Editorial european Cornel Dinu. „Pisica albă, pisica neagră” de la Botoșani și zarul de fugă, 6-6, al „Steluței” cu Baska Topola Bașca Fotbola. Poveste de… letopiseț!  

Așadar „pisica albă” FC Botoșani a fost eliminată de „pisica neagră” KF Shkendija din Tetovo. Oraș din nord-vestul Macedoniei de Nord, în care este concentrată comunitatea albaneză din fosta republică iugoslavă.

Nu vă impacientați, ajungem și la fotbal, dar… trebuie să „spun” că în 1963, la Skopje, actuala capitală a Republicii Macedonia de Nord, recunoscută cu această titulatură abia în 12 februarie 2019, a fost un cutremur devastator.

O mie și ceva de morți, mii de răniți… Cam cât la lovitura noastră de stat cu public, botezată Revoluție în mistificările firești ale celor care sunt comandați și condamnați sub timpuri…

Editorial european Cornel Dinu. „Pisica albă, pisica neagră” de la Botoșani și zarul de fugă, 6-6, al „Steluței” cu Baska Topola Bașca Fotbola. Poveste de… letopiseț!

Adică noi, românașii, care am rămas mai puțini cu cinci, șase milioane de atunci, de bine ce-am făcut în țărișoară… Și pentru că atunci când am vrut să ne scriem singuri istoria, ne-am pus piedică blestemată singuri, omorându-ne conducătorii vizionari.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Este străfulgerarea constatatoare a geniului Eminescu, înainte de a-l băga, cam tot noi, „sub glie” și „fără de cruce”… Și mai vrem să ne fie bine!

Gata, mă opresc, deoarece eliminarea Botoșaniului împăunatului Iftime și pilierului de rugbi, ca alură, Croitoru, a avut accente de joc din cenușa și praful ce se ridică mereu după ciocnirile balcanice.

Odată cu deschiderea lui „Nașa Tito” (marele Iosip Broz Tito, întregitorul creator al Iugoslaviei Mari) din cântarea „Jivela Jugoslavija” a musulmanei bosniace Lepa Brena – „Frumoasa” Brena – care se declara cu mândrie a fi iugoslavă, albanezii („șiptari” cum le spun sârbii, ca vechi trib din zonă) au primit cetățenie iugoslavă, scăpând din lagărul utopic al lui Enver Hodja.

Editorial european Cornel Dinu. Zău că „pisica albă” botoșneană s-a cam făcut de râsul curcilor

Shkendija este o echipă cu origini albaneze, dar și cu ceva sârbi în distribuție. A căror școală fotbalistică este bună de mult timp, și va mai dura. Vardar Skopje era o echipă de frunte din campionatul Iugoslaviei Mari, mai e și acuma… dar altceva…

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Și-mi amintesc pe amicul Holzer, liberoul teribilei echipe naționale conduse de Dragan Džajić, Djaici la noi, cu banderola pe mână, pe care am întâlnit-o în fiecare an între 1968 și 1972, la ei și la noi. Juca în Bundesliga, la Stuttgart vreo opt ani și la Schalke 04 încă un an… Pe unde doar se zice că ar fi trecut și Ibraimi, care i-a executat pe moldoveni mai ceva decât Borja Valle…

Ciopârțită mereu de vremuri potrivnice, Macedonia, cu vreo două milioane de locuitori, încearcă să ridice capul și fotbalistic. Dar e tare greu, nu mai e  ce-a fost… Să coborâm, însă, gândurile din istorie pe teren, la Botșeni…

Cu o prestație deprimantă, gazdele, echipate în alb, au avut execuții și ratări, îndeosebi în repriza a doua, demne de umorul lui Emir Kusturica din capodopera cinematografică „Pisica albă, pisica neagră”.

Oaspeții, îmbrăcați majoritar în negru, cu excepția execuției lui Ibraimi din minutul doi, au „mieunat” și ei a suferință la atingerea mingii.

Dacă mai luăm în calcul și că „angajații” lui Iftime au jucat cam 30 de minute cu un om în plus și n-au putut măcar să egaleze nici din 6 metri, din ghetele puse, parcă, invers, cum se spune, ale lui Patache sau Roman, zău că „pisica albă” botoșneană s-a cam făcut de râsul curcilor.

Editorial european Cornel Dinu. „Mama Omida” Iftime, zât la campionatul mioroitic!

Desigur, marea problemă emanată de guralivul ades cu tupeu obraznic și pretenții de „Mama Omida” a fotbalului, vechilul de pierdută tradiție habsburgică Valeriu Iftime, era unde o să joace cu… Tottenhamul lui Murinho!

Alo, amator al jocului care nu ești nici ca nume, Eftimie, boierul lui Delavrancea din „Apus de soare” și nici la genunchiul broaștei în raport cu intelectualul pașoptist cu același prenume, fotbalul este jocul dracului!

Te-a-nhămat până la a da cu geana pe londonezii urmași ai lui Disraeli, „pisica neagră” cu gheruțele tăiate de la rar aprinsa Shkëndija ot Tetovo. Zât la campionatul mioritic!

Editorial european Cornel Dinu. „Steluța” decimată, mai mobilă, mai tehnică, dar și tare naivă cu „bășcălia” Bascka

În bogata câmpie-grânar a sârbilor, Voievodina, de data aceasta spre nordul fostei republici iugoslave, la Zenta, chiar și decimată de coronavirusul SARS-CoV-2, „Steluța”, numai cu români, bravo!, a trecut, după o dispută unică în istoria cupelor europene, de doar o luptătoare echipă din zona populată și de maghiari.

Ca să descrii meciul, ar trebui să te încumeți la o muncă de… letopiseț! Nu intenționez! N-ai putea cuprinde niciodată toate amănuntele, toate „oglinzile” hazardului care a definit ciocnirea de necrezut ce s-a învârtoșat pe teren, datele meciului fiind demne de memoria unui computer, ca să vin la prezent.

Cert este pentru mine că recensământul de 18 infectați constatați în baza sportivă din Berceni, cu doar 14 jucători de trecut pe foaia de joc, n-a constituit un handicap atât de insurmontabil în fața unei Bascka mai mult… „Bașca” din punct de vedere tehnic. Ca să nu zic chiar „bășcălie”…

Și unde?! Tocmai în regiunea sârbo-maghiară care i-a avut pe unii dintre cei mai tehnici fotbaliști ai Iugoslaviei: Vujadin Boskov (odihnește-l, Doamne!), Milos Sestic, Sinișa Mihailovic și încă mulți alții… Pentru că la această echipă apropiată de ilirici, dar și de copitele lui Arpad, ca gene, doar spiritul de luptă și ambiția pot fi remarcate.

„Steluța”, comparativ, a fost cert mai mobilă, mai tehnică (dar și tare naivă!), și nu s-a constatat prea mult lipsa stoperilor Miron și Cristea, la fel de vulnerabili ca și improvizații Simion și Briceag.

…Chiar și a lui Ovidiu Popescu, Olaru, Tănase și Buș… Tehnicuți, ce-i drept, dar fără atitudine și execuții peste Moruțan, Perianu, Panțâru și reprimitul Adi Petre, prin care s-a forțat în atac după ireal de rapidul 0-2 din minutul 14. A confirmat acesta din urmă… gonitul de la Palat!

Jucând cu un om mai puțin din minutul 43 și cu doi din minutul 12 al prelungirilor, sârbii au egalat de două ori, atacând și în inferioritate nu numai numerică. …Ca la Kosovo Polje (1389 și 1448), Drina (Primul Război Mondial) sau Sutjeska (Al Doilea Război Mondial).

Dar doar luptă, mingii lungi, lovituri de cap norocoase și iar luptă… E ca și când ar juca Mitică Dragomir table cu Gigișor Becali, arbitrați de Viorel Păunescu. Care, totuși, le atrage atenție să nu pună în joc și zarul cu… mercur! De 6-6, desigur, zar de fugă se zice… Pentru „Steluța” prin cenușa fostului imperiu fotbalistic al Iugoslaviei.

Editorial european Cornel Dinu. FCSB Steaua are șanse minime să repete „Minunea de la Liberec” a lui Dinamo

Acum să fim conștienți că sunt șanse puține cu Slovan Liberec. Oricâtă credință ai avea, miracolele nu se repetă săptămânal. Din nou cu o echipă din fostul Imperiu Habsburgic, și mai din nord.

Atacând, să sperăm, de data aceasta pe pământ românesc, cu o cavalerie ușoară, condusă pe benzile învăluitoare și străpungătoare când intră pe centru de Man și… și aici e aici, pentru că, din păcate, Coman nu se poate reface după accidentarea de la Zenta.

Vom vedea dacă staff-ul tehnic al „Steluței”, cât a mai rămas… negativ din el, va găsi „săgețile” capabile să treacă prin armurile de inspirație și tradiție teutonă a slovacilor de la Slovan.

Editorial european Cornel Dinu. Luptă apocaliptică între „preteni” ce la așa-zisă nevoie nu numai că nu se mai cunosc, dar se și omoară

Și peste toate, boarea toamnei ne-a făcut să asistăm și să trăim un șoc fotbalistic de neimaginat.

Pentru mine, de cu totul altă natură a fost și cel de care mi-am amintit privindu-l, în care antititoiștii Sașa Opojevic, eroul partizan Vlada Dabcevic și bodyguardul Iorgo Stoianovic, neînarmați că aveau încredere, au fost executați într-un apartament al hotelului Dorobanți în toamna lui 1972, de un comando al Securității, trimis cu aprobarea „pretinului” Ceaușescu… N-a fost duel cu onoare, precum cel de la Zenta, cu Backa Topola.

Un astfel pe „pretin”, care la nevoie se cunoaște, s-a repetat și în 1998, când un întâmplător președinte al României a permis avioanelor NATO să zboare peste noi pentru a-i bombarda pe prietenii sârbi.

Nu așa se scrie… gloria mundi între frați străbătuți de căldura Dunării… Nu mă apostrofați, nu mă condamnați că am amintit aceste episoade, sunt sârb după strămoșii materni și știți cum e cu sângele… Și trădarea aproapelui, care nu se iartă…