Editorial. Dezumanizarea la români: de la metastaza lui Obreja şi „uitarea” lui Dincă, pân’ la babuinizarea lui Buhnici

România dezumanizată este o Românie intolerantă, cinică și babuinizată, în care „drepturile” omului de a muri între gratii, de a fi întemnițat la mișto pentru crimă, viol și pentru protejarea adevăratei „caracatițe” a traficului de copii, de a purta „fese” respectabile și rânjitoare în obraji, în locul vergeturilor, sunt aduse la rangul de virtuți.

Lăsați-l să moară pe Obreja, e un biet „pușcăriaș”, uitați-l pe teroristul Dincă și promovați-l pe Pameloiu Anderson Trump Buhnici!

Ne cățărăm pe cadavre, la propriu! Țara noastră se babuinizează, dar nu grație unor investitori, așa cum s-a exprimat total neinspirat ministrul Adrian Câciu. Motivul principal este nerespectarea adevăratelor drepturi ale celor încă vii (Rudel Obreja), ale morților (victimele din scandalul Dincă) și ale doamnelor, care ne respectă fie că suntem vii sau morți și nu ne comit parastase misogine, atunci când ne umflăm burdihanele cu șpriț, urechile cu „Pușca și cureaua lată” și weekendurile de familie, cu fotbal.

Dezumanizarea mai ține și de faptul că, de la Telega la Obor, toată suflarea știe cine sunt Gheorghe Dincă și George Buhnici, are habar de găurile sistemului nostru juridic dar tace pe butoaie, în schimb aproape nimeni n-are habar de tânărul Daniel Ciobanu, considerat „pianistul rebel al României”, cum este numit pe site-ul ICR.

Pe undeva, această stare de spirit a devenit firească, din moment ce preoții se șamanizează și-l roagă pe marele Manitou să aducă ploaia, în loc să-și vadă de turma care a luat-o pe miriște. Procurorii fac schimb de fumuri la capul muribundului, în timp ce aproape toate scandalurile anunțate cu pompă funebră (cu excepția circului Elodia – Cioacă, dar și aici povestea rămâne încurcată…) au fost îngropate cu grația lui Șestache.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

E drept, Țara lui Șestache Vodă a reacționat mai puțin mieros când s-a lovit de Pameloiu Anderson–Buhnici. Absolvent al școlii de zgoande și de năzbâtii a vulgurilor, el reproduce, de fapt, imaginea mujicului misogin, mai ceva ca Donald Trump, care nu s-a sfiit să facă glume de șantier inclusiv despre nevastă și fiică-sa. Numai că, în acest caz, îndrăznesc să afirm că reacția cvasi-generală s-a datorat mai mult sentimentalismului decât moralității, dar asta rămâne de văzut… Până acum, doar CNCD-ul s-a autosesizat, dar, pe plantația noastră, paradele astea seamănă cu vântul prin duzi și nu mă refer la cântecul din Piața Universității, ci la predicția unei ploi cu.. omizi.

Totuși, cele trei cazuri alese reprezintă cele trei „virtuți” contemporane: ignorarea aproapelui tău, sictirul autorităților și umilirea semenilor, de sub hlamida „vloggerului” sau a „influencerului”, ce-or mai însemna și astea, într-o limbă română normală… Dar, să le numărăm!

Obreja, mai bine în orice „cutie” decât liber și înfipt în perfuzie

Rudel Obreja a susținut că i-au fost ignorate dovezile, iar acum i se ignoră și dreptul la viață. Dincolo de orice, este un OM, un cetățean despre care s-ar presupune că trăiește într-un Stat de Drept. Mi-e greu să anticipez unde se va ajunge…

Important este că acest om (nici nu mă mai interesează că vorbim despre un fost campion, deși devine relevant, având în vedere ce viață dulce au dus în pușcării diverse „vedete”) este chinuit, cu un sadism camuflat de politică și prin exces de zel.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Nu intrăm în hățișurile cazului „Gala Bute”, dar e clar pentru orice copil că, deși nu Obreja era „ținta”, ci Udrea, e mai bine să tacă la cutie, în orice „cutie”, fie ea una „cool” (adică rece) cu zăbrele sau una simplă, de lemn, decât să fie liber, chiar înfipt într-o perfuzie.

Rudi, cum i se spune în lumea boxului, este singura entitate din titlu care plătește neplătitele altora.

Mărturiile zidite ale lui Dincă și „moralitatea” electorală a Cumpănașului

Ghiță Dincă este un ins vulgar și cinic, dar ale cărui mărturii absolute rămân așteptate după trei ani, pentru dezlegarea unui mister absolut. Dar, într-un timp relativ recent, în care cazul se așezase, ca și acum –  într-o liniște despre care poetul ar spune „chiar și codrul tace, dormi justiție în pace” – la umbra faptelor de arme ale caracaleanului s-a născut o stea căzătoare.

Moralistul și robespierrianul Alexandru Cumpănașu a cumpănit mult dacă să-și construiască au ba, din drama unor copii, un agent electoral, pentru Prezidențiale. Românii au început să fie „umani” doar când câștigă parale, publicitate sau când n-ar trebui să-i vadă necosmetizați „scârbili” alea din Occident.

Între Dincă, un infractor despre care se spune că, de fapt, ar tăinui tenebrele unei întregi rețele de trafic cu carne tânără și cei care se cocoață pe soclul murdăriilor sale nu este o diferență de esență, ci doar una cromatică. De la căcăniul închis și până la strălucitoarea nuanță a drapelului electoral, umbra siglelor instituțiilor de stat devine un critic de artă blajin și sensibil la antica sintagmă „pentru liniștea noastră”.

Una dintre barbariile comise de comunism, care a lăsat o mulțime de tare în mentalul colectiv, este că totul este permis. Dezumanizarea acestui popor a început, doar cu o jumătate de secol de dictatură, dar s-a desăvârșit în democrație. Dincă este produsul cel mai de preț al democrației noastre originale, întrece în materie de bestialitate chiar și sistemul sovietic, care, până una alta, a știut să pedepsească așa cum se cuvine un criminal pedofil precum celebrul Andrei Chikatilo.

În curând, alde Dincă va deveni și el o legendă prin piețe, precum mult mai celebrul Rîmaru și poate că se vor face filme și despre el, precum s-a întâmplat și cu „cetățeanul Chikatilo”.

Soarele ne deprimă. Suntem copleșiți de melancolie, nu-i așa?…

Buhnici a ratat șansa de a deveni primul „influencer” al Comunei Primitive

Din nefericire, nu pot să-mi reprim amintirea rictusurilor cu nasul pe sus ale lui George Buhnici, din perioada în care se străduia să pară antipatic de „dăștept” la TV. Atât de „inspirat” se dovedește, încât i se taie crengile bănoase, de sub piciorușele zvelte…

Ghinionul lui Buhnici este că s-a născut târziu. Dacă Eva ar fi avut celulită, iar Adam, o burtă de cirotic, cu siguranță Buhnici ar fi intrat în istorie drept primul influencer al Comunei Primitive, distribuind dispozitive electronice de numărat varice și scule virtuale de polișat, scuzați expresia, „buci”.

Nu oamenii de afaceri sunt babuini, cum zicea ministrul la care făceam trimitere, ci maimuțoii cu pretenții bipede, care se dezumanizează eroic, voios chiar, imaginându-și că au trâmbițat online sau chiar… bucal, cine știe ce poantă ori eseu. Grav este că superioritatea fadă, dar mândru afișată de asemenea persoane, face prozeliți, peste tot pe planetă.

Înapoi la Țara lui Șestache Vodă

Să revenim un pic în Țara lui Șestache Vodă. Cine iese în stradă pentru Rudel Obreja? Unde sunteți voi, activiștii civici, de toate mărimile și de toate culorile? Nici măcar deținuții nu mai fac grevă, deși, până nu demult, erau solidari, prin definiție.

Cine îl mai caută pe Dincă, deși moșu’ (na, dați-mă în judecată pentru discriminare!) e pitit doar de ochii lumii? Nu-l mai caută nimeni, că e „cool” să-ți placă puștoaicele, nu de alta, dar vorba lui Buhnici, colegul de… pamflet: „Am o nevastă care arată ca o minoră!”. Câtă „tinerețe”, la kil, fraților…

De ce Buhnici calcă pe trotuar, fără să i se suspende carnetul de biped?

„Omul de bine” privește teleghidat și uită repede

Ce fel de expresie e aia, „ne-am sesizat”, abia după ce a urlat toată mass – media, în toate cele trei cazuri enumerate anterior? Este un alt exemplu de lipsă de educație, o entitate care se plimbă la braț cu autodistrugerea…

Am oferit trei exemple luate, practic, aleatoriu. Țara este buhăită de cinism. Ca tot unitar, am căpătat o mutră  care și lui Michael Jackson, săracu’, i-ar fi produs ciudă că nu ne-a filmat pentru clipul de la „Thriller”. Iar apogeul dezumanizării stă în faptul că „omului de bine” nu-i pasă.

Românul „de bine” privește totul teleghidat, drogat de ecranul „tembelizorului” și apoi trage o înjurătură sau trage pe dreapta și-i trece… Iar dacă cumva l-a ciupit de bimbiricul moralei vreo tresărire țâfnoasă, în prima pauză bea o bere și uită. Că n-are el timp de prostii d’astea…

În România nu există metastaze, ci se trăiește într-o „întinerire” perpetuă. Într-un nihilism vulgar. Am devenit o colonie de roboți, sănătoși ca Rudel Obreja, onești ca Ghiță Dincă și frumoși ca Buhnici.