Cum trăieşte Dragoş Suciu la microfon performanţele Simonei. “E momentul!”

Se spune că jurnaliştii sunt alimentaţi de performanţele sportivilor, iar sportivii şi momentele lor de magie sunt conturate de condeiul jurnaliştilor. Mergem mână în mână, din posturi diferite, dar orientaţi spre acelaşi obiectiv final. Suntem un intermediar al emoţiilor. Ei o creează, noi o receptăm autentic, o prelucrăm pentru a arăta cât mai fidel şi o transmitem mai departe, spre mase. Uneori emoţia e intensă, performanţa pe măsură, iar atunci fidelitatea trebuie să fie totală.

Despre Simona Halep şi finala ei de la Australian Open s-a scris şi se va mai scrie. E subiectul momentului, sportivul român al momentului, iar din punctul meu de vedere, tehnico-tactic vorbind meciul contra lui Angelique Kerber din semifinală a fost probabil cel mai bun din cariera Simonei. Şi am spus asta încă din startul setului al treilea, asumându-mi şi consecinţele unei astfel de afirmaţii în contextul unui posibil eşec. Dar despre asta este vorba în momentul în care comentezi şi analizezi live o astfel de partidă. Am învăţat în cei aproape 3 ani de când colaborez cu Eurosport faptul că oamenii judecă şi interpretează ceea ce aud doar în funcţie de contextul final. Indiferent cât de mult crezi în ceea ce spui în acel moment, dacă soarta partidei nu îţi dă câştig de cauză, vei fi acuzat. Acum Simona m-a ajutat să înving. A fost meciul carierei. Pentru strategie, pentru dinamică, pentru miză şi dramatism.

Roland Garros 2017 şi Australian Open 2018, două poveşti atât de diferite!

Da, Simona este din nou în finală şi da, tenisul ei convinge la cel mai înalt nivel. Îmi amintesc configuraţia existentă din toate aceste puncte de vedere înaintea finalei de la Roland Garros din 2017. Era un moment în care întreaga ţară era în extaz, Simona venea după un sezon de zgură extraordinar, iar accidentarea suferită la gleznă înaintea turneului părea deja o amintire neplăcută şi atât. A fost Pliskova în semifinale, un meci cu o audienţă de aproape 900.000 de telespectatori, meci în care fiecare cuvânt trebuie cântărit şi calculat în ton cu emoţia existentă. Au fost voci care au criticat stilul ceva mai rece şi mai detaşat propus de mine şi de colega mea, Luminiţa Paul, naţionalismele exacerbate devenind politică de stat în momentele de triumf sportiv. Simona o învingea pe Pliskova, noi subliniam atât aspectele pozitive cât şi cele negative (pentru că asta fac comentatorii şi analiştii!) iar reacţiile pro şi contra nu întârziau să apară.

Pentru mine nu au fost vreun moment dubii. Tenisul e un sport, datoria noastră este să îl prezentăm, să îl înţelegem şi să îl transmitem mai departe, atât în cuget cât şi în simţiri. Uneori e mai mult cuget, alteori trăirea depăşeşte barierele. Dar este indicat să rămâi autentic pentru că astfel transmiţi cel mai fidel emoţia. Nu aveam un sentiment bun după semifinala de la Roland Garros pentru că lipsurile erau evidente, iar Karolina Pliskova a putut să greşească mai mult decât a punctat. Nu a făcut-o şi Ostapenko, într-un meci în care nu ne-a venit să credem la ce asistăm. Era însă învingătoarea firească şi meritată din acea partidă.

Australian Open se trăieşte total diferit şi din perspectiva noastră a comentatorilor. Dacă Roland Garros-ul vine la graniţa dintre primăvară şi vară, când atmosfera este perfectă pentru o plimbare de la metrou la sediu, căldura de la Melbourne este în antiteză totală cu gerul bucureştean. Te trezeşti la ore imposibile, orele alea la care nici măcar tramvaiul nu e pregătit să funcţioneze, corporatiştii sunt pe la al treilea vis, iar pustietatea bulevardelor amplifică senzaţia de frig. Dezgheţi maşina, îngheţi tu în locul ei, dar tot acest ceremonial te ajută să ajungi fresh la studio. Şi Simona joacă şi câştigă tur după tur şi meci după meci în timp ce pentru tine nopţile devin zile şi zilele devin nopţi.

Spuneam mai sus că la Roland Garros, înaintea finalei, mă încerca un sentiment negativ, teamă şi reţinere. Tata m-a sunat înainte de meci şi i-am spus asta, ca o predicţie a ceea ce simţeam că urmează. Acum e Wozniacki şi e mult efort fizic în spate, dar starea s-a schimbat. Cred că se poate, cred că a venit momentul, cred că acum este lider mondial în deplinătatea termenului. Alături de mine va fi Radu Antofi la microfonul Eurosport, sâmbătă la 10:30, când vom experimenta cea mai intens trăită noapte australiană în România. Hai, Simona! Hai, România!