EDITORIAL-EVENIMENT Cornel Dinu. Coronavirusul și reîntoarcerea Diasporei alimentează războiul civil româno-român

Cornel Dinu   
în Editoriale
17/03/2020, 14:34
EDITORIAL-EVENIMENT Cornel Dinu. Coronavirusul și reîntoarcerea Diasporei alimentează războiul civil româno-român
Editorial de pandemie Cornel Dinu. Judecând pericolele nopții neamului la lumina zilei. Coronavirusul și reîntoarcerea diasporei alimentează războiul civil româno-român. Sursa foto unimedia.info.ro

Personajele celebre ale omenirii au rostit spre sfârșitul zilelor date din Ceruri „Ce comedie a mai fost viața mea!”… În sensul că au trecut prin multe, supuși de destin la fel de fel de încercări.

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Judecând pericolele nopții neamului la lumina zilei. Coronavirusul și reîntoarcerea diasporei alimentează războiul civil româno-român

Unii pe care i-am auzit, după atâta înșiruire de bune și rele, pronunțându-se astfel, aveau pe chipuri și în glas însemnătatea împăcării. O caut și eu, dar încă n-o am…

Leatul meu a simțit foarte puțin în frageda copilărie decimarea societății noastre interbelice. Cu mai multe lumini decât umbre de luptă de clasă impusă de la Răsărit. Atunci n-a început pentru noi o „zi luminoasă”, cum se prezenta doar propagandistic. Ci o destul de lungă noapte bezmetică a existenței noastre.

Au fost și molime mai periculoase decât acum în acei ani de început a căderii serii peste existența noastră. Nu se întrezărea potopul informării de azi și am trecut cu usturoi la gât peste poliomielită, cu împachetări în spirt peste viroze poate mai puternice decât pandemia de acum.

Amplificată și de veritabila pandalie comportamentală ce stăpânește și chiar intoxică programat aceeași firavă creatură care-i, totuși, Omul…

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Cei ce seamănă vânt nu mai culeg furtună și nici taifun, ci direct uragan

Tinerețea ne-a fost mângâiată, întrucâtva, în scurtul luminiș al anilor ’70. Când încă nu începusem să-l urâm toți pe unul. Ne iubeam și ne respectam între noi cu o formă de înșelare a fericirii. Asemănătoare cu aceea a caravanei care vede palmierii oazei și răcorirea binecuvântate a apei.

Apoi iarăși arșiță și deșert. Cu lovitura de stat cu public din decembrie ’89, mineriade și guverne cu asocieri mafiote pentru pricopseala proprie prin infracțiuni la lumina zilei îmbrăcate „legal” în „marea privatizare”, de fapt batjocorirea avuției naționale în interes propriu.

Orice izbăvire vine ca un leac al suferințelor. Mai ale pentru noi, înfiați, se zice, și încercați astfel, de, martiră și ea, Maica Domnului. Prea mulți dintre noi se aproprie de acest adevăr doar de Sfintele Paști…

…Care se apropie pentru creștinătate, dar, pentru că  nu merită, o va lăsa să mai sufere. Poate până când va realiza că Natura l-a „crescut” pe Om, acesta n-are niciun drept să nesocotească Natura sau chiar s-o omoare. Când se va face această posibilă pace… doar timpul decis de Cel de Sus o va aduce.

Încercare la care este supusă acum suflarea lumii nu-i departe de adevărul melosului nostru: „De la lume adunate și-napoi la lume date!”. Semeni rău, rău culegi… Iar cei ce seamănă vânt nu mai culeg furtună și nici taifun, ci direct uragan. Uităm că venim pe lume urlând că n-am vrea și ne ducem din ea fără nici măcar o îngânare sau o lacrimă de necaz și regret din pleoape.

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Probă, experiment sau, pur și simplu, nenoroc?

Dacă-i scăpat sau nu din laboratoare, din mâinile și mințile celor despre care se spune că vor o altă ordine socială mondială sau șarpele și liliacul lui Lucifer s-au țucat ca să împroaște lumea cu un alt venin decimator, chiar contează mai puțin…

Dacă ar fi doar o probă sau un experiment ce pregătește un altfel/alt fel de război pentru că, vezi Doamne!, am fi prea mulți pe planetă, asta-i situația concretă de acum. O reconfirmare a nenorocului din plecare al ființei umane.

Prin geniul eminescian, nouă n-a fost lăsată și soluția: „Bucuroși le-am duce toate, de e pace, de-i război”. Nu e încă război, dar nici bucuroși nu mai suntem. Om fi fost, dar numai „Luceafărul” știe…

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Dihonia națională iscată de reîntoarcerea diasporei

Mai mult decât atât, în afara pericolului de la virus, o nouă dihonie națională a pus stăpânire pe destui, ieșind la vedere, la fel de contaminant, răutatea din tenebrele omenești.

Reîntoarcerea unei mari părți a diasporei, îndeosebi din Italia, lovită cel mai crunt până acum din Europa, a dat o nouă dimensiune războiului civil româno-român. Început după 1990 și perfecționat criminal de guvernările de după 2005. Posibilele violențe, fie și doar verbale, nu sunt altceva decât acte inconștiente de reprezentare.

Slavă Domnului, nu suntem (încă!) precum sârbii, slavi sau ilirici contează mai puțin. Care spun că „Război nu este până când nu se bate frate cu frate”. Legiunile ilirice ale lui Cezar au fost mai puternice decât cele de la Rin. Dar, după 1990, Iugoslavia nu se destrăma în râuri de sânge dacă virusul dezbinării, venit de „afară”, nu le dădea în clocot trăirile naționaliste, inflamate și de hachițe slave.

Editorial de pandemie Cornel Dinu. După ce au plecat „ai noștri” și ce ne-au dat „ai lor”

Nu ar trebui să hulim, ca destui imberbi, revenirea la Patria mumă a românilor ce se întorc din Occidentul în care au găsit să muncească pe incomparabil mai mulți bani decât acasă. România pluripartidistă, democratică, liberă… era să spun și creștină… într-un fel i-a gonit, ce numai creștinește nu este.

Și nimic nu poate fi mai condamnabil pentru o țară ca exodul a milioane de cetățeni în căutarea unui codru de pâine ce nu-l mai oferă cei ce conduc, supunând astfel străinătății neamul.

Are cineva inconștiența să nu recunoască această realitate mârșavă petrecută la noi?! „Operă” criminală a guvernărilor, cu precădere după anul 2000, care au desăvârșit distrugerea industriei… de fapt a întregii economii naționale create de popor cu sacrificiile bine-știute, din 1968 până în 1989.

Invidiată de hrăpărețele puteri occidentale cărora, pe mai nimic pentru țară, dar mult pentru ei, decidenții importanți români le-au dat până și resursele cu care am fost binecuvântați de Pământ. Și-și plătește acum românul la supraprețul fixat de străini și gazul, și lumina, chiar și apa, care, până în 1998, erau aproape gratis.

Eeeee, dar ne-au și dat strănii în schimb, și ne vor ieși pe nas, bănci ce subjugă poporul cu condiții de împrumut inumane, mall-uri în care jinduirea atacă vederea, case de pariuri, case de amanet, săli de jocuri de noroc, schimb valutar și încă destule fără de care am fi trăit mai liniștiți. Cum făceau conchistadorii spanioli Cortez și Pizarro la mijlocul secolului al XV-lea, luând aurul băștinașilor și dându-le în schimb cioburi colorate, mărgele și hârtie creponată.

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Între guverne paralele. Dar total paralele!

Așa ne trebuie, iarăși n-am fost atenți! Ajungându-se iarăși la diagnosticul pus de înfiorătorul prin actualitate Caragiale practicii de subminare a intereselor țării dintre politicieni și partide: „De la binele partidului nostru urmează binele nostru… (Al țării, vin eu și zic. Ar cam merge, nu?) …și de la binele nostru, binele partidului nostru”.

Eeee, „aiasta” (cum i-a spus Lascăr Catargiu, ministru de Interne, regelui Carol I, „Aiasta nu se poate, Maiestate!”, opunându-se logodnei dintre Ferdinand și Elena Văcărescu în vara lui 1891) acum e altfel. Ce doctrine, ce partid?! Nouă se ne fie bine! Mințim, înșelăm, furăm, lăsăm după noi pustiu ca după lăcuste.. Am și avut Lăcustă Vodă, ce să mai  vorbim…

Brătienii, liberali din tată-n fiu, și-au vândut averile ca să facă politică în folosul țării. Mă rog, altă educație, alte doctorate, alte vremuri… Majoritatea politicienilor din orice partid ieșiți la rampă și înainte de 2000 la noi, au făcut averi de zeci de ori mai mari decât simpla „Vilă Florica”, explicabile doar prin fraudă.

Ce blestem pe capul poporului nostru! Citiți lista guvernului imediat după Întregirea Neamului din 1918. Ce români adevărați, ce patrioți, ce personalități cu doctorate în cele mai mari universități ale Europei și puneți în celălalt talger al balanței pe „sindicalistul” revopsit Miron Mitrea, „conserva-torul” Dan Ioan Popescu, vicleanu’ Videanu, Berceanu, profesorul (?) Voiculescu, „tehnocratul” apolitic dar politic Cioloș, trădătoarea de neam Macovei, inculta Turcanu, „jmecherul” Dragnea, Carmenuța (fără Dan, doar plai părăginit), Olguța „Grindă”, Anisie „Al Capone”, „conu” Costache „particuleru” și încă vreo sută… Cade singură balanța de pe masă! Explicația ar fi că vrea să ne încerce Cel de Sus și Maica Domnului cum rezistăm prin ei printre cei de sus. Și rezistăm!

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Eroare sau ticăloșie subterană, a unei clase politice pusă numai și numai pe căpătuiala proprie?

Peste încercarea de acum trebuie să trecem în primul rând printr-o pace națională. Ni se dă o șansă. Poate nu o ratăm și pe asta. Dacă-i nevoie, să ne și mascăm, dar să dăm la o parte mascarada națională politică.

Și așa, „carantina” (izolarea de 40 de zile prima dată a vaselor la Dubrovnik și apoi la Veneția în evul mediu, de unde și termenul „quarantine”), ca și dotarea medicală pentru o asemenea pandemie se fac destul de târziu la noi. Deși eu știu că „serviciile” au „raportat” de la începutul lui ianuarie ce să ne așteptăm.

Prietenia greu de realizat cu chinezii, începută de Ion Gheorghe Maurer în anii ’60 și continuată de Nicolae Ceaușescu, chiar și de Ion Iliescu după lovitura de stat din decembrie ’89, repropusă acum câțiva ani de și de alți realiști, de care este mereu nevoie în astfel de timpuri ca acum, am trecut-o, ca multe alte lucruri folositoare, la „Nu ne interesează, n-avem nevoie, nu ne trebuie”… Altă, a câta?, gravă eroare, dacă nu ticăloșie subterană, a unei clase politice pusă numai și numai pe căpătuiala proprie.

Nu poporul a decis așa ceva, ci „broaștele râioase cu coada-n sus”, cum spune înțelepciunea lui, ce ne conduc. Și care practică un „je m’en fiche” de refuzați în licee.

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Italia este revoltată și ia în calcul ieșirea din Comunitatea Europeană

Civilizația lumii, e clar, trece printr-o cumpănă. Provocată voluntar sau nu, nici nu mai contează. O mână de bogați ai lumii distrug natura în folosul lor. „Inspirându-le” astfel și pe cele câteva miliarde de săraci să procedeze la fel, dar pentru a se… hrăni! Primii au mintea lacomă, ceilalți suferindă.

Să fi lovit întâmplător virusul, până acum în modul cel mai devastator, leagănul civilizației moderne europene, care-i Italia? Sau pe bătrânii lumii, de care se pare că n-ar mai fi nevoie într-o nouă ordine mondială? La fel mă-ntreb dacă vom constata acum, oare, solidaritatea proclamată de Uniunea Europeană?

Italia este revoltată! Ia în calcul ieșirea din Comunitatea Europeană… Care a ajutat-o cu o „firimitură” de 200 de milioane de euro, în timp ce „șefele” Germania și Franța (asta-i ordinea…) se pregătesc să-și pompeze miliarde. Cum spunem tot noi, românii, „Vrem egalitate, dar nu pentru căței”…

Editorial de pandemie Cornel Dinu. Examenul nostru și nevoia de… tomberoane!

Iar noi? Noi ce vom face? Ce ne este „hărăzit”? Nu de Cel de Sus, de cei de sus… Rămânem să constatăm că ne-au comandat/condamnat machiavelic să ne autodistrugem și acum se uită la noi cum dispărem. Meritându-ne astfel soarta, chiar dacă, precum ades în istoria lumii, suferința este tot pentru cei suferinzi, năpasta tot pentru cei năpăstuiți…

Cel mai greu examen pe care trebuie să-l trecem este, însă, acela de a dovedi că responsabilitatea pornită prin educația patriotică a conștiinței stă în ființa noastră și nu ne trebuie impusă ca să apară comportamental.

Nu mai avem nici scuza bolnavă și vândută că nu ne lasă să facem ceva ce ne-ar face bine cei de „afară”. Este adevărat, molima vine de „afară”, dar acum este înăuntrul nostru și depinde cel mai mult de noi cum vom trece peste ea.

Iar cei care gândesc să nu „supere” cumva Comunitatea Europeană, aducând, astfel, mari prejudicii țării, măcar acum trebuie aruncați în tomberonul istoriei. …De fapt, și mai bine, în primul tomberon întâlnit în cale…

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles