Editoriale

Editorial „español” Cornel Dinu. După întunericul „Dinamoului” lui Nevoiță, încep să-mi revin pro Contra Melero Cortacero și „el nuevo Dinamo”

12.09.2020 | 12:41
Editorial espanol Cornel Dinu Dupa intunericul Dinamoului lui Nevoita incep sami revin pro Contra Melero Cortacero si el nuevo Dinamo
ADVERTISEMENT

Da, încet, încet devin pro Contra Melero Cortacero! Alianța la vedere care a preluat „Dinamoul nevoiță-coafor”. De menționat și inițiativa transilvano-liberală-cățelușii roșii, despre care trebuie crezut că vor și ei, precum Cosmin Contra, revenirea la Dinamo tradițional.

Acel Dinamo tradițional distrus cu premeditare de combinația imagistico pecuniar profitabilă a frățiorilor Nevoiță de cam mulți ani. Nu mai simt „nevoița” să continuu pe această temă de care mi-e lehamite.

ADVERTISEMENT

Așa cum a precizat Cosmin Contra, omul prin care s-a pus în mișcare toată această operațiune este un priceput în administrarea fotbalului, fostul director economic de la Getafe și „vicele” Federației spaniole, Juan Jose Melero Marin.

Editorial „español” Cornel Dinu. După întunericul „Dinamoului” lui Nevoiță, încep să-mi revin pro Contra Melero Cortacero și „el nuevo Dinamo”

Florin Prunea, responsabil cu problemele internaționale câțiva ani la FRF, confirmă această prezență. Câteva luni, Melero Marin a fost în echipa celui mai longeviv președinte de federație europeană, amicul meu basc Angel Villar. Am jucat de câteva ori împotriva sa la nivelul echipelor naționale în anii ’70, dar ne-am mai întâlnit și după aceea.

ADVERTISEMENT

Cu Spania și spaniolii ne-am înțeles mereu, dar de la distanță. După intrarea în noul „CAER”, numit „Comunitatea europeană”, ei nu ne-au cerut petrolul, ca austriecii, apa, ca francezii, sai energia electrică, precum italienii…

Buni și de omenie de când suntem în Arcul Carpatic, le-am dat, sperând că o să ne fie mai bine. Pare, dar nu e! Mai făcusem noi dintr-astea, vai capul nostru…

ADVERTISEMENT

Doar Providența ne mai șterge lacrimile. Bățoși, cum ne dăm, nu-s la vedere… lacrimile, spuneam… și pentru că în subconștientul care comandă pe Pământ de acolo, din ceruri, din „spații” speciale din spațiu, se suflă binefăcător peste noi, dar numai după ce cuțitul ne-a ajuns la os.

Zău că aș scrie o carte despre trăirile mele cu Spania, cu doar amicii și cu adevărații prieteni spanioli de până acum. Un privilegiul al vieții. Cu mâna pe inimă și cugetul curat, nu-mi amintesc să fi fost decepționat vreodată de ei și la ei. Ca de italieni și francezi… tot frați de gintă se zice…

ADVERTISEMENT

O explicație că, istoric, ne-am intersectat rar cu ei, ar putea fi că și înainte de Întregitorii lor de țară, Don Fernando al II-lea de Aragon și marea lor regină Isabela de Castilla și Leon, ei au colonizat privind și pornind mereu spre Vest. Chiar și în raportul cu vecina Portugalia.

Noi, în schimb, am luptat cu un grup de legionari, urmași ai fasciilor de la 1919 ale generalului Gabriele D’annunzio, adevăratul întemeietor al fascismului italian, nu Mussolini, alături de Franco, pentru binele neutru al Spaniei.

Editorial „español” Cornel Dinu. Amintiri și lacrimi pentru prietenul basc Miguel Juaristi…

Răscolindu-mi de câteva zile amintirile, cred că, totuși, cel mai bun prieten spaniol al meu a fost… bascul Miguel Juaristi. Cunoscut la sfârșitul anilor ’70 ca reprezentant al celebrului concern „Castrol”. După ce abandonase, scârbit și el de politică, postul de spicher al postului de radio „Habla España” al stângiștilor Santiago Carrillo și Dolores Ibarruri, oaspeți adesea ai regimului Ceaușescu.

Ce suflet ales, ce prieten adevărat, ce bucurie aveam să mă întâlnesc cu unicul Miguel! Prin el am organizat meciul Țara Bascilor – România din aprilie 1990, înainte de Mondialul italian, la Bilbao.

Fiind unul dintre puținii români primiți în celebrele cluburi basce, m-am simțit, și atunci, mă simt și acum, onorat. Miguel punea suflet în toate și de aceea, în tăcerea prieteniei noastre, vestea că a plecat din această lume pe neașteptate, m-a lovit cumplit și mă doare și-acum…

Editorial „español” Cornel Dinu. Da, Pablo Cortacero n-a mai condus un club de fotbal și e firesc să mai facă greșeli, dar să nu-l „mușcăm” fără preluare cu „scenarita” noastră mioritică

Deocamdată, Cosmin Contra și spaniolii lui… de fapt aș spune „ai noștri” după ce au luat Dinamo în ce hal era… au pornit la drum înconjurați de cârcoteli și neîncredere. Ce se poate spune la o analiză primară?

Pablo Cortacero este pasionat de fotbal cu siguranță, se spune că mai joacă încă în rarele momente libere cu mare plăcere. N-a condus un club și de aceea e firesc, poate, să nu facă de la început precizările obișnuite într-o astfel de situație. Haideți să nu-l „mușcăm” din prima, fără preluare, cu „scenarita” noastră mioritică… Până la proba contrarie, să-i dăm credit.

Iar transferurile declanșate și realizate rapid, la sume de contracte care au cam lăsat o mare parte a comentatorilor de fotbal cu gura căscată, dovedesc că se merge de la început pe jucători cu experiență. Deci o posibilă revenire rapidă unde a dus Cosmin Contra pe Dinamo în 2017, chiar în lupta pentru titlu. Să sperăm!

Între timp, în pas cu revenirea performanței, se pot așeza și celelalte măsuri necesare unei societăți fotbalistice respectabile. Ce ar lăsa în urmă un întuneric de neimaginat dacă nu era trăit aievea.

Sunt câteva experiențe nefaste cu străini ce au preluat echipe de la noi. Italieni, basarabeni… „ucigă-i toaca!”… Dacă-i mai punem alături și pe neaoșii ce au început „en fanfare” și au terminat în „blau, blau și hau, hau” profitabil numai pentru ei, ne-am exacerba suferința.

Editorial „español” Cornel Dinu. Garanția de început că Dinamo s-ar putea să-și revină o constituie în primul rând Cosmin Contra

Pentru mine, garanția de început că Dinamo s-ar putea să-și revină o constituie în primul rând Cosmin Contra. Care a trăit la cel mai înalt nivel ca jucător. Având apoi rezultate bune la Petrolul, Dinamo și chiar Getafe, ca antrenor.

Da, ne-am ciondănit, cum se mai întâmplă între tată și fiu, când a preluat naționala. Din care, la ce jucători am produs de vreo zece ani, nu putea să facă bici care să și pocnească. La care s-a mai adăugat și dragostea mea nețărmurită pentru impostori gen actuala conducere FRF. Fost-a și se duse!

Da, ne-am ciondănit ca doi oameni care „ard” pentru fotbal, aprigi, ambițioși, uneori necruțători cu cei despre care credem că nu urmăresc direct reușita în jocul care ne-a consacrat și pe care vrem să-l slujim cât timp vom respira.

Trei sferturi din viața mea fiind dăruite pentru Dinamo, cu bune, dar și cu greșeli de doar… om, sunt alături de tine, Cosmine. Ca în clipa când te-am adus la Dinamo de lângă minunații tăi părinți, de la Timișoara, mai pe nimic, și tu mi-ai confirmat încrederea de a fi un valoros profesionist al fotbalului.

Trebuie să continui, pentru că poți, ce-ai făcut în 2017. Succes! Ție și spaniolilor. Cărora le doresc să se dovedească adevărați conchistadori, fotbalistic vorbind, benefici, spre… Est.

La ecuația fotbalului din care provin, n-ar fi o minune demnă doar de Fatima, să reușească revitalizarea… lătratului învingător al „câinilor roșii”. Creștini și iubitori de câini și „câini” suntem și sper la fel să fie și spaniolii care i-au luat în grijă.

Editorial „español” Cornel Dinu. Cu „sperietoarea” Botoșani, Borja Valle și Cámara au arătat că au școala fotbalului făcută „la zi”

Venirea Botoșaniului în fosta cu adevărat „Groapă” pentru majoritatea adversarilor atâtea decenii, era așteptată cu un fior. Trupa „Croitorașului cel viteaz” este revelația Provinciei din ultimul an competițional.

Iar Dinamo prezenta prima dată sub comanda lui Contra patru, cinci jucători noi. Majoritatea spanioli, cam din a doua grupă valorică a extraordinarului bazin fotbalistic al țării lor.

Practic, mă așteptam ca „mijlocul” moldav, chiar fără Rodriguez și Papa, împreună cu atacul deosebit de percutant să creeze mari probleme scârțâietoarei defensive din „Ștefan cel Mare”.

Ceva, ceva în acest sens s-a întâmplat doar în prima repriză, într-un climat de presionare la mijloc a ambelor combatante. Într-o ușoară, dar sterilă, dominare a „câinilor roșii”. Care, în repriza a doua, a fost aproape totală.

Au scăzut fizic, și de aici mental, oaspeții, dar au și crescut „los hombres de Contra”, conduși la mijloc de Borja Valle și Cámara, care, indiscutabil, au școala fotbalului făcută „la zi”, știu cu mingea.

O amprentă superioară peste doar pontatorii din ultimii ani ca fundași laterali, au avut și Gonzalez și Isma Lopez. Mai aștept să-i văd „crescând”, sunt pretențios…

Editorial „español” Cornel Dinu. Mai țineți minte hitul întru încântarea și în cântarea tribunei de altădată: „Cine intră-n Groapă, fără cinci nu pleacă!”?

Oricum, toți aduși în pripă, firesc, de Cosmin Contra, presat de timp, au dovedit că atunci când selecția o face unul care știe fotbal, șobolanii transferurilor de la Rin nu vor mai juca țonțoroiul șpăgilor.

Și definirea jocului, la final, făcută de Contra, mi-a dat speranțe. A fost rostită cu maturitatea competentă a unei „boca de verdad”, nicidecum de o simplă… „guriță”!

…Aaa, să nu uit, Cosmine… Până-i crești pe Mihaiu, Bani sau Măgureanu și îi așezi execuțiile pe finalizare lui Sorescu (la Nemec nu mă mai amestec, știi tu ce-i mai bine pentru el…), adu și doi spanioli de atac. Și din a treia lor divizie, că-s mai buni decât se produce pe-aici… Au măcar corida în ADN, în atitudine.

Sunt lângă tine, Cosmine, ca și suporterii, doar i-ai văzut de ce sunt în stare și înaintea meciului cu Botoșani, merită tot respectul. Păstrăm speranța. …Eee, dacă ai fi avut măcar atacanții Botoșanilor putea fi ca pe timpuri, întru încântarea și în cântarea tribunei: „Cine intră-n Groapă, fără cinci nu pleacă!”…

ADVERTISEMENT