Editorial furios Dinu. „Mișelul” Platini, cum sugem oscioare la masa bogaților și un urlet: „Doar Hagi mai e român în țara asta, vânduților?!”

Prima dată în ultimii 15 ani de aprofundare a haosului numit democrație în mai toate la noi, un OM din fotbal condamnă curajos mecanismele de împilare și izolare fotbalistică a țărilor din Estul Europei. Provocare pentru mine să povestesc și să fac conexiuni… Pe scurt, maniera atât de condamnabilă a celor care conduc UEFA. Bine-nțeles că o face singurul actor și regizor de geniu din fotbalul nostru de acum, unicul Hagi! Care are demnitatea să-i acuze pe diriguitorii decidenți ai fotbalului european de la Nyon că proclamă echitate și egalitate, dar… „nu pentru căței”!

Editorial furios Dinu. „Mișelul” Platini, cum sugem oscioare la masa bogaților și un urlet: „Doar Hagi mai e român în țara asta, vânduților?!”

Adică pentru țările târâte la sfârșitul lui 1989 într-o economie de piață pe care li se impusese să o părăsească violent, cu statut de cuceriți, după Al Doilea Război Mondial, de cam aceiași hotărâtori ai lumii. Și menire doar de… piață de desfacere pentru asfixiatul capitalism continuu al răsfățatei Europe Occidentale. Iar guvernanții noștri vremelnici, care reconfirmă prin tot ce fac zi de zi că au cele mai pronunțate înclinații spre distrugere din Balcani, vor să ne transforme, la comandă vest-europeană, pur și simplu, într-o simplă colonie. Depășind rapid și cele mai nefaste previziuni ale occidentalilor care ne doreau exact astfel.

Schismă fotbalistică: la bani, „EI”, doar „EI”, numai „EI”!

În viața de zi cu zi, țările de la Vișegrad – Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria – sunt tratate și se descurcă oarecum mai bine decât noi. Poate și pentru că sunt predominant catolice. Dar nu și în fotbal! Oricât de implicantă ar fi credința recunoscută acum două milenii și jumătate de ani pentru toți, prin Edictul de la Milano și primul Conciliu de la Niceea. De a noastră ortodoxie de început, știindu-se comod că este doar contemplativă, cu excepția pravoslavnicei și deloc dispusă la concesii Rusii. Bravo ei! Ce înseamnă Putere! Actualul Papă l-a așteptat pe „țarul” Putin o oră! Și n-a protestat!

Imperiul austro-ungar s-a destrămat după Primul Război Mondial. Să-i fie de bine! Dar pentru că istoria sigur se repetă, iată-l reînființat altfel în 1991, prin Grupul de la Vișegrad, de Havel, dar cu capitala la Praga. De fapt tot la Viena, ca acum 100 de ani! Am apelat la o ușoară boare de istorie pentru a redovedi că lumea și civilizația așa-zisă a Europei de acum este și mai divizată de interese și bani decât marea schismă doctrinară a credinței, din 1054, care a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă).

Cum a început domnia „Platiniului Mișel”

Și creștinul cu adevărat Hagi sare la beregata ultimilor șefi europeni ai fotbalului. Pe bună dreptate! Când mijeau primele semne ale separării dintre cluburile bogate – ce trebuie să fie și mai bogate! – și amărâții din Est, își începea domnia și faimosul francez Michel Platini. Exponent pe față al totului pentru bogați și doar firimituri pentru așezații la masă ca rude sărace. Nu conta că Jules Rimet, care a condus atâtea decenii Federația Franceză de Fotbal și a creat competiția supremă a tuturor țărilor de pe Pământ, a lăsat cu literă testamentară ca fotbalul să fie al tuturor și să-și împartă „fructele” tuturor. Indiferent de decalajul economic firesc al segregaționismului capitalist, atât de nedrept în tratarea și interpretarea neajutoratei ființe umane.

Dar mai bine să vă povestesc o parte a începutului luceferian al fotbalului european, prin istoria drumului spre Putere a „Platiniului Mișel”… Și aveți liber la concluzii! Se leagă cu finalul editorialului precedent, despre minunățiile lui Hagi și fotbalul feminin, în care afirmam că destul de mulți dintre cei impuși să conducă imprevizibila globalizare (blestem sau marasm?!) sunt descendenți ai cavalerilor zidari roslinieni, împrăștiați cu misiuni prin lume. Familia Sinclair e tot acolo, la Roslin, în Scoția…

La ei, masonerie! La noi, menajerie! 🙂

Dar să revenim la „Mișel”. L-am simțit la Blois, în preliminariile olimpice pentru Montreal, în 1975. Când „amatorii” lor (asta erau!) ne-au tras-o nouă, „profesioniștilor” (asta eram!) cu 4-0, de vorbim singuri și acum! După joc era surprins că noi, românașii, le vorbeam bine limba. Și i-am tras-o! Pe teren, jucător genial, nu l-am prea prins… Dar după aia: „Te toi! Am făcut mai multă școală la zi decât voi prin corespondență!”. Și era purul adevăr atunci! Acum s-a ales praful și de școala noastră… Uitați-vă la bravii fotbaliatori de azi ce gângureală stâlcesc!

Dar să revenim la „Mișel”. Ne-am revăzut apoi la Belgrad, după 2000. Îi decerna „Legiunea de Onoare”, în numele președintelui Chirac, prietenului meu și mentorului său la Saint-Étienne -ul lui Roger Rocher între 1979 și 1982, Ivan Djurković. Croat. Catolic. Urmaș și el încorporat al Marelui Maestru Jacques de Molay și al Ordinului Templierilor, distrus de Filip cel Frumos în 1307. La ei, masonerie! La noi, menajerie! 🙂 Mai ales acum, așa cum a prevăzut sprințarul „doctor de leproși” (avocat!) Petre Pandrea. Tare interesant că, la Belgrad, fiind în aceeași mașină de la „Hyat” la Palatul Prezidențial, schimbând cărțile de vizită, „Mișelul” mi-a cerut cartea de… credit! Eu, cam sărac și atunci, el lacom dintotdeauna. S-a confirmat acuma, în zilele noastre. Să nu uit! Luat după 1982 la Juventus de alt „cavaler”, avocatul Gianni Agnelli, unicul mare președinte al lui Juve, l-a caracterizat cum numai el putea s-o facă: „Am cumpărat o simplă «baghetă» rumenită și am pus «foie gras» pe ea!”.

Digisport.ro

Sportiva din România devenită vedetă peste Ocean a publicat o imagine cu ea fără haine și americanii ”au explodat”

Ce rol au avut misteriosul Marius Vizer și serviabilul Mircea Sandu în alegerea președintelui UEFA

Candidatura pentru președinția UEFA în 2007 era dificilă. Lennart Johansson mai dorea să rămână, avându-i aliați pe influentul președinte spaniol Ángel María Villar (am fost adversari de câteva ori!) și, într-o oarecare măsură, pe „maestrul sforar” Sepp Blatter (ce nume predestinat!), președintele FIFA. Să scurtez: Ivan Djurković, fratele meu de Balcanie în fum și sînge, m-a rugat să-i fac legătura cu Marius Vizer, român puternic și misterios. Zis și făcut. De acolo a fost simplu. Au fost la Putin și republicile Maicii Rusii, ce par independente, au votat in corpore cu „Mișelul”! S-au răsucit la taina ce a urmat din Maroc și Villar, și Blatter, și astfel „Platiniul Mișel” era aproape președinte UEFA. S-au adăugat și celelalte voturi din Estul Europei, în urma serviabilului summit organizat de Mircea Sandu la București și „fumul alb”a ieșit de la Nyon. Repede „Nașul” nostru a fost recompensat ca membru al Comitetului Executiv UEFA. A luat apoi și ceva bani de la Nyon, construind câteva edificii necesare fotbalului de la noi. „Cos’è normale”, cum spun italienii. Una dintre puținele sale bile albe adunate în peste două decenii de domnie cu peșcheș, hatâr și bacșiș la FRF, ceva normal la noi, obicei al pământului. De-l laudă la nesfârșit un autor de cărți din articole deja scrise într-o publicație „inspirată” de „doi și-un sfert”… Apropo, v-au dat și hăinuțe? Mă rog, să nu greșesc, „efecte”, cum se spune de „cei îmbrăcați altfel ca să se deosebească de oamenii cumsecade”…  Cum sclipea unicul Conți!

Sub Platini au început coeficienții discriminatorii pentru cei nechemați la împărțeala mesei bogate a cluburilor vest-europene. Schismă, acum fotbalistică, în toată regula! Continuată de alt, chipurile, „cavaler”! Actualul cerber UEFA al inegalității dintre Estul și Vestul fotbalistic european, avocatul sloven Ceferin. Nume de haltă, depou sau… macaz! Pus acolo de „EI”, ca să facă numai ca „EI” și pentru „EI”! Bani, bani, numai bani…

Doar Hagi urlă în deșert… Ca un mare OM de fotbal și ROMÂN ce e!

Și nici nu cere prea mult Gică Hagi! Măcar campioanele europene, TOATE, să joace direct în grupele Ligii Campionilor. Că de-aia e Liga Campionilor! Și nu a primelor 3,4,5 locuri din campionatele vest-europene. Desigur, majoritatea celor care ar trebui să apere interesele Estului fotbalistic surghiunit sunt așezați la masa unde doar cifrele aleatorii și mincinoase împart comoara fotbalului. Primesc o ciosvârtă de diurnă, îi înmoaie seara cu ei la festinurile de protocol, dar „Te toi!”, sau, pe românește „Ciocul mic!”, înapoi, parcă într-un altfel de lagăr…

Bietul Hagi și bieții de noi! Adică doar… cam „EL”. Că Sandu Mircea și martorul de acum Burleanu sunt doar cățelușii din filme care așteaptă hămesiți eventualul oscior aruncat de stăpâni, așa… să nu uite mirosul… Doar Hagi urlă în deșert! Ca un mare OM de fotbal și ROMÂN ce e!