ai lui, iar Hagi e pe picior de plecare şi el. Pe ceilalţi care activează în afară, atunci când îi rogi să vorbească, se scuză politicos şi îţi reamintesc că ăsta e unul dintre motivele pentru care au părăsit ţara, aveau nevoie de puţină linişte şi vor ca lucrurile să rămână aşa. “Nu te supăra, te rog, nu e nimic personal”

Şi îi înţelegi. Îi înţelegi când vezi ce păţesc cei rămaşi. Unul dintre aceşti sportivi e Simona Halep, care acum e criticată pentru că nu joacă la Fed Cup. E o minge la fileu, care nu putea fi ratată, evident, aşa că haterii de serviciu au lovit din voleu.

Staţi un pic, cum!? Oportunista ajunsă întâmplător Nr 1, ţărăncuţa care nu prea le are cu tenisul, impostoarea care nu va câştiga niciodată un turneu de Grand Slam e certată acum că nu ne face ţara de râs în confruntarea cu Canada? Jur că nu înţeleg. E slabă sau nu?

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

În loc ca refuzul Simonei de a juca să declanşeze bucurie printre detractori, acesta a declanşat indignare. “De ce nu joacă, poţi să explici?”, întreabă ei.

Păi ce să explici, că a explicat deja ea, singura în măsură s-o facă, de altfel. “Nu era normal să joc fără să mă fi antrenat măcat o zi după întoarcerea din Australia”, a zis Simona, la conferinţa de presă. Din Australia, de unde s-a întors şi accidentată, completez eu. Dar ce contează? În loc să ne bucurăm pentru şansa de a-şi reprezenta ţara sportiva care o înlocuieşte, noi o urâm pe Halep. Pentru că e responsabilă sau de ce? Dacă ar fi jucat în condiţiile astea şi ar fi pierdut ca Hănescu, din primul tur, am fi bătut-o cu paleta pentru cartofii prăjiţi, cred.

Sper că Simonei să-i dea Dumnezeu gândul cel bun, iar la Doha să poarte în arenă o ie tradiţională, înflorată, care să reprezinte toate regiunile ţării, pe rând. Şi să dea totul până la capăt, evident, pentru că dacă Transilvania nu mai apucă să fie reprezentată, e deranj mare. “Urăşte România, aţi văzut? Pe unguroaica asta deghizată o susţineţi voi”

Dar lucrurile astea sunt normale, până la urmă, în ţara lui “cum o dai n-o nimereşti”. Te-ai născut aici, celebru sau anonim, nu contează, eşti obligat să le accepţi. Ce nu accept eu, (categoria a doua, premiant) e nesimţirea.

Digisport.ro

Lovitură de teatru! De ce ar fi făcut luptătorul MMA gestul golănesc către fata din ring: ”N-am altă explicație”

Un exemplu cu coroniţă în acest sens e Vasile Dîncu, politician wannabe, care a ales să se caţere pe notorietatea Simonei cum se caţără caprele negre pe stânci. Fost viceprim-ministru, ţapul PSD a propus pe Facebook să facem o colectă, pentru a acoperi lipsa sponsorului principal. Toţi cei care am urmărit finala de la Australian Open ar fi trebuit să donăm câte 1 euro, adică, iar pe echipamentul ei să scriem apoi ce vrem. Partea asta nu e rea, eu aş fi scris: “Citat Băsescu, ţi-am zis!!!, pentru toţi politicienii români”.

Ridicolă iniţiativă de la un om care s-a prefăcut a fi decent atâţia ani. Ne-a păcălit, tot un oportunist dizgraţios e şi el, însă partea cea mai tare abia acum vine. Atunci când iniţiativa a degenerat în scârba oamenilor, Dîncu a scos tacticos mucii din fasole şi s-a mânjit cu ei pe obrăjori, guşuliţă şi frunte, ca Irina Loghin cu fard. Mai ţineţi minte ce palme şi-a dat? “Iniţiativa a fost doar un experiment social”, a explicat el, într-un interviu în Gazetă.

Iar dumneavoastră nişte şoricei de laborator, cum ar veni, cei care-l urmăriţi pe FB. Ăştia experimentează pe noi foamea, frigul, nesimţirea şi lehamitea de 30 de ani. Dar vinovaţi nu sunt ei, ci noi, pentru că îi tratăm în continuare ca pe politicieni, când ei sunt, în realitate, doar clovni.

Altfel, realizaţi cât de proşti ne crede şi nea Dîncu ăsta? Că plânge hârtia sub pix dacă scrii domnul.

Sper să te răzgândeşti, Gică! Drum bun pe drumul tău, Ştefane! Nu pune la suflet, Simona! Iar voi, copii, aveţi grijă ce visaţi, pentru că e posibil să se-ndeplinească.

Or în ţara politicienilor ca Dîncu, visul ăsta pare, de fapt, un coşmar! Ca toate celelalte ale noastre.