Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Degeaba a zburdat „fecebecaliuța” printre „șenilele” năravului defensiv al „Bursucului”, îngerul „Arla” a scos tot, inclusiv păr alb prin Pipera

Cornel Dinu   
în Editoriale
15/06/2020, 12:30
Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Degeaba a zburdat „fecebecaliuța” printre „șenilele” năravului defensiv al „Bursucului”, îngerul „Arla” a scos tot, inclusiv păr alb prin Pipera
Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Degeaba a zburdat „fecebecaliuța” printre „șenilele” năravului defensiv al „Bursucului”, îngerul „Arla” a scos tot, inclusiv păr alb prin Pipera. Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Ploaia de la Cluj putea îneca CFR-ul. După vreo șase ani de dispute ce mai mult au compromis ideea că fotbalul e atractiv, frumos, de urmărit cu sufletul la gură și nu așa cum s-a întâmplat aievea în iarbă, ce a dus la blamarea celor două „combatante” de glasul urmăritorilor din gradene și televizii.

Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Degeaba a zburdat „fecebecaliuța” printre „șenilele” năravului defensiv al „Bursucului”, îngerul „Arla” a scos tot, inclusiv păr alb prin Pipera

„Fecebecaliuța” a câștigat o singură dată, în 10 august 2014, pe terenul „frânarilor”. Apoi, mai mult remize. Cu goluri rare. Și fotbal așișderea. La fel ca și în 2 februarie Anno Domini devenit Anno Coronavirus 2020, 1-0 pentru jucătorii lui Dan Petrescu, grație reluării de grație, unică și care nu se va mai repeta vreodată, a lui Vinicius, din marginea careului, spre final.

Duminică seară s-a jucat mult mai bine decât în anii de care aminteam. Ca viteză și coerență și cu mai puțină adversitate sancționată ca în aparițiile precedente.

Chiar după această întrerupere a meciurilor și antrenamentelor de mai mult de trei luni. Impusă de această pandemie-pandalie, veritabil moment de experiență de dresaj a turmei umane de pretutindeni.

Ce te duce cu gândul la și la filosofia creștină de dreapta a lui Cioran și Eliade, ce perorau la cafea pe terasele pariziene „dacă suntem un vis sau un coșmar al lui Dumnezeu”…

Purtarea măștilor și impunerea atâtor restricții firesc contestabile au acoperit chipuri, dar nu au tratat și năravurile aducătoare de suferințe viețuitorului om.

Cu certitudine așa a fost și întrecerea dintre doar inițialele CFR și FCSB. Visul providențial de a se continua disputa pentru titlu și după meci vrut eveniment s-a terminat cu un nou coșmar al echipei becaliote.

Nestingherită de „oful” din megafoane al glasului tribunei de la prezența Sevillei la Cluj, „fecesebecaliuța” a evoluat dezinvolt, în viteză, agresiv pe poarta gazdelor, cu unele combinații inspirate, ce au creat probleme destul de mari defensivei „cheferiste”. Cea mai bună, de altfel, de câțiva ani în campionatul nostru.

De unde, incontestabil, explicația titlurilor de campioni adjudecate. Forțându-mă să reamintesc că una dintre axiomele fotbalului este aceea că „atacul câștigă partide, iar apărările titluri”.

Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. „Cu dreptul nu dă, cu stângul nu știe, la cap nu sare”, ghici ciupercă cine?

Numai că năravul lui Dan Petrescu de a-și retrage echipa în propria jumătate de teren a ieșit, iarăși, la rampă după ce a „sărit” la conducere, destul de repede, în minutul 23, din mingea sărită din piciorul stâng, după luftul cu dreptul, picior de bază!, al nefericitului și ca trimitere pe teren, în rolul halucinant de fundaș stânga, a lui Ovidiu Popescu.

Redovedind, cel puțin pentru mine, diagnosticul pus de hâtrul antrenor Nicolae Gorgorin, ce a scos generații de fotbaliști, despre neaveniți ai jocului: „Cu dreptul nu dă (piciorul cu care a luftat), cu stângul nu știe (din care a sărit mingea în plasă), la cap (?) nu sare”. Cam astfel este și (a)dusul în Berceni Ovidiu Popescu…

După aceea, cavaleria ușoară a „fecesebecaliuței„ a zburdat. Mai bine ca niciodată, mi s-a părut mie, spre careul „frânarilor” din dealul Gruii. Și-a creat ocazii mari, dacă ne gândim doar la șuturile lui Man, din minutul 40 și Moruțan, din minutul 60… Respinse de îngerul păzitor al lui Dan Petrescu, „Arla” Arlauskis, și redublate la câteva fracțiuni de secundă de reluările lui Coman – altă paradă a lui portarului lituanian! – și Man, afară.

Îl remarc, din nou… cum fac cam de vreun an… pe stoperul Burcă, doar, doar s-o înțelege unde trebuie pentru hopul cu Islanda. Iar un alt adevăr este acela că ai lui Petrescu „frânari” din atac nu au avut decât un șut periculos, în repriza a doua, al rezervei Rondon, în minutul 74. Deviat în corner de Vlad, care poate ocupa, la ce-i pe la noi, poarta „bercenarilor” comandați din Pipera și din palatul de „Trecute vieți de doamne și domnițe” alde Lupeasca și alte amante ale lui Ausnit, Mociornița și Marmorosch Blank, de lângă alt palat, cel al guvernului, de arhitectură musoliniană.

Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Dănuțule, amintește-ți rostirea neaoșă „Gura bate…” știm toți ce…

Schimbările, cam ca la rugby numărându-le, au fost și ele expresive. Nu neapărat că s-au petrecut, ci prin felul în care au fost interpretate de cei doi antrenori.

Dan Petrescu, cu pantalonii până la genunchi!, s-a dat de gol la conferința de presă de parcă ar fi gândit cu minte de șpilhozăn: „Așa nu terminăm nici în primele trei”. Tragism de babă căreia nu-i ies cărțile de tarot… Și „Schimbările, mai bune decât titularii”. Citez din… clasic!

Păi, Dănuțule, scumpul și al meu bun jucător, dacă zici d-astea, cum justifici simbria regească, mult peste salariile primei noastre încercări de divizie? Mai ales că ai trântit și „recuzite” în fasolea fotbalului nostru destăinuindu-te tot mătăluță cum că „N-am jucat nimic, nu înțeleg de ce…”. Mare păcat!

Știi fotbal, ai avut Antrenori pe „afară”, de la care sunt convins că ai învățat și practici multe mijloace de pregătire performante de-ale lor, dar, dacă ai doar „calabageală” verbală, amintește-ți măcar rostirea neaoșă „Gura bate…” știm toți ce…

Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Enoriașul fotbalului Bogdan pe Argeș în jos Vintilă, bâlbe de halimai jalnic din nou…

Iar dincolo, la enoriașul fotbalului Bogdan pe Argeș în jos Vintilă, bâlbe de halimai jalnic din nou… „L-am schimbat pe Vînă că se accidentase Filip” , corect, în minutul 33. Dar, după aceea, la 30 de minute, l-ai înlocuit cu Moruțan… nu mai ține… Decât de, așa cum a recunoscut Gigișor Becaliotul del tuti Becalioții, realitatea că apropitarul ți-a dictat schimbarea. Ca între voi, creștinii… Ține-i, Doamne!

Iar lecția de tactică de mulgătoare ce nu aduce nici măcar zer fotbalistic a Gigișorului, cum că „Ar trebui jucat mai complicat, iar Vînă a pasat numai înapoi și l-am schimbat”, ce n-a declanșat nici măcar o acoladă la „esperții” studiourilor tv de sport, oprește orice comentariu. Știindu-se că în grădinițele fotbalului se predă că succesul îl aduce „jocul dintr-una”-„one touch” și „dă și pleacă”-„kick and run” de la creatorii fotbalului.

Antica „Dacă tăceai, filosof rămâneai” nu-și găsește rostul în astfel de momente. Doar spunând adevărul, indiferent câtă suferință știi și știu că aduce, lumea poate progresa în orice domeniu. Inclusiv în părerea despre tine…

Editorial de etapă pandemică Cornel Dinu. Numai să dureze…

Tocmai pentru că, așa cum spuneam de la început, a fost, după mulți ani, un joc de bună factură tehnică între cele două echipe care domină fotbalul mioritic. De urmărit, cu suspans și calitate, ne duce cu gândul că, ieșită din carantina de inchiziție, bucuria de a juca a „actorilor” din iarbă se amplifică, devenind o surpriză plăcută.

„Numai să dureze”, cum spunea mama Letizia a lui Napoleon Buonaparte, cum era, de fapt originea numelui său de familie italiană. Și să nu se mai apuce, la o simplă tuse de magaziner, bucătar sau felcer, Justinul ligii (doar coincidență de nume cu marele duhovnic dispărut, altfel nicio apropiere…), Burl(e)anu Șef, Bodescu Vulcanizatoru’ și Vișan Karate Kid de la federație, desăvârșitorii apocalipsei fotbalui nostru să nu oprească prima divizie, cum au făcut cu celelalte eșaloane ale fotbalului la șoapta votanților, dând amenzi peste cheltuielile pe o lună ale majorității cluburilor. Dumnezeu să-i lumineze pe ei și să ne ajute pe toți!

Închide ×