Editorial de etapă Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța” Gigișorului s-a ciocnit veritabil cu Botoșaniul, „Dinamoul” a lăsat loc de bârfe și discursul lui Dan Petrescu a urcat de la penibil la just

Cornel Dinu   
în Editoriale
03/03/2020, 09:40
Editorial de etapă Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța” Gigișorului s-a ciocnit veritabil cu Botoșaniul, „Dinamoul” a lăsat loc de bârfe și discursul lui Dan Petrescu a urcat de la penibil la just
Editorial de etapă Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța” Gigișorului s-a ciocnit veritabil cu Botoșaniul, „Dinamoul” a lăsat loc de bârfe și discursul lui Dan Petrescu a urcat de la penibil la just. Sursa foto: sportpictures.eu/

Prima etapă a invenției de „fotbal sărac la care nici boii ( jucătorii) nu trag”, play-off și play-out, s-a disputat în zilele de „Lăsata secului”. Abstinență de goluri și lipsă de calitate a jocului, cu mare sărăcie de duh la combatanți, în primele trei dispute.

Editorial de etapă Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța” Gigișorului s-a ciocnit veritabil cu Botoșaniul, „Dinamoul” a lăsat loc de bârfe și discursul lui Dan Petrescu a urcat de la penibil la just

Șase echipe au schimbat tabelele de scor doar de trei ori. Golul și echipa, cu excepția pașnicului Viitorul – Voluntari, „nula na nula” total. N-am ținut post niciodată, deși se mai spune că în aceste zile Dumnezeu l-a izgonit pe Adam din Rai… vai, vai!…

În copilăria casei părintești de la Târgoviște băteam cu frati-miu, Dumnezei să-l odihnească, halvița prinsă cu o „șfară” de grinda ușii. Atunci, practicând fotbalul și organizând meciuri cu public în curte, pe la cinci ani, tânjeam să ajung mare jucător, fără să siluiesc mingea.

Ceea ce, din nefericire, trebuie să văd și să constat că suportă „bășica miraculoasă” nepermis de des în ultimii ani în partidele oficiale de la noi. Îndărătnică, știind cu cine are de-a face, nu lăcrimează mititica, bat-o norocu’…

Editorial de etapă Cornel Dinu. Poli Iași n-a mai călcat „strâmb”: primul punct după 9 (nouă!) înfrângeri consecutive

Două reprize diferite am constatat în „deschiderea” de vineri spre seară, dintre Sepsi Sfântu Gheorghe și Poli Iași. Moldovenii au fost mai pe poartă în prima, din două situații de a marca au transformat-o în gol pe a doua.

După pauză, conglomeratul ieșean de practicanți ai fotbalului și-a cam terminat resursele fizice, invitând gazdele să-l amenințe destul de des. Care au egalat și, în ultimele 20 de minute, beneficiind și de intrarea fraților Fulop, au stat numai ele în picioare.

Iașiul și-a întrerupt prin acest semi-succes seria nefastă de 9 (nouă!) înfrângeri consecutive, în mandatele succesive ale antrenorilor Mihai Teja și Mircea Rednic, deloc obișnuiți cu subsolul clasamentului pe când lucrau împreună, cu ceva ani în urmă, la Dinamo…

Editorial de etapă Cornel Dinu. „Dinamoul” a lăsat loc de interpretări și bârfe după ce a fost „hingherit” de modeștii „academicieni” cu liceul la seral ai antrenorului Poenaru

…Devenit după aceea „Dinamoul” care nu-i mai sperie decât pe „păstorii” și „oițele” lui Gigișor Becali. Așa cum am constatat de curând, la ultima întâlnire a celor două mari glorii de altădată.

Întâlnind în noaptea pustie, pe teren și în tribune, discutatul și… discutabilul „vasal” al „Fecesebecaliuței”, Clinceniul, imaginea „juniorului” Dușan Uhrin sprijinindu-se de un stâlp al băncii chiar a suspinelor, precum bravul soldat Svejk, conaționalul său, de tejgheaua cârciumii, am simțit că multe nu-s în regulă…

„Potăile” sale, hingherite pe tot terenul de modeștii „academicieni” cu liceul la seral ai antrenorului Poenaru, au schelălăit a mare suferință pe tot parcursul meciului. Lăsând loc prin această de necontestat înfrângere la tot felul de interpretări și bârfe de teren și de culise.

O explicație a insuccesului ar fi că nu te poți aștepta la creație din mijloc cu Răuță și Filip. Într-o de urmărit măsură și prin șarjele mai mult de unul singur, cam ca-n curtea școlii, ale lui Fabbrini. De la care mă aștept și la „filtrante” că, de, a „pontat”, o dată ce-i drept, în „squadra azzurra”.

Peste toate, și ar mai fi multe de apostrofat la „Dinamoul” lui Negoiță, suspiciunea că am asistat la un început de „Îți dau în campionat, dă-mi în Cupă” planează ca un corb croncănind după stârvul unei foste mari echipe…

Dacă la istoria bogată a lui Dinamo s-a ajuns la așa ceva, cu Neacademica Clinceni, e groaznic. Ca și pentru suporterii care s-au exprimat că ar fi bun așa „târg”. Și, din păcate, nu sunt puțini… Om trăi și, oricum, mult mai rău ne vom dărâma…

Editorial de etapă Cornel Dinu. Voluntariul urcă de la „lăsați orice speranță” la „pre mulți vom mai răspopi”, în timp ce Viitorul nu prea poate avea… viitor cu Rivaldinho și Chițu în avanposturi

Cam tot la fel de trist a fost și la Ovidiu, unde foștii tineri ai lui Gică Hagi au lăsat uneori impresia unui meci în familie. Voluntariul având în componență aproape o jumătate de echipă crescută în băncile fotbalistice ale fostului Rege din teren.

Iarăși cu Rivaldinho și Chițu în avanposturi, s-a dovedit că Viitorul nu prea poate avea… viitor! Mișcările au fost prea multe între cele două careuri și mai mult din faze fixe în interiorul lor. Trebuie, totuși, să apreciez revenirea Voluntariului de la „lăsați orice speranță” la „pre mulți vom mai răspopi”.

Editorial de etapă Cornel Dinu. Gura fotbalului nu poate fi decât slobodă, dar la Botoșani am asistat la o ciocnire care mi s-a părut veritabilă

Crucindu-mă după strigăturile de mahala, chiar rigolă, de la Hoffenheim – Bayern, ce ne-au luat, parcă, virusul comportamental, dar și după capotarea surprinzătoare a „cormoranilor”, jumuliți de Watford, am așteptat curios Botoșani – FCSB…

Gura fotbalului nu poate fi decât slobodă, când destui practicanți „doar promisiuni” ai gazdelor au trecut și pe la înșelătorii ochi frumoși, se scrie, din vestiarul, fără maistru de ani buni, de la Berceni.

Am asistat la o ciocnire care mi s-a părut veritabilă. Turuitorul Croitoru a fost destul de aproape, prin ocaziile avute, de a le da, iarăși, cu terenul în cap enoriașilor cu păcate ai aplecaților în mătănii Bogdan pe Argeș în jos Vintilă și Gigi Becali.

Au trecut (ca) prin „brânza” apărărilor și unii, și alții. Chindriș și Șeroni sunt șvaițer când se atacă direct pe ei. La fel și „soluția de națională” (?!) Miron (numai în plisc hapsân de „vulturar” ce se hrănește din umbre fără suflu prin parcări de stadioane). Sărmana încropeală de stoper s-a apărat prin fandare, cu un genunchi în pământ, la șutul lui Keita de la golul egalizator al lui Dugandzic. Ca o soluție, zic, Nedelcu se pare că s-ar descurca și ca fundaș central.

Având un raport favorabil, 6-4, la ocazii, dominând și ei, ca și Sepsi, ultimele 20 de minute, Botoșanii meritau să învingă. Făcându-mă să am convingerea, după ce a declarat la sfârșit, plin de smerenie, diaconul Vintilă, că a văzut… alt meci! Ține-l, Doamne, că avem nevoie să-i sorbim vorbele evlavioase de dăngănit de clopot ruginit din clopotniță dărăpănată.

Editorial de etapă Cornel Dinu. Papura dă roade și excită, dacă mai era nevoie, tradiționala ambiție oltenească

Mă așteptam ca între Craiova și Mediaș să asistăm la cea mai bună întâlnire a rundei. Și așa a fost. Din nou cu superioritate decisivă a mijlocașilor Universității. Care au făcut legea pe teren, eclipsând destul de clar, pentru mine, același compartiment advers.

Au reușit mijlocașii chiar olteni să se regrupeze ca un scut în fața propriilor apărători centrali, salvându-i astfel de la ridicolul din care Tiago Ferreira a scăpat mai repede fiind înlocuit inspirat la pauză.

Interpretând și rolul atacanților, „benzile” Ivan și Mihăilă (deviere de mare atacant la golul victoriei!) s-au dovedit mult mai rapide decât mișcările prea des la ralanti ale lui Fofana și Chamed.

Distribuția Băniei a contabilizat și un raport net favorabil a situațiilor de a înscrie: 4-1 la pauză, 6-2 la sfârșit. Expresiv, un argument de necontestat că suflările din iarbă și din tribune și-au meritat victoria.

Papura dă roade, „crescând” pe prima poziția a clasamentului, chiar și dacă numai pentru o zi. Asta excită ambiția… dacă mai este nevoie de completat „sortimentul” tradițional oltenesc…

Editorial de etapă Cornel Dinu. „El Clasico”, un fel de… „Război și pace” în regia genialului Serghei Bondarciuk

Întâlnirile de luni le-am privit cu o senzație rară. Vedeam neputința Chindiei de a face față superiorității fizice a Sibiului și pe alt ecran al minții îmi apărea magnificul spectacol Real – Barça. Cam la fel și în timpul disputei CFR-ului cu Astra. Diferențele părându-mi ca între producțiile „Mosfilm”, cu „Octombrie roșu”, din copilărie, și, tot de la ei, capodopera „Război și pace” în regia genialului Serghei Bondarciuk.

„El Clasico”, poate cel mai de calitate din ultimii ani, ne-a arătat încă o dată că fotbalul mare de acum înseamnă mângâieri ale mingii. De la condus și pas până la poziționare eficientă.

Iar la noi… la noi prea multe opintiri în „obectul” spectacolului, cu deprimante și nescuzabile transmisii de la noi la voi și invers, pe principiul „Na-ți-o ție, dă-mi-o mie”. De la acest adevăr trebuie pornit pentru o posibilă revenire acolo unde a fost fotbalul nostru.

Sibiul a câștigat clar în fața unei Târgoviște care, fără nici măcar un șut pe poartă, nu putea emite pretenții. Și iar „văd” Real – Barça… Ei pe culmi, noi „săpându-ne” spre adâncire prăpastia…

Editorial de etapă Cornel Dinu. Paranteză obligatorie despre „Bursuc” și colaboratorii săi „esperți”: habar n-au de regulamentul de fotbal!

Comentariul ultimului meci al etapei îl încep cu o… paranteză! Obligatorie. Despre Sevilla – CFR Cluj s-a scris în fel și chip. Și se va mai comenta. Chiar merită. Ca o învățătură de minte. În primul rând pentru Dan Petrescu. Și pentru minunații săi colaboratori, care n-au fost în stare nici măcar să-l tragă de mânecă pentru a nu se face, din nou, de râsul curcilor.

Este de înțeles supărarea din nou colerică a „Bursucului” la final. Până într-un anumit moment. El și „frânarii” săi au trecut pe lângă o mare reușită. Având și mult noroc, îndeosebi în prima repriză. Dar necunoașterea regulamentului, reactualizat vara trecută în privința atingerii mingii cu mâna, îl acuză. Și îi acuză pe colaboratori așișderea. Ba chiar mai mult pe aceștia.

Pentru că în vara lui 2019, la convocarea Comisiei Centrale de Arbitri în vederea prezentării modificărilor de interpretare a regulamentului de fotbal, au participat, la Mogoșoaia, doar patru antrenori și cam tot atâția oficiali. „Însoțitori în teren”, cum le spun italienii, ai echipelor din prima noastră divizie. Reconfirmându-se că (și) la noi legea ar trebui cunoscută, înțeleasă și respectată, nu ignorată și călcată în crampoanele vorbelor nervoase și acțiunilor la voia fiecăruia.

Dănuț, „căpitan de plai” al scandalului la orice și oricum, are în preajmă colaboratori „esperți” gen Mara și Bilașco, care nu știu nici ei la moment care-s prevederile regulamentare în plină actualitate. Devenind ridicoli, deși s-ar putea să fi auzit de la alții, dar mă-ndoiesc, despre efectele, desuete acum la noi, ale lui „Cine se scuză, se acuză!”

Umblând un pic la dictonul amintit, în sensul „Cine scuză, și acuză!”, și observațiile altui „espert”, Ion Crăciunescu (ditamai fostul arbitru!), pot fi la fel de păguboase. În cazul său, afirmând că „Nu trebuia sancționată atingerea involuntară a mingii cu mâna de către Traore”, explicația, pentru câțiva care-l cunosc cu amănuntul, este dureros de simplă.

Spre deosebire de Adrian Porumboiu și Cristi Balaj, Crăciunescu este un „influencer”, deloc dezinteresat de „prescuri” lumești… Un „ține parte” acelora de la care chiar dacă nu… curge… pică! La mângâieri de orgoliu delirant mă refer, nu la altceva…

Parcă-l aud, de curând, pe Crăciunescu: „Merg uneori la CFR și sunt în relații amicale cu cei din conducerea acestei echipe”. Suficient… Îmi vin în minte prea multe episoade de uitat cu respectivul. Ne aude iar lumea… Ajunge… Să nu-i mai luminez eșafodul…

Editorial de etapă Cornel Dinu. Clocotirile verbale ale lui Dan Petrescu sunt, de această dată, îndreptățite

Revenind la etapă, „frânarii” s-au impus cu șansă în Gruia „natală”, prin validarea dinspre final a șutului norocos, din recuperare, al lui Păun, înlăcrimatul de la Sevilla. Fără nicio ironie…

Astra, cu ceva sclipiri în spațiul de joc ale lui Alibec și Fatai, departe, totuși, de a fi… astrale (de acolo nu se ratează!), putea să-i facă o zi de neagră amintire Petrescului. Care nu mai primise gol „acasă” din… 14 august! Luni seară putea să-i mai fie perforată poarta, numai amintitul Alibec având două ocazii mari în prima repriză.

În final, discursul lui Dan Petrescu, cu aceleași clocotiri verbale, de această dată este de apreciat. A condamnat, pe bună dreptate, ca sfidare a logicii fotbalului, înjumătățirea punctelor și anularea golaverajului în cele două mini-campionate finale la care ne este dat de la „Înalta Poartă” ferefistă să asistăm.

Numai că, povestind cum englezii au rămas siderați când au auzit cum e la noi, a… uitat unde se află! Dănuțe dragă, la noi, în ultimii ani, și în fotbal deciziile le iau nenumărați… Păcală și Tândală! Iar ca să rimeze… care n-au dat cu piciorul nici într-o… pară!

Închide ×