Editorial doct Cornel Dinu. „Mieluții” de la trotineta lui Gigișor Becali vs „mielușeii” smeriți de pe gazon. Un hatâr cerut Petrescului și „riparazione in integrum” pentru Rednic

Ca de obicei, încep cu un subiect aflat la ordinea zilei. De rău, bineînțeles, că doar el ne atrage și ne domină de ani buni. Așa-zisa și trâmbițata finanțare frauduloasă a societăților lui Gigi Becali. Și tot ca de obicei în acești ultimi ani de distrugere programată a societății românești, cu bunuri cu tot, se dezbate efectul și nu cauza.

Editorial doct Cornel Dinu. „Mieluții” de la trotineta lui Gigișor Becali vs „mielușeii” smeriți de pe gazon. Un hatâr cerut Petrescului și „riparazione in integrum” pentru Rednic

Speța-i simplă. Nenorocirea, cu adevărat, este că au fost și mai sunt prea numeroase cazuri de acest fel, care au păgubit și vor mai păgubi firavul nostru stat cu miliarde de euro.

Gigi și nepotul Geambazi au cumpărat drepturi succesorale evaluate la ANRP (infernal de păguboasă invenție!) la vreo 60 de milioane de euro. Evaluatorul aparține „infernalei invenții păguboase” și a certificat această operațiune, iar familia lui Gigi a luat banii. Ce a făcut cu ei nu mai contează.

Se spune că terenul, supra, supra și pe deasupra evaluat, ar valora de câteva zeci de ori mai puțin. Concluzia e simplă. Dacă nu se va dovedi înțelegerea, conveniența frauduloasă dintre Gigi și ai lui cu evaluatorul, o să-i ia mieluții de la trotinetă.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Fondul cauzei își trage seva blestemată din legislație, vinovată doar aparent, pe baza principiului din dreptul roman „restitutio in integrum”, repunerea integrală în situația anterioară, care presupune restituiri la valoarea inițială.

Editorial doct Cornel Dinu. „Drepturile litigioase”, liber la înșelat și furat firavul nostru stat. Și ce uită din copilărie Gigișor al nostru…

Declanșată numai la noi în condiții de jaf la adresa proprietăților statului, la sfârșitul anilor ’90. Ce ignoră, cu bună știință, dreptul succesoral. Care, în aceeași legislație romană, precizează că „nu se vinde”! Tocmai pentru că ordinea de drept romană a fost încălcată chiar de ei.

Proprietarul din vechime, ca să scape de rușinea insolvenței sau falimentului, putea să lase averea în litigiu unui… sclav trecut în libertate! Finețuri de imperiu în plină extindere a cuceririlor.

La noi s-au inventat „drepturile litigioase”. Liber la înșelat și furat bietul nostru stat. Ce a uitat măcar să stea la pândă în calea imaginației bolnave a ființei umane de a se pricopsi cu orice preț.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Ce frumos doar spun napoletanii: „Pentru a fi fericit îți trebuie o cămașă albă și o pereche de pantaloni curați”. Nu-i cazul lui Gigi & comp. Macedonenii, la fel de buni negustori ca grecii, cu care sunt rude de sânge și apucături, au și hămesiți financiar, dar și pașnici în agoniseală.

Gigișor al nostru – am și eu ceva urme de sânge macedonean după bunica din partea tatălui, familia doctorului Juvara – uită din copilărie că Alexandru cel Mare a cucerit Orientul, dar „dincolo” s-a dus cu mâinile goale, ars de focul pământului. Fiind, în speța amintită, zice-se, de… bună credință (!), lăsați-l și pe el în „plata Domnului”.

Editorial doct Cornel Dinu. Rătăciții istoric favorizați de prea mulții „ucigă-i toaca” din guvernele post-decembriste

Și-mi spunea, cu mult timp în urmă, profesorul Nicolae Popa, de a cărui prietenie, ca și a altor mari juriști de la noi, sunt onorat, atunci când era președintele Curții Constituționale, după anul 2000: „Accattone, președinții aceleași instanțe supreme a legislației din Polonia și Cehia mi-au spus că s-a făcut o mare prostie la noi prin acest aparent «restitutio in integrum». Risipind proprietatea statului la prea mulți rătăciți istoric…”.

Teribilă figură de stil „rătăciți istoric”! La care se adaugă la noi și… implicați vinovat în istorie… Care, din nefericire pentru neamul nostru pașnic și blând până când ajunge la supărări supreme și-i explodează mămăliga, fac ce vor și ce li se comandă de „afară” pe spinarea meleagului nostru.

Am făcut un calcul al componenței guvernelor noastre, începând cu cele ale lui Petru Groza până în ziua de azi. Ei bine, pe atunci erau patru, cinci „răi”. Cominterniști sau săraci cu duhul. Luând ultimele guvernări, pesedistă și liberală, găsești patru, cinci ca lumea și restul… „ucigă-i toaca”!

Chiar atât de multă acoperire și premoniție faptică a avut Cioran când a spus că „Nenorocul este destinul nostru”? Dregătoriile să fie cumpărate ca în vremurile în care eram închinați la turci? Uităm cu vinovată bună-știință că în 1940 eram aliați cu nemții în „războiul sfânt” și ne plăteau la centimă petrolul? Iar acum, pe zi ce trece, devenim o colonie a lor? Și de-a altora, care ne oropsesc comandându-ne – și cu ajutorul „cozilor de topor” mioritice, mult prea multe și prea mult ticăloase – din tribuna încă nedreaptă a Comunității Europene?

Editorial doct Cornel Dinu. „Mielușeii” lui Gigișor au dovedit „smerenie” în disputa cu Chindia mea. Cu căpuțurile plecate, fără behăit de răspuns, gata de tăiere

Începând disertația cu al nostru Gigi, firesc continui fotbalistic cu a sa „fecesebecaliuța”, inversând programarea din prima zi a ultimei etape. Într-adevăr, gura păcătosului profesional Vintilă adevăr grăit-a. În disputa cu a mea „Chindie”, și de vârstă!, ai săi „enoriași” au dovedit „smerenie”. Din toate unghiurile de interpretare a prestației a lor săi… „asini”. „El Zorabi” sunt doar în visurile de peșteră adunătoare de comori a Gigișorului.

În repriza a doua, având pe teren doi „grăsuți”, modestul Miron și refuzatul la export Popa, a mai adăugat întru dușmănie pe cântar, din nou, pe super… bufleiul „Gno…nu e”. Doar prietenii știu, eventual, de ce…

Pentru că, practic, n-au jucat, din nou, ca de la începutul sezonului, mai nimic. Au condus prin „capul” norocos al adusului cam degeaba Miron, cu 1-0 la pauză. Iar în a doua parte a jocului, la fel de lenți, previzibili, ades încurcați între ei, au avut o mare ocazie, ce-i drept, dar doar prin posibilul… autogol al lui Benga!

Târgoviștea și-a luat inima în dinți, atacând în ultimele 15 minute. Cert, invitate de gazde, care credeau că se pot sătura doar cu o „prescură” din Sâmbăta Morților. Care chiar a fost… Chindia egalând în ultimul minut!

Vie a fost doar galeria fostei „Steluțe”. Avându-l în frunte pe „liberatul” Mustață, pe post de Inchizitor-șef ce-și trage la răspundere, din tribună, „mielușeii” din teren. Cu căpuțurile plecate, fără behăit de răspuns, gata de tăiere.

Editorial doct Cornel Dinu. „Dinamoul” n-a contat la Mediaș, „cățelușii” virând de la „roșii” cu FCSB, la „negru” cu Gaz Metan nu numai la culoarea tricourilor…

Aceeași scenă apocaliptică după căderea cortinei jocului și la Voluntari. Cu „bardul/barda huilei” Miron Cosma trasându-i bietului Mihai Teja ordin de viață sau de moarte pentru salvarea de la retrogradare. După ce învinsese la pas Hermann…„satul” ca prestație fotbalsitică. Momente unice în istoria fotbalului mondial! Ce numai la noi pot fi constatate după „the endul” unor meciuri-amintire de uitat…

În fine, duminică, înainte de ceaiul dispărut de la noi, de la „five o’clock”, s-au petrecut trei partide din care trebuiau să se califice două echipe în play-off. Lovitura de începere s-a dat la aceeași oră pe cele trei stadioane. De parcă astfel ar putea fi învins instinctul malefic al posibilelor aranjamente din fotbal. Precauție de paradă, cu consistență de balon de săpun.

Desigur, prezentele în primele șase au ceva mai mult „cașcaval” de încasat astfel. Dar care n-ajunge pe măseaua stricată a fotbalului nostru nici cât o spălătură încurajatoare. Suferința vine din egoismul celor care conduc de vreo două decenii țara, deci și acest joc la noi. Dar și diriguitorii direcți ai jocului s-au comportat ca să le fie bine doar lor și nu fotbalului care i-a scos în lumina notorietății.

Am urmărit doar Gazul cu „Dinamoul” și-am tras cu urechea la celelalte. Așa mi s-a părut normal… La Mediaș, gazdele, cu „Iedi” Iordănescu în tribună după nărăvășiile moștenite, au controlat disputa cam până în minutul 75.

„Cățelușii negri”, după culoarea iarăși prost aleasă a echipamentului, n-au contat. Diakota blocându-l destul de des pe cam singurul „câine roșu” de acum, Fabbrini. Din păcate, „găzarii”, în loc să atace până la final, s-au retras nepermis în ultimele 15-20 de minute. Practicând o „respinsa” din curțile de demult ale mahalalelor noastre.

De nescuzat, după simpla mea judecată. Mai ales că aveau mijloace de a se impune clar. Ultima impresie a ciocnirii îți rămâne pe retină și ea a fost jalnică din partea ambelor distribuții pătrunse pe teren.

Editorial doct Cornel Dinu. Cum a ajuns generozitatea sacrificantă a lui Gică Hagi la „matineul” primei divizii

Cam la fel s-ar putea interpreta și celelalte partide declanșate la aceeași oră. Pentru că Viitorul a reconfirmat neputința de a înscrie. Cu Rivaldinho doar umbra marelui număr/nume pe care-l poartă, iar Chițu, probabil, suficient cu ce a băgat prin buzunar (nu buzunare!) din ultima prezență în străinătate.

Păcat, generozitatea sacrificantă a lui Gică Hagi nu-i răsplătită și este obligată, astfel, să evolueze la „matineul” primei noastre divizii. Numai Gică știe de ce s-a ajuns aici. Îmi păstrez încrederea că va găsi și va impune deciziile revenirii între primele noastre echipe.

Editorial doct Cornel Dinu. Problema „astralilor” deloc astrali este că au un patron cu bici și n-au un antrenor cu hățuri

Astra, după ce a fost pedepsită cu trei puncte de FRF din cauza unor datorii financiare către asigurările sociale și autoritățile fiscale, și-a complicat singură soarta și mai mult. A fost chiar condusă cu două goluri de Sepsi, o distribuție greu de pronunțat om cu om…

Meritul „astralilor” deloc astrali este că și-au revenit și au egalat, confirmând că și fără Budescu se descurcă. Problema lor majoră este că n-au, cert, un antrenor cu hățuri.

Încercând să acopere cheltuielile de unul singur, patronul Ioan Niculae, lider incontestabil, mai sare, cu biciul în mână, de pe calul afirmațiilor pașnice și controlate, în convulsii de rodeo. Are de toate, n-ar trebui să fie atât de nevricos…

Editorial doct Cornel Dinu. „Frânarii” din Gruia au fost mai tari, mai puternici decât „leii” Craiovei în două din cele trei compartimente, suficient pentru victorie

Stadionul din Bănie, ce poartă numele prietenului meu Ion Oblemenco, a fost plin ochi la primirea liderului CFR. Cinste suflării fotbalistice a oltenilor, care a asistat, ca și noi, la o partidă palpitantă, de bun nivel tehnic. Au plecat, totuși, bombănind un blestem ce i-ar fi lovit din nou, făcând ca „iubirea alb-albastră” să nu câștige când aveau mai mare nevoie de așa ceva.

După cum s-au desfășurat ostilitățile, au vrut, dar „frânarii” au fost puternici, net superiori pe apărare și atac. Deci în două din trei compartimente, suficient pentru victorie. În ciuda raportului de 4-1 (cu două bare în acel 4) al ocaziilor din prima repriză în favoarea juveților.

Ceea ce nu s-a mai petrecut în a doua parte a jocului, când doar CFR  a amenințat de trei ori poarta „olteanului” Pigliacelli. „Clujenii” din Gruia, ghilimelele sunt obligatorii, au primit doar 16 goluri în 26 de meciuri (niciunul în ultimele 6 etape), reconfirmând că apărarea câștigă titluri, iar atacul doar jocuri.

Editorial doct Cornel Dinu. Măi Dănuțe, încearcă până-n vară o „silenzio stampa”. Te rog, fă-mi hatârul ăsta!

De aceea mai are sens doar să amintesc uluirea din nou a lui Bălașa la primul gol și mișcarea defensivă cu frâna de picioare trasă a lui Bancu (Mirele, nu poate apăra flancul stâng în Islanda!). De care a profitat Manea la golul al doilea al oaspeților. Iar ca șvaițerul din apărarea Craiovei să fie reconfirmat deplin, Martic s-a ferit că venea ghiuleaua, „reușind” autogolul care a încheiat confruntarea.

În final îmi reîntăresc părerea că lotul pe care îl are CFR-ul poate realiza prestații de foarte bun nivel spectacular mereu. Amânate, cred eu, și prin izbucnirile de expresii pigmentate cu pricini din bordură de cartier uitat și îngânări onomatopeice, gen „V-A-R!”, ale Petrescului.

Măi Dănuțe, te apreciez și acum, dar așa cum te-am cunoscut cu mulți ani în urmă… Acum pari altul! Te rog frumos, nu mă mai face să-mi scuip în sân… Știi să antrenezi, sunt convins. Încearcă până-n vară o „silenzio stampa”. Te rog, fă-mi hatârul ăsta!

Editorial doct Cornel Dinu. „Riparazione in integrum” necesară pentru Rednic. Începând cu o spovedanie și o împărtășanie. La „Trei Ierarhi”

Posibila luptă fratricidă dintre dintre Botoșani și Iași a avut în prima repriză simptome de troc moldav. Iarăși cu personaje fotbalistice descendente parcă din „Insula piraților de la Tortuga”.

Rednic a condus la pauză. Omoh s-a descurcat prin defensiva de „gură cască” a lui Croitoru, lăsând impresia că o poate face și cu un ochi acoperit de celebra bentiță piraterească. A trimis o ghiulea în casa păianjenilor și oaspeții au intrat la pauză în avantaj.

Te gândeai la o înțelegere come nel calcio… „Ne dați acuma, că ne arde buza, și vă dăm înapoi în campionatul următor”. Ar fi fost o premieră. Cum adică, la noi, aranjamente pe onoare? Fără bani?! Imposibil! S-a dus de pe timpul bunicului obiceiul unei simple strângeri de mână la încheierea unei afaceri…

Cred că Iftime, mereu cu gândul la țechini, și Croitoru, încă flămând de țechini, și-au scuturat bine trupa la vestiar. Și au întors rezultatul în al doilea mitan. Făcându-l, din nou, pe Rednic, cu o serie unică în cariera sa (și de jucător, cred!), de 4 înfrângeri în 4 partide, să descrie, parcă, altă dispută! De-nțeles!

În locul primarului traseist politic Chirica, aș încerca să-l „repar” pe „Strâmb”. „Riparazione in integrum”, ca să închid bucla începută cu „restitutio in integrum”. Începând cu o spovedanie și o împărtășanie într-una dintre multele biserici ale Ieșilor. Pornind musai de la „Trei Ierarhi”. Amin!