Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Noi l-am răstignit, dar Hristos a înviat! Întru iertarea prea multelor noastre păcate…

Cornel Dinu   
în Editoriale
18/04/2020, 19:11
Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Noi l-am răstignit, dar Hristos a înviat! Întru iertarea prea multelor noastre păcate…
Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Noi l-am răstignit, dar Hristos a înviat! Întru iertarea prea multelor noatre păcate... Sursa foto: click.ro

Chiar dacă nu se recunoaște în gura mare, este cert că viața pe Pământ a fost pogorâtă din spațiu. Suntem „opera” unor civilizații extraterestre, cu siguranță la ani-lumină de cunoaștere și dezvoltare față de noi, pământenii.

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Noi l-am răstignit, dar Hristos a înviat! Întru iertarea prea multelor noatre păcate…

Idioțenia cu „omul se trage din maimuță” s-a consumat demult. Rămânându-ne în memorie prestația de vis a lui Spencer Tracy, pentru care a fost nominalizat la premiu Oscar (a mai fost nominalizat de 8 ori, a câștigat două „statuete”), din filmul „Procesul maimuțelor” (1961). Deși pledoaria sa nu era de partea Adevărului, ci mai mult din împunsăturile coarnelor lui Lucifer…

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Credința, în complexitatea ei, a fost dată oamenilor, în câmpia Mesopotamiei, între Tigru și Eufrat, Leagănul Civilizației Omenirii. N-am scris cu majuscule din greșeală sau neștiință… Politeist, acel spațiu binecuvântat îl avea printre zeii venerați și pe Dumnezeu.

Care Dumnezeu a curățat păcătoșenia omenirii prima dată prin Potop, cu 3.300 de ani înainte de Hristos. A mai dat și pilda distrugerii între Sodoma și Gomora, tot ca o pedeapsă, în timpul Primului Profet luminat prin vorbe de însuși Domnul, Abraam (sau Avraam) din Ur, cetate din sudul Mesopotamiei.

Cetate distrusă de bocancii țintuiți ai americanilor în al doilea război împotriva irakienilor, în 2003. În același an, pe 22 iulie, dar la Mosul, a fost ciuruit de „aducătorii de pace” și fiul cel mai mare al lui „Al Rais” Saddam Hussein, Uday.

Care Uday riposta cu celebrul Colt al „Shinbetului”, al cărui glonț trecea și prin blindajul unui tanc, cunoscut ca „Baby Eagle Desert”, pe care îi spusesem, într-o aventură cu FC Național în Irak, când el ne-a fost gazda oficială, că și-l poate procura din încă feudala prin „apărarea onarei”, pitorească și periculoasă în aceeași măsură insulă „ruptă” din „cizma” italiană, „Sișilia”. Dar asta-i altă poveste…

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Iubirea aproapelui și iertarea ne fac, cu sfințire, ca ceea ce legăm și dezlegăm pe pământ să ne fie iertat din ceruri

Revenind, la îndemnul lui Dumnezeu, Abraam (Abraham în „frățiile” prezente mai ales în Franța acum) a pornit să ducă în lume monoteismul creștinismului la evrei, ortodocși sau catolici (de mai târziu) și, prin urmașii săi, celei de-a treia religii monoteiste, cea islamică.

Al Doilea Profet cu care a vorbit Dumnezeul Creator, cum propovăduiesc sfintele scripturi, a fost Moise. Prinț egiptean prin adopție, care și-a purtat triburile israelite din sclavia faraonilor în libertatea Canaanului și a Palestinei.

La 2000 de ani după Abraam, Moise a primit pe Sfântul Munte al Sinaiului, de la Dumnezeu, „Legea Divină a Celor Zece Porunci” care stau la baza Torei, „cartea cu învățături biblice” a iudaismului.

Se mai spune că Al Treilea Profet căruia i s-a adresat Dumnezeu, Creatorul monoteismului religios, a fost Allah, părintele Islamului.

Cu siguranță al Patrulea Profet al lui Dumnezeu Tatăl a fost Iisus Hristos din Nazaret. Învățătorul erei noastre. Considerat fiul Tatălui ceresc, Mesia a cărui venire era anunțată în Vechiul Testament iudaic.

Această profeție, confirmată, i-a adus și sfârșitul pe cruce după trecerea Lui prin existența pământeană. Așa cum îi spune, iertându-l, lui Iuda, care, prin trădarea sa, face să se-nfăptuiască premonița Sfintelor Scripturi: „Nu vin din lumea aceasta”…

Dacă Iisus a venit în lumea noastră pe calea naturală a nașterilor pe Pământ sau prin suflul divin nu are prea multă importanță. Învățătura de la Tatăl său, „Farul”, este cu siguranță divină. Prin tot ce face și ne învață să facem prin pildele sale morale, El este „calea, adevărul și viața”.

Ne-a lăsat modelul Omului, „de a face bine pentru că numai astfel vom cunoaște viața de apoi”. „Iubirea aproapelui și iertarea ne fac, cu sfințire, ca ceea ce legăm și dezlegăm pe pământ să ne fie iertat din ceruri”.

Tot învățătura Sa ne sfătuiește „să fim desăvârșiți ca Tatăl nostru, Creatorul”. Astfel, numai prin comportament evlavios, se poate face legătura dintre Om și Divinitate.

În tot ce le spune apostolilor Săi, și de la ei către lumea în care îi trimite după răstignirea Sa, sunt perceptele morale ce-i pot face pe credincioși să nu cadă în păcat. Dar și să ierte, așa cum face cu noi Dumnezeu Tatăl. Doar necazul cauzat aproapelui nu se iartă…

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Rugăciunea este dialogul nostru cu Dumnezeu Creatorul. De la „Înger, îngerașul meu” până la „Și nu ne duce pe noi în ispită și ne ferește de cel viclean”

Tot de la Iisus ne-a rămas rugăciunea, care este dialogul nostru cu Dumnezeu Creatorul. Rugăciunea este primul verset divin ce ne arată morala creștină, din momentul în care ne ridicăm în picioare, cu fruntea spre ceruri și putem să rostim „Tatăl nostru”…

Apoi  invocarea către „Înger, îngerașul meu ce mi te-a dat Dumnezeu” ca apărător al nostru în viața pământească. Și purtător al rugăminții, al rugăciunii spre îndeplinire din ceruri.

„Și mă învață să fac bine”… ceea ce nu poate să vină decât de la Tatăl ceresc. A cărui „Împărăție este vie și din ea se face voia Sa binefăcătoare, așa în Ceruri ca și pe Pământ”. Urmată de ruga „iertării greșelilor noastre, precum și noi (ar trebui, dar nu prea putem încă…) iertăm greșiților noștri”

Finalul rugăciunii fiind recunoașterea slăbiciunii umane: „Și nu ne duce pe noi în ispită și ne ferește de cel viclean”. Prin corolarul supunerii (cel mai mult ca vorbe, mai puțin prin fapte) „Că a Ta este împărăția și puterea, în numele Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!”.

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Judecarea și răstignirea lui Iisus nu sunt altceva decât neputința ființei umane de a înțelege și de a urma, ca și acum, morala creștină. Au fost jertfa care încerca să ne salveze!

Sărbătoarea Paștelui poate fi interpretată ca mai puțin importantă decât Nașterea Domnului în ritualurile bisericilor. Și pentru că venirea în lumea noastră a lui Iisus Hristos este semnul reactualizării învățămintelor Sfintelor Scripturi. Puneți-le în ce ordine doriți…

Credința și comportamentul moral sugerat firavei ființe omenești este asemănător în toate: smerenie, iubire, iertare, împăcare, cumpătare, alungarea tentațiilor deșarte. Numai astfel ne putem împlini menirea în această viață pământească și putem crede, putem spera la viața de apoi. Pot atât de puțini dintre noi așa ceva…

Cert este că judecarea și răstignirea lui Iisus nu sunt altceva decât neputința ființei umane de a înțelege și de a urma, ca și acum, morala creștină. Au fost jertfa care încerca să ne salveze! Așa cum spune Mântuitorul în agonia Sa de pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac…”. Cu brațele larg deschise de cuiele răstignirii, ca într-o îmbrățișare de înțelegere a neputinței noastre de a fi buni și iertători.

Iar sângele Său, transformat în împărtășanie divină prin pogorârea Sfântului Duh, ne poate purifica mereu, fie și pentru câteva clipe… Ieșim spășiți din Casa Domnului după acest ritual, care ar trebui să ne călăuzească mereu. Din păcate, de cele mai multe ori miracolul durează numai până… în stradă!

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. Amintirile Paștelor din vremea copilăriei au sfințenia peste care nu se poate așeza niciodată uitarea…

Auzind clopotele Învierii, acum de acasă, îmi aduc aminte de o înfiripare de vorbe cu un preot ce picta turla sfintei biserici de la Mănăstirea Dealu, în primăvara lui 1986. Privindu-i meticuloasa lucrare, l-am întrebat: „Sfinte părinte, creștinismul este și filosofie?”. La fel de aplecat în dumnezeirea sa, ca o rostire din ceruri, m-a mântuit: „Nu, fiule, e credință”

Ceea ce mi s-a confirmat, dacă mai era nevoie, pe platoul de la Gizeh, la spectacolul din fața piramidelor și a Sfinxului, prin textul marelui istoric André Castelot: „Le-a trebuit multă credință venită din spațiu oamenilor pentru a construi asemenea minuni”. De necontestat!

Și ce minunat era Paștele copilăriei mele de la Târgoviște… În fiecare seară, la Deniile din Săptămâna Mare… Prohodul vineri seara… Trecerea pe sub masa sfântă… Îmbrăcat de fiecare dată în haine noi în Sâmbăta Mare, după-amiază și la miezul nopții… „Hristos a înviat! Veniți de luați lumină!”

Iar mesele cu ouă ciocnite după miezul nopții și prânzul din prima zi de Paște, cu sacrificatul miel, ca în Jertfa Mântuitorului, când a intrat în Duminica Floriilor în Ierusalim, au sfințenia peste care nu se poate așeza niciodată uitarea…

Editorial de Paște în urgie Cornel Dinu. În Sfântul Paște de acum, dacă ni se cere să nu stăm apropiați fizic, cu atât mai mult trebuie să ne iubim aproapele

În Sfântul Paște de acum, năpăstuiți de furia răzbunătoare a naturii, pe care o nesocotim din ce în ce mai mult, să nu fim la biserică ne este o pildă și o încercare. Credința comportamentală trebuie să fie în noi. Prin faptele de iubire, iertare și împăcare, ce le sunt date oamenilor să le înfăptuiască și să-i caracterizeze mereu. Nu doar atunci când își aduc aminte, din ce în ce mai rar, de învățăturile celui trimis pe Pământ de Dumnezeu Creatorul.

Iar dacă ni se cere să nu stăm apropiați fizic, cu atât mai mult trebuie să ne iubim aproapele. Chiar dacă Dumnezeu nu vine când Îl chemi, dar vine mereu la timp.

Și măcar să ne trezim odată și odată din „somnul cel de moarte” prin care ne alegem conducători ce nu-și iubesc țara și confundă voit negustorul occidental cu cavalerul de spadă, deși știu, teoretic, că acest negustor a înlocuit onoarea cu creditul. Cum bine ne-a lăsat cu limbă de moarte acel fantastic român Petre Țuțea…

Hristos va învia de-a pururi! Să ne mântuiască pe toți de încercarea Răului care ne chinuie Sfântul miracol al Învierii în acest cumplit an 2020! Paște în credință, împăcare și iubire!

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles