Dicu s-a franțuzit! A la Recherche du Temps Perdu: Nous Sommes Les Champions du Monde!!!

Filosoful Marcel Proust s-a împiedicat de „timpul pierdut ”, căutându-l unde nu trebuia. Gânditorul n-a bănuit că vor exista, peste ani, sportivi care să-i „regleze ” unirea cu sufletul. Franţa lui este o bucurie! Franţa este Campioana Lumii! Franţa este bucuria surprizei, este fata neîndrăgostită dar frivolă. Este şampania şi spada lui D’Artagnan. E parfumul nestors, al bucuriei prin renaştere! Şi nu doar o dată la 20 de ani, când „Coupe du Monde” aterizează la Paris…

De ce urâm „Les Bleus”?

Franţa a „vorbit ” memorabil despre cum se câştigă o Sferă, nu un Campionat Mondial. O Planetă care o ura, nu ştiu de ce, înaintea unei finale. Aceeşi entitate, „Pământ ” se numeşte, a tăcut atunci când Zidane şi Trezeguet aduceau primul titlu mondial, la Paris. Şi ei nu l-au scăpat din autocar… Contestatarii de azi izbesc în Franţa, pentru că echipele lor favorite ori nu s-au calificat la Mondial, ori s-au făcut de râs şi îi jignesc pe „Les Bleus ” cu tot felul de frustrări.

Aceşti oameni, aceste echipe, ţări, populaţii nu pricep că în viaţă există un singur pas. Cel al morţii, către înviere. Vorba domnului Marcel Proust, pe care mi-am permis să-l parafrazez în titlu. Marcel Proust, acolo unde e, habar n-are câte titluri mondiale a cucerit Franţa, dar, cu siguranţă, dacă i-ar vedea pe exhibiţioniştii care învăluie intimităţile presei şi ale societăţii noastre, s-ar declara, cel puţin, „anorganic”.

Când ai crăpat de dor alături de Zidane, lovind cu capul – legitim, de altfel – un italian căruia nu-i mai ţin minte numele, ai dreptul la revanşa finalei unui Campionat Mondial. Pentru că, până atunci, ai scris istorie, ai încasat lovituri, tot greul greilor a picat peste tine, ba mai mult, s-a prăvălit până şi „graţia ” unor colegi, care… nu te invidiază niciodată. Sigur, când vii dintr-o ţară mică, deschisă doar la raionul exporturi, e mai greu. Asta n-au înţeles-o mulţi, cu toată inteligenţa lor motrice sau Modric…

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Echipa îl face pe om…

Ca să creezi istorie, e absolut necesar să-ţi iei linia de alergare în faţa aceluiaşi Marcel Proust. „În căutarea timpului pierdut ” nu este, însă, o operă pentru slavi. Fără supărare. Nu discutăm aici despre ţări, rase, etnii, etc. Vorbim despre sport. Esticii, deşi mulţi dintre ei au fost clădiţi sub auspiciile educaţiilor vestice, nu au valenţele la care aspiră. Sigur, Modric joacă la Real. Aşa şi? Van Basten, Gullit şi Rijkaard, oameni care au crescut invers decât ex-iugoslavii, într-o societate permisivă, au scris istorie la AC Milan… Unii dintre colegii lor de echipă au fost campioni mondiali. Ei, nu… Oare, de ce? Nici alde Davor Suker ori Sinişa Mihailovici sau Dejan Savicevici (na, ultimii sunt sârbi, ca să vă oftic!) nu s-au desăvârşit, la acest capitol. Vorba unui proverb românesc, „echipa îl face pe om, nu omul face echipa ”. Aviz, de altfel şi pentru unii băieţi din aşa auto-intitulata „Generaţie de Aur ”…

Marcel Proust şi franţujii din Drumul Taberei

Trecând peste Marcel Proust, trebuie să recunoaştem că alde Modrici&co n-au jucat deloc prost. Ca dovadă că vorbim atât de mult despre ei…

Sigur, în finală, am văzut multe faulturi în jumătatea franceză şi mai ales am observat că au fost ajutaţi de arbiri. L-am admirat, însă, pe Perisic, un voluntar care a tras, crezându-se în vechiul război, cel mai tare cu bazooka, spre poarta „ălora din NATO ”. 4 goluri în 7 meciuri, inclusiv unul în finală „bifase ”  el, ca să citez din proletarii noştri comentatori tv. Era minutul 24 şi pe mine, ca „franţuz din Drumul Taberei ”, mă trimisese, deja, la borcănelul cu calmante…

A existat o emulaţie pro-Croaţia, nu doar în România, ci pe mapamod. Pentru că slabii ţin cu cei slabi. Jurnaliştii de la BBC se întrebau cum o ţară, precum învinsa Franţei, cu doar 5 stadioane omologate, cu o naţiune măcinată de corupţie şi cu o populaţie mai mică decât numărul de beri care se beau, zilnic, în Giuleşti, poate ajunge până aici. E simplu. Rakitic afirma:” Vom fi 4,5 milioane de croaţi, pe teren ”. Ei, poezie… Au fost vreo 14 jucători, cu tot cu rezerve… Plus berile triste de după. Steaua lor a stat într-o energie teribilă, măritată cu un noroc remarcabil. S-au calificat, până aici, pe ideea ulciorului (de 3 ori după prelungiri), dar s-au lovit de macazul înţelepciunii, al forţei şi al talentului. Acel Modric pe care îl lăuda toată suflarea, nu a adus nimic mai mult decât pisoii pe care îi îngrijesc eu, zilnic… la blocul altora. Ba mai rău: Acelaşi „miau, miau ”, dar din milă şi din frustrare, niciodată din şarm.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

…Nu pariaţi când iubiţi!

Până la urmă, Franţa este Campioana Lumii. Şi judecând după întreg turneul, aşa trebuia să se întâmple. A jucat mai bine. Inteligent. Dar a jucat şi foarte urât, uneori. Însă, e dragostea mea şi…n-o să v-o vorbesc de rău.

Îi spuneam, de curând, unui coleg, că îmi pare rău că nu am pariat. Simţeam, dinainte că „vom ” câştiga Cupa Mondială. Dar, ştiţi dumneavoastră, în căutarea drumului pierdut nu trebuie să-ţi găseşti sorţi. Sau soartă.