Editorial de etapă Cornel Dinu. Dinamo și-a redescoperit „găurile” la Craiova, FCSB a „picat” la Academia din Clinceni, CFR-ul a deraiat la Botoșani

Cornel Dinu   
în Editoriale
09/02/2021, 13:52
Editorial de etapă Cornel Dinu. Dinamo și-a redescoperit „găurile” la Craiova, FCSB a „picat” la Academia din Clinceni, CFR-ul a deraiat la Botoșani
Mihai Esanu Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cornel Dinu face analiza unei etape marcate de înfrângerile primelor două clasate, FCSB și CFR Cluj, principala beneficiară a rundei fiind U Craiova, învingătoare în fața unui Dinamo care își arată limitele în meciurile cu oricare dintre echipele de „la vârf”.

Debutul etapei a fost la Sfântu Gheorghe. Unde, cu revenitul Leo Grozavu pe bancă, Sepsi s-a detașat, după 0-1 în minutul doi, la până la pauză. Numai că în fotbal nu aduce ceasul ce aduce clipa…

Mai întâi, la prima atingere a balonului, un voleu, Calcan a redus scorul, iar în ultimele secunde ale celui de-al patrulea minut de prelungiri, Gaitan a adus o egalitate nesperată de moldoveni.

Editorial de etapă Cornel Dinu. Dinamo și-a redescoperit „găurile” la Craiova, FCSB a „picat” la Academia din Clinceni, CFR-ul a deraiat la Botoșani

Fără antrenor principal, Iașiul a scos un punct după șapte înfrângeri consecutive tocmai pe terenul revelației prin seriozitatea de „tac și fac” Sepsi de la Sfântu Gheorghe.

Astra a stat destul de bine în teren după venirea lui Eugen Neagoe pe banca tehnică. Dar iată că sâmbătă, la ora la care puține familii de români își mai iau prânzul împreună, Argeșul lui Ianovschi din a treia generație de antrenori ai familiei, Mihai, și a lui Jean Vlădoiu, le-a stins lumina chiar la San Giorgio de Giurgiu.

Se pare că atunci când Budescu, mânat de instincte de propășire prin alte zări de bani mulți pline, este în eclipsă, Astra apune. Argeșul, ajuns la optulea meci fără înfrângere (!) sub această nouă comandă, a avut, per total, cam trei ocazii de a marca. Din care a înscris de două ori. Suficient pentru a se ridica după o evoluție dezolantă în toamnă peste locurile care dau frisoane de COVID…

Editorial de etapă Cornel Dinu. Mai ușor cu „aducerile” la Dinamo, că de „rugbiști” nu e nevoie, mai bine joacă „Jairzinho” Gane și acum…

Dinamoul, după declanșarea seriei grele de jocuri ce o așteaptă, începută cu derbiul doar de ambiții trecute, pierdut, cu FCSB, și-a redescoperit găurile cu Universitatea Craiova, pe spectaculosul stadion din Bănie.

Joc de urmărit mai mult în prima repriză. Pentru că în a doua se poate afirma că fosta „mare iubire alb-albastră” a dat doar vagi semne de atitudine de joc și numai de păstrare a fragilului avantaj adus de un Ivan care se trezește din letargie doar cu Dinamnoul…

Iar acesta, fostul Dinamo cam tare de demult, prea mult „demult”, a avut, totuși, patru ocazii. Și… nimic! Doar „0” în dreptul său pe tabela de marcaj…

…Deși „pilierul” Gueye din atacul „câinilor”, de două ori în conjuncturi din care, normal, nu se poate rata, alături de doar „prinzătorul” din tușile aceluiași rugby unde cred că le e locul, Nemec, au redovedit că pot doar dărâma cântarul, fără a-l înclina în favoarea în avantajul propriei echipe.

Aș juca și acum… exagerez, desigur, dar… cu „Jairzinho” Gane în locul lor în atac. Dacă ar fi avut oportunitățile unice ale celor doi deghizați în atacanți, n-ar fi iertat echipa care l-a lansat în fotbal.

Sigur că nu ajungi să tragi la poartă, ca Dinamoul în a doua parte a chinului din teren, când ai doar patru, cinci jucători cu oarece randament. Și mă refer la Sorescu, Răuță (prima dată foarte bun la mijloc), Radu, „Führerul” Ehmann și poartarul Eșanu, care a scos miraculos șutul lui Bancu, singurul de neratat, lansat ideal de Cicâldău în minutul 88.

Și un sfat pentru încă subjugații lui Nevoiță… Îmi permit, am spus atâtea adevăruri de măcar atragere a atenției în ultimele luni, am suferit, nimeni sau prea puțini au ținut cont de adevărurile mele…

Așadar, mai ușor cu aducerile de jucători ale celui care s-a dovedit doar ceară de sfeșnic până acum pe unde a fost. Să-i respectăm puterea credinței care-l domină, zice-se, de ceva ani, neuitând că Iuda l-a vândut pe Mesia pentru doi arginți…

Editorial de etapă Cornel Dinu. UTA, complexată de „povara” noului stadion din Arad, Chindia, complexată la Mediaș de un arbitru de dus la Mănăstirea Cozia

Duminica, ziua de pioșenie a început, fotbalistic, la Arad. Unde UTA n-a câștigat din nou. Ultima – și unica! – victorie fiind acum vreo trei luni și șapte etape, 1-0 cu Chindia hăt departe la sfârșit de octombrie. E clar, nu știe să atace „acasă”.

…Dar a surprins de câteva ori (numai vreo șase…) câștigând „afară”. Când a materializat contraatacurile sau a învins cu noroc prevăzut în cădelniță, ca în urmă cu patru etape, în secundele de prelungire de la Iași.

În continuarea zilei, la oră de ceai britanic „five o’clock”, pe desțelenitul prea repede teren de la Mediaș, gazdele au câștigat cu 1-0 în fața Chindiei în urma unui penalty transformat de Deaconu. Dispută de luptă, cu rare înjghebări de combinații, oarecum explicabil la ce brazde zădărniceau pasele.

Arbitrajul bucureșteanului de ani 41 Ionuț Coza, care n-a acordat două penalty-uri clare Chindiei, a fost „cauza” care mi-a amintit „ciupiturile” atât de dese dintr-un trecut de uitat, ai unor răsfățați ai momentului, purtați astfel spre victorie.

Dacă nu intră în această categorie, de furtișag premeditat atât cât trebuie, atunci, șefi ai arbitrilor, (de) oriunde ați fi voi, duceți-l pe (nar)Coza ăsta la Mănăstirea Cozia și uitați-l acolo, într-o chilie, cu genunchii pe coji de nuci și și mătănii de „Iartă-mă, Doamne!” de cinci ori pe zi…

Editorial de etapă Cornel Dinu. „Planeta-mamă” FCSB a pierdut surprinzător în fața „satelitului academic” după schimbările conform dictonului-lege din Berceni „Faci Ce Spune Becali”

În continuarea nopții fotbalistice, victoria discutatului „satelit academic” al „fecebecaliuței”, Academica din Clinceni, în fața „planetei-mamă” FCSB, a constituit una din marile surprize de la COVID încoace…

Și la ce se aștepta… Un veritabil galop de sănătate, materializat prin goluri ale lăudaților, și pe bună dreptate de câteva luni, băieți ai lui Toni Petrea și Thomas Neubert. În special cei de la mijloc în față.

N-a fost să fie… Și mulți entuziaști, după ultimele prestații ale cantonaților în baza „de pregătire” de la Berceni, izgoniți ca Ștefan Vodă înainte să fie Cel Mare, de mumă-sa, din Ghencea, spre reușite care n-au mai fost ce fuseseră, au rămas ca bătrânele noastre… Cu nodul basmalelor sprijinit în dosul palmelor, pe prispele televiziilor de acasă, șoptindu-și mestecând nimic în barbă: „Na, că se petrecuse!”

„Și, pe bune!”… cum sunt sigur că au rostit… pardon, scandat cele două galerii ale fostei viteziste „Steluța”, aflate în dispute de orgolii complexate… Pornite din eterna dilemă ancestrală ce ne chinuie din naștere, spre o imposibilă dezlegare: ce a fost mai întâi, oul sau găina?! Și de aici doar halimai de dezbinare mioritică, de la român la român…

„Faci Ce Spune Becaliotul” ne-a arătat limitele firești ale unei trupe care atunci când fiecare jucător vrea să treacă mai mult de unul singur spre poarta adversă dă cu oiștea-n gard…

…Un adevărat gard de blocaj așezat cu pricepere de nelicențiatul „Pro”, dar „Pro-priceputul” antrenor Ilie Poenaru, neconfirmat de corijenții teoretic, destui și practic, din „neșcoala” de antrenori închinată onor Federației Române de Fotbal.

Și-a-nchis Poenaru „poiana” în propria jumătate de teren în presionare și marcaj pe adversari, dar și închizând prin dublaje sincronizate culoarele de eventuală pătrundere ale intrușilor fecesebecalioți.

Care, practic, atacând hazardat, ca șarjele cavaleriei Regimentului 2 Roșiori, doborâte de mitralierele germane în bătălia de la Prunaru de Teleorman, într-un sfârșit tragic de noiembrie 1916, și-au așezat trupurile cu tricouri de glorie pierdută în țărâna înfrângerii.

Au avut, ce-i drept, vreo două jumătăți de amenințare a porții adverse. Tare puțin față de ce și cum ne obișnuiseră. Practic, cea mai mare situație de a schimba tabela a fost reluarea în… propriul portar a intratului la pauză la „academici”, mijlocașul Dumitriu, în minutul 70.

Editorial de etapă Cornel Dinu. Pilotul de Formula XXX Covidel Popescu i-a dar de lucru în vestiar neprețuitului majordom Ionuț Luțu

Scăderea vitezei de joc a „fecesebecaliuței” a fost evidentă. Ar fi și explicația unei oboseli care vine când vrei să faci totul de unul singur. Cum s-au comportat mai ales duminică seara răsfățații jucători „paraeuroi” care doar se zice că vor umple la vânzare chimirul becaliotului.

…Care a obosit, probabil, și el, sau a prins doar o „inspirație” proastă, transmisă, telepatic desigur, la ce vă gândiți?, staff-ului tehnic la pauză. Odihnă nefastă în schimbările „trupei”… Sau, poate, din contră… Doar Dumnezeu (ot Pipera) și play-offff-ul știu…

Și golul primit a fost o capodoperă de… așa cum nu se face marcajul la faze fixe a posibilului pilot doar de Formula XXX Covidel Popescu. Din mișcare, pierzându-și adversarul-pereche, a ajuns în spatele acestuia, marcatorul Jutric. Care, poziționat astfel, a reluat în gol, cam de unul singur, nestingherit nici de umbra Popescului.

A fost de ajuns și, acum, la „Faci Ce Spune Becaliotul”, am toată convingerea că Toni Petrea și mai ales neprețuitul majordom de la Palat și de la Pipera, simpaticul inteligent pișicher cu mingea și mai rar la alergare, Ionuț Luțu trebuie să le explice în vestiar, din nou, vreau să cred, două dintre primele lecții ale fotbalului performant: viteza de joc este dată de cumulul dintre rapiditatea de pasare în concordanță cu viteza de deplasare.

Iar ca să ajungi să finalizezi, foarte rar o poți face de unul singur, fără a apela la măcar un pas ajutător combinativ cu un coechipier din preajmă. Simple ambele teme. Dar se știe: ce-i simplu, sau pare simplu teoretic, este, de obicei, greu de făcut.

Toate acestea nu scad cu nimic meritele realismului de joc de care a dat dovadă Clinceniul, forța individuală și colectivă a blocului funcțional. În urma cărora am constata, ofensiv, ratarea lui Rusescu, golul amintit al lui Jutric și posibilul „roșu”, ca ultim apărător, pe care trebuia să-l ia Miron în minutul 64.

Puține faze de poartă per total, dar și aci Clinceniul a fost net superior. Bravo lor, bravo… „academicienilor”! (Tot am un semn de întrebare când văd această denumire… De unde, coane Iancule, Academica Clinceni?!)

Editorial de etapă Cornel Dinu. Contraperformanța campioanei CFR Cluj la Botoșani definește distanța de la Dan Petrescu la Edward Iordănescu

„Frânarii” din Gruia chiar au frânat brusc la Botoșani după ce au plecat în viteză, cu gol în minutul doi (Debeljuh). I-au scos „de pe șine” în numai șase minute „croitorașii” Papa (31) și Roman (37), care l-au încovoiat pe „Pufi” Bălgrădean să scoată migea din ațe. Și așa a „înghețat” tabela de marcaj la minus trei grade Celsius.

Marius Croitoru se zbate pe marginea terenului ca la breakdance, dar cu folos: a întors iarăși scorul, după ce etapa trecută nu uitați că a câștigat după 0-2 cu Chindia.

Să subordonezi campioana după ce te conduce din start este o performanță. Și contraperformanța campioanei care definește distanța de la Dan Petrescu la Edward Iordănescu.

Bătutele tot pe loc, pe loc, pe loc ale primelor două echipe din clasament, FCSB și CFR Cluj, au venit mănușă tocmai bună pe frigul ce se anunță pentru Universitatea Craiova, beneficiară și a non-combatului valoric al Dinamoului.

Închide ×