Fotbal international

Editorial FANATIK după Norvegia – România 2-2: “Haida, haida… la groapă? Cosmine, pacientul moare!”

08.06.2019 | 12:16
Editorial FANATIK dupa Norvegia  Romania 22 Haida haida la groapa Cosmine pacientul moare

Suntem o naţiune mică şi avem o naţională pe măsură. Am ajuns să facem mătănii şi să ne punem tot idealul în meciul următor: “Gata, le arătăm noi lor!”. Partida unei generaţii, a oricărei generaţii după cea a lui Hagi, seniorul, este întotdeauna cea care vine. Fiecare meci e decisiv pentru noi, pentru că la fiecare meci se poate pierde calificarea. La selecţioneri e diferit. Nu următorul e decisiv, ci noul selecţioner. Întotdeauna. L-am primit pe Daum ca pe Bill Clinton pe vremuri, după care l-am hăcuit pentru că a încercat să scoată din beznă jucătorii români folosind metode cel puţin ciudate. “Nu cunoaşte, domnule, fotbaliştii”.

“Suntem ca un pacient care halucinează”

Şi a venit Contra. Va revoluţiona, va da o altă atitudine, oho dar câte nu va face. Şi a trecut timpul. Şi Liga Naţiunilor. Am fost puţin mai slabi decât sârbii. Ăia care au luat 5 (cinci!!!) de la Ucraina vineri seară. Şi ne-am minţit iarăşi frumos. Avem grupă grea pentru calificarea la Campionatul European, dar vom izbuti. Meciul din Suedia ne-a arătat că suntem ca un pacient care halucinează, dar are impresia că ştie mai bine ca orice doctor care este soluţia problemelor sale.

Boala noastră e lungă. Am pansat multă vreme rănile cu rivanolul necunoaşterii şi am luat antibioticele noilor proiecte. Iar boala a avansat. Pacientul este muribund, chiar dacă noua echipă de PR a lui Răzvan Burleanu îl aranjează de nuntă cu talent. Când trebuie să spună câteva cuvinte, el îşi dă sufletul. România îşi dă sufletul, iar noi ne uităm la ea.

4 buni, restul patetici

La Oslo, am fost salvaţi de penibil de un noroc extraordinar. Tătăruşanu, cel mai bun de pe teren pentru noi. Chipciu, meciul carierei pentru echipa naţională. Ianis Hagi, speranţa de care ne putem agăţa viitorul. Keşeru, două goluri, departe de a fi un erou. În rest, patetici. Săpunaru şi Grigore au două viteze în minus faţă de atacanţii medii ai Europei, e timpul să îi pensionăm de la naţională. Toşca, limitat. Anton, să ne ierte Dumnezeu. Stanciu, pase de cămilă. Gicu Grozav, de ce Cosmine? Ciprian Deac, muncă în folosul comunităţii sau în zadar, depinde de moment. Puşcaş, inestetic şi ineficient. Ţucudean, ieşit din ritm.

La final, Contra a avut un discurs echilibrat, a evidenţiat erorile ruşinoase ale României, dar are o mare parte din vină. A fost la un pas să îi ia apărarea lui Grozav. Şi-a dat seama că ar fi de-a dreptul ridicol şi a renunţat. De ce, Cosmine? De ce nu ne laşi să sperăm că tu, ca selecţioner, faci totul pentru binele românilor? Ce argumente sportive ai putea avea să începi cu Grozav titular în detrimentul lui Ianis Hagi sau Alexandru Maxim? Ce argumente ai să îl chemi pe Grozav înaintea lui Florin Tănase? De ce, Cosmine? De ce nu vrei să dai credibilitate muncii tale?

Ce diferenţe sunt între Daum şi Contra?!

Contra a încercat să transmită ideea unei echipe ofensive, dar nu e suficient să pui pe hârtie jucători de atac. Nu văd mari diferenţe între România de acum şi România lui Daum. În mod paradoxal, după egalul de vineri suntem mai departe de Euro decât eram înainte. Asta pentru că orice om sănătos la cap (nu şi unii dintre lingăii lui Burleanu) realizează că Norvegia a fost naivă pe final, dar a fost o echipa cu mult mai multe posibilităţi fotbalistice decât Romania.

Asa cum a fost şi Suedia. Ne credem de multe decenii brazilienii Europei, dar sare mingea din jucătorii noştri tehnici de ţi-e şi milă să îi critici. Cosmine, pacientul e pe moarte! Să nu zici că nu ţi-am zis… Haida, haida, România! La groapă?