Editorial de etapă Cornel Dinu. Critici pentru Piţi: “Promisiuni multe, că vom face, vom drege”. Şi un gând sugestie pentru Dan Petrescu după Dinamo – CFR

În ziua sfinților Mihail și Gavril, Gabriel în calendarul Bizantin, a început și etapa a 16-a. Mulți Mihai în fotbalul nostru, cam ocoliți de har și valoarea și un singur Gavril(ă) de calitate ca jucător și om care îmi vine acum în minte, Gavrilă Pele Balint. Un fotbalist foarte bun și un caracter deosebit. Nu-mi amintesc să fi jignit sau supărat pe cineva ca jucător și nici din noua postură, de analist fotbalistic, din ultimi ani. “La mulți ani” Gabi, cum te alintă apropiații (de la Arhanghelul Gabriel) și din partea mea, chiar și mai târziu. A fost o plăcere și pentru mine să te am jucător la națională și să-ți urez acum și sănătate! Din partea unuia care simte suferința inimii… la bună revedere, oricând, nu numai pe micul ecran unde, prin opiniile tale, servești mereu cu onoare și competența fotbalul care te-a făcut cunoscut precum un înger păzitor al imaginii jocului nostru. La ora slujbei de Vecernie a Îngerilor amintiți, Astra primea la “San Giorgio” (Giurgiu de azi, cum am mai spus), echipa Voluntariului, devenit veridabil orășel-suburbiu cu, se zice, 80.000 de locuitori, așa să fie? Probă indubitabilă că românul se întoarce la casa cu ogradă și aer curat, din cutiile de beton zidite intempestiv și unde au fost târâți de incontestabilul țăran Ceaușescu. De reflectat! Lumea o ia mai mereu razna. Ce, e vreo mare bucurie să hlizești din ”bătătura ta” acum în zgârie norii ce intoxică lumea? Mi s-a întâmplat o singură dată, în 1998, într-unul din ”gemenii” de la New York. Apropiindu-mă de un geam, m-a luat amețeala și imediat mi-am comandat… ”la șes”.

Editorial Cornel Dinu. Ţine-I, Doamne, pe Alibec şi pe celălalt prinţ de harem fotbalistic, Budescu

Se zice că, înaintea întâlnirii de fotbal, ultimul moștenitor al patronului Ioan Niculae s-a perpelit în fotografie alături de vedetele tăticului. Bietul ”il cavaliere” Silvio Berlusconi! Îl ducea și tăticul său, inginerul, încă de la cinci ani, în pantaloni scurți pe ”San Siro” la meciurile Milanului. Dar numai în tribună… la noi, ”domnul Goe” nu va dispărea niciodată… axa Tamaș-Budescu-Alibec râvnită de orice echipă ce-și dorește performanțe s-a impus fără să forțeze. Cu doar două faze de excepție: foarfeca laterală în portar a lui Alibec, servit de Budescu, în minutul 10, și golul de peste 10 minute al aceluiași urmaș de tătari dobrogeni, coborât de pe cal de vreun an, ca să aibă prestații de calitate. Ține-I, Doamne, astfel, și pe el și pe celălalt prinț de harem fotbalistic, și mai dotat în execuții, Budescu.

Trimișii în teren ai lui Bergodi s-au agitat în joc ceva, ceva mai mult. Insuficient pentru a opri șirul nenumărat al eșecurilor greu de înregistrat la un ”C.T.” italian. Cam la fel de greu de privit a fost și ”Sibiu – Viitorul”. ”Hermannstadt” să fie la el ”catindatul” cu singurii sorți de izbândă într-o nouă așezare la Cotroceni, la cât de blestemat pare să fie poporul nostru în a se lua singur la mișto. Salvarea de la lâncezeală a fost dată doar de succesiunea celor trei penalty-uri. Înfiorător de ciudat acordate de bietul încercare de arbitru care este și Cojocaru. Două ratate! Spectaculos cel din minutul 39, acordat în urma unui henț, chipurile, al stoperului Țîru. Care, la cum evoluează, acolo unde și numele îl identifică că ar face bine și nu pe terenul de fotbal. Petrescu a tras în bară, ca imediat un coechipier să reia în Căbuz. La fel de impresionant propagandistic s-a tras la ”rivoluție” la intrarea în Sibiu, între așa-zise arme dușmane?! Dacă încă secretarul Federației paralele cu fotbalul, vulcanizatorul la origine Bodescu, nu se dă încă rudă cu fotbalistul incontestabil cu accente astrale Budescu, atunci țineți cont măcar citind reflecția referitoare la arbitrajul nostru a lui Crăciunescu: ”Niște repetenți îi învață pe alți repetenți!”. Are mare dreptate! M-am mai perpelit cu el, dar a fost, per total, arbitru!

Modestă ca lot, dar încă la un loc depărtare de reanimarea Diviziei B, Academica Clinceni a câștigat, în fine, după cinci etape, al treilea joc din acest campionat. Ultimul fiind, după ce a traversat Capitala, 2-1 la Voluntari, în 21 septembrie. Prima repriză a fost ca o pedeapsă greu de suportat, cu Iașul având două ocazii mare, față de niciuna a gazdelor. În partea a doua, Clinceniul a dominat, având patru situații, chiar cinci, dacă punem tot la ei trecerea pe lângă autogol a lui Achim. Același care a reluat, totuși, în poarta moldovenilor devierea după corner a lui Vojtus cu o jumătate de oră înainte de căderea cortinei. O gură de oxigen bine venită, în pragul iernii, pentru pretențioasa doar ca emfază, fără un dram de acoperire că ar fi… ”academie”?!

Digi24.ro

Cazul ciudat al miliardarului german care și-ar fi înscenat moartea ca să fie împreună cu amanta rusoaică la Moscova

Editorial Cornel Dinu. Crede-mă, Piţi, aţi furat-o ca de cascadorii râsului în Chindia – Craiova

Mi-am odihnit retina ”preț de vreo juma de ceas”, cum spunea conu’ Iancu Caragiale și am poposit apoi cu ”Chindia” la ”Ploiasca”. Cum stâlceau ”grețilii” plăcintari din Târgoviștea copilăriei mele de vis cu dispreț numele reședinței de județ ce înlocuise ”Dâmbovița Domnească” la începutul anilor 1950. Viorel Moldovan și-a reașezat trupa din nou în 4-4-2 în bloc, cu linii apropiate în defensivă și rare incursiuni prădalnice spre poarta adversă. Superioară valoric, Craiova a controlat prima repriză, profitând și de rămânerea în nouă jucători în câmp a târgoviștenilor. Croatul Ivancic, îndoielnică până acum aducerea sa într-un meleag numai de sârbi ortodocși, a lovit flagrant cu cotul în ialomițeanul din naștere Bălașa și a fost trimis, firesc, la vestiar. Paradoxal, și cu un om în plus în spațiul din fața porții lui Aioani, oltenii au redovedit că nu știu să atace. Neînvățați sau fără vocație, e treaba lui Piți să discearnă.

Mai mult decât atât, după pauză, Chindia a controlat în multe momente disputa. Au și marcat în urma unei scheme în minutul 61. La care toți juveții păzeau linia careului mic și niciunul zona lăsată liberă de la 16 metri! De unde a executat mijlocașul fost craiovean Bic. Crede-mă, Piți, ați furat-o ca de cascadorii râsului. Iar după ce ați egalat, cu mare șansă, după numai trei minute, minge deviată din zid, ce a surprins și din fața televizorului, ați presionat, ce-i drept, dar deprimant de haotic. O jumătate de oră în care nu ați pus cu nimic în pericol poarta Chindiei. Final cu emoții, și pentru olteni… În inferioritate atâta amar de timp, târgoviștenii au avut scăpare trei contra doi în careul oltean. Readucând în discuție o temă de-a mea recentă, poate și relativă dacă o raportăm în lume: ”se pare că foști mari atacanți, deveniți antrenori, nu vor sau nu știu să pregătească atacul”… Oricum, nu-i de bine! Vorbe și promisiuni multe, că vom face, vom lua titlul, vom drege, și a la… Oltenia, bre! Înregistrând de la venirea Mafaldei în ale fotbalului Victoraș Pițurcă din metropola?!

Orodel doar răpunerea cu 4-1 a lui Dinamo, rivala dintotdeauna. Cu cai ”micici”, cum spunea magazionerul nostru la Dinamo, nea Nicu, după câteva țuici (din țoi! ce timpuri grăbite) peste drum la ”Ghiocelul” fălindu-se că, dansator la Tănase?! trăsese și sirena la Grivița în ’33, nu Vasile Roaită?! Până acum mai mult chin, dă-i și luptă, ceva puncte, dar ioc glorie demnă de fosta legiune a XIII-a Gemina din care se fălesc că s-ar trage, mă muică, mă! În fine, mulți avem argumente istorice să credem că glorioasa legiune care a trecut și Rubiconul cu Caesar staționată la Alba Iulia până la Retragerea Aureliană a lăsat pe la noi o mică parte din legionarii ce au primit pământ. Or fi ajuns și prin Oltenia, dar mai mult cei de la cohortele auxiliare, siriene, palestiene. Cert este, dragul meu prieten Alin Buzărin, că ceva obiceiuri de pe malurile Iordanului le aveți în continuare. Se explică şi astfel că “Maxima” Craiovă fotbalistică a împrumutat (luat) leul de pe steagul Legiunii şi culoarea ce o purtau ca identificare.

Editorial Cornel Dinu. Învăţătură de minte pentru rubensoidul Croitoru la Botoşani – FCSB: Nu da cu terenul în cap nimănui

Parteneri de afaceri până de curând, Iftime şi Gigi Becali, au prefaţat de genul…”ţi-am dat”, “mi-ai luat” întâlnirea echipelor ce le păstoresc, acum la Botoşani. Nu plecase mingea de pe varul începutului, şi-mi venea în minte mărturisirea post-meciului din tur a cerberului moldovean: “Mi-a spus înainte de meci Croitoru, că-i ştie bine şi le va da cu terenul în cap”! Şi le-a cam dat atunci, învingând clar în etapa a 3-a, cu 2-0 la Piteşti. A surprins câteva partide prin rezultate pozitive şi prestaţii de calitate, după care şi-a aşezat oscilant ca scoruri trupa în play-out-ul clasamentului.

Digisport.ro

Transformarea fizică a Serenei Williams. Cum arată acum și ce spune legendara sportivă despre corpul ei

Acum a fost destul de aproape să rupă gura târgului din nou. A început binişor partida, dar, superiori, fecesebiştii au cam făcut legea în primele 45 de minute. Au şi marcat din lovitură laterală, din unghi aproape de corner, prin Coman. Gol “păpat” nepermis de portarul local Pap. Şi au mai avut ocazii să intre cu un avantaj mai mare de un gol la cabină. Întorşi după pauză, se dezlănţuie spre şi prin defensiva lui Bălgrădean. Au şi avantajul unui om în plus, după eliminarea lui Planic din minutul 63. Repede, doar după 10 minute, Keyta îi lasă o minge lui Tănase, verticalizare printre surprinşii stoperi Miron şi Chindriş, pe Gnohere, iar francezul, cu siguranţă nu iartă! Şi e 0-2! Numai astfel bucureştenii se salvează tocmai când egalarea şi poate chiar înfrângerea le sfredeleau gândurile din teren. Învăţătură de minte pentru rubensoidul, ca greutate, Croitoru, la început de ocupare a locului de zbucium al antrenorilor: nu da cu terenul în cap nimănui, oricât de mare îţi e izbânda, căci terenul este o poartă cu arc. Jucându-te neatent cu ea, îţi vine peste faţă, ca orice substantiv feminin, instabil!, când crezi că ţi-e lumea mai la îndemână…

Editorial Cornel Dinu. Uhrin nu a pierdut niciodată cu CFR. Şi un gând pentru Dan Petrescu

Spectacol agreabil la Sfântu Gheorghe, cu multe momente de acurateţe în pase, însă până la cele două careuri. Ca pe timpul “wunderteam-ului” austro-ungar ce a adus fotbalul la noi. Sepsi controlează primele 30 de minute, dar ocaziile şi o bară le are oaspetele Ely Fernandes. Superioară în posesie, valoarea jucătorilor de coloratură de la mijloc în faţă, Gazul înscrie prin Olaru când mai erau cam zece minute. Şi…e dreptate! Recunoscută cu nobleţea fair-play-ului de antrenorul cu mult bun-simţ şi fotbalistic al lui Sepsi, Laszlo Csaba. Stând şi antrenând prin Scoţia, Ungaria, Belgia şi Slovacia, o fi fost cârcotaş la plecare, dar acum e…gentleman. Spre deosebire de destui de-ai noştri plecaţi de câteva decenii cu…”muuuuu” şi întorşi, spre nefericirea noastră cu…”beeeh”!…

În fine, cu ceva mai mulţi “câini” în tribune ca de obicei, Dinamo nu a pierdut în faţa CFR-ului. Ca o coincidenţă, de când antrenează prin România, Uhrin nu a fost înfrânt de clujeni. Ca şi în partida precedentă, am consemnat puţine situaţii de poartă. Fără vitezişti tehnici în ambele atacuri, am asistat parcă la manevre de paradă duse până aproape de şanţurile de apărare ale celor două combatante. Dinamo putea conduce prin reluarea lui Moldoveanu din minutul 41, scoasă în bară de alt reflex, ca atâtea, joi, contra bretonilor de la Rennes, de “heruvimul” păzitor al lui Dan Petrescu, Arlauskis. Ca în oglindă, în minutul 55, la corner, capul lui Rondon a fost parat de Piscitelli, fără să aibă prenumele…”Angelo”! Şi un gând sugestie pentru Dan Petrescu, la care ţin! Plăcându-mi ca jucător, n-am totuşi, cum să nu-i taxez cu “gura mea de Târgovişte” perfecţionată în atâtea şuete subţiri, decenii! cu maeştrii pamfletului de la noi, excentricul fără sens. Spune-i picoloului Mara că tu nu eşti bucătar “să foloseşti ingrediente”.