Editorial geruit Cornel Dinu. Îngheț grav la Dinamo, amintiri peruane cu FCSB, rezultat peste joc al CFR-ului, dorință peste putirință la U Craiova

Cornel Dinu   
în Editoriale
20/01/2021, 10:28
Editorial geruit Cornel Dinu. Îngheț grav la Dinamo, amintiri peruane cu FCSB, rezultat peste joc al CFR-ului, dorință peste putirință la U Craiova
Editorial geruit Cornel Dinu. Îngheț grav la Dinamo, amintiri peruane cu FCSB, rezultat peste joc al CFR-ului, dorință peste putirință la U Craiova. © Sursa foto:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cornel Dinu face analiza etapei 17 cu gândul la înghețul grav din „Groapa” lui Dinamo, la propriu și la figurat, nu „iartă” pe CFR Cluj sau Universitatea Craiova și laudă (iarăși!) pe FCSB, fosta Steaua.

Etapa 17 din acest retur aproape continuu, disputată pe ger, dar nu un ger ca altădată… nici gerurile nu mai sunt ce-au fost odată… a scos clar la vedere, dacă mai era cazul, prin nivelul scăzut al jocurilor, că la noi puține terenuri sunt cu adevărat dotate cu instalații de încălzire.

Iar unde sunt, stau nepornite, cum a fost în „Ștefan cel Mare”, din cauză că nu s-a plătit de FC Dinamo 1948 către SC Dinamo utilitatea respectivă.

Editorial geruit Cornel Dinu. Îngheț grav la Dinamo, amintiri peruane cu FCSB, rezultat peste joc al CFR-ului, dorință peste putirință la U Craiova

Se știe prea bine că, dintotdeauna, cei mai mari adversari climatici ai fotbalului, pretutindeni, au fost, sunt și vor fi vântul, apa băltită pe gazon, gerul și zăpezile.

…Zăpezile de altădată… ca aceea unică din 1954, cu adevărați munți de nea în Târgoviștea mea natală și în tot sudul țării…  nici zăpezile nu mai sunt ce-au fost odată…

…Ceea ce s-a văzut încă de la primul meci de sâmbătă, cel amintit, al Dinamoului, acasă, în „Ștefan cel Mare”, împotriva Chindiei. Și a terenului. Pentru că gazonul cu urme de zăpadă înghețată a fost un impediment mai mare pentru gazde.

…Care trebuiau să atace pentru a învinge. …Și un mic, dar suficient avantaj al blocului funcțional bine pregătit de Emil Săndoi să se apere. Târgoviștenii având și o omogenitate net superioară față de încropirile nefaste, dubioase puțin spus, amatoriste ale bucureștenilor.

Chindia evoluează cam în aceeași distribuție de când a preluat-o Săndoi, cu maxim două, trei schimbări. A lipsit și Neguț, suspendat de cartonașe. Ar fi fost și mai mare deranj în apărarea „canină” cu el pe teren.

Chindia a luat puțini jucători de vreo doi ani încoace. Acum sunt mai noi Căpușe, Iacob și Dulca, împrumutați de la Viitorul. Și are, ce-i drept, doi nenimeriți, Yameogo și Berisha, alături de talentatul și dotatul Florea. Care, însă, lasă ades în joc impresia că e din categoria „Muieți-s posmagii?”…

Editorial geruit Cornel Dinu. Ce dezastru a putut declanșa „poza” ministrului Vela cu șerdenii anofeli pe terasa fostului CC

Scrutând transferurile dinamoviștilor, constați că mulți dintre cei 12 aduși odată cu venirea lui Eugen Neagoe în 2019 au avut prea puține calități pentru a onora tradiția de performanță din istoria „câinilor roșii”.

Cum să câștigi când n-ai nicio ocazie iar adversarii au „dăcât” cinci în „tot” totalul… Iar ceea ce s-a întâmplat începând din vara trecută a fost o veritabilă hinghereală infracțională organizată și dirijată de grupul ardeleano-espaniol.

Și nu mă pot opri în continuarea prezentării evenimentelor, așa cum fac chinuindu-mă de luni bune… Declanșată odată cu celebra poză nefastă din 17 iunie, de pe terasa fatidicului fost Comitet Central al unicului partid dinainte de 1989. Semn rău de atunci…

Să ne reamintim distribuția: Ministrul de Interne Marcel Vela, neprotejat la expunere de direcția care trebuia, prea cinstitul Dorin Șerdean, prea anofelul țânțar ce înțepa Dinamo în 16 noiembrie 1980 (prietenii știu de ce… scriu asta!), un dinamovist adevărat – Dan Cristian Popescu, un „trabajador” care se bucura și el că „s-a-mpozat” cu un ministru și care n-a mai ajuns apoi la prăduire, și prea reușitul Rufă Collado.

Veniți pe cai mari care s-au dovedit doar gloabe și primiți, repet obsesiv: fără o minimă verificare ce hram poartă, de ditamai șeful Internelor, ca suporter dinamovist și doritor de revenire în bine a echipei din mlaștina nevoiței. Se spune că la rugămintea unui alt simpatizant al „câinilor roșii”, scrutător liberal „in vino veritas” de ani buni alături de insecta anofelă la Alba Iulia.

…Cel care s-a rugat cu ceva timp înainte de Sfântul Crăciun: „Înger, îngerașul meu, scapă-ne de PSD!”… dacă mă-nțelegeți… Ar fi fost minunat dacă și el și-ar fi dat seama ce-i cu Șerdean, că doar e din zonă… Și mai ales cu spaniolii ăștia de „Caritas”… asta cu indulgență…

Merită scrutat respectivul și cu „Facerea de bine…”, cum prea bine zic românii. Dacă ar fi căutat, informat și el, că avea „foncție” parlamentară pentru a cere așa ceva, ce-i cu respectivii codos vacíos de españoles, vreau să cred că istoria fotbalistică din „Ștefan cel Mare” n-ar fi ajuns cu lațul de gât, veritabilă hinghereală infracțională, cum o s-o repet de mii de ori.

Editorial geruit Cornel Dinu. Cum să te prezinți, estafador cortacero, patronul lui Dinamo fără să știi o boabă de rivalitatea istorică, tradițională, eternă cu Steaua?!

Au urmat apoi luni de concubinaj între porniții de pe terasa CC și administrația Nevoiță, între pereții fotbalistici de la locanta „Rin”…

Mai întâi au fost aduși, aiurea, Gol-goluțul fotbalistic, sfârșitul Nemec și întâmplătorul Achim, primii doi cu stipendii lunare inadmisibile, în jur de 15.000 de euro pe lună… ATENȚIE: nu de spaniolii lu’ pește pârlit, ci de așa-ziși dinamoviști români ai lu’ Nevoiță sastisit!

Odată cu semnarea preluării de gruparea infracțională espaniolă, s-a declanșat invazia de stuf… pardon, de staff ardeleano-(i)berică-vinișor-pălincuță. Potop de labas… pardon, lobos (lupi în spaniolă) în ograda „câinilor” la început de august în flăcări de minciuni.

Aureolat total distructiv cu prezentarea din bucata de Săftica scăpată de pohta ce-a pohtit Nevoiță, a unui cortacer ce se poticnea și la cititul unor termeni fotbalistici scriși pe hârtia din fața sa și care habar n-avea nimicuță-nimicuț de marea rivalitate a lui Dinamo cu Steaua! ¿Qué importancia tiene este detalle? ¡Lo tiene, estafador, lo tiene! Ca să nu mai ai nevoie de traducător, bandido cortacero!

Adevărata sperietoare pentru cei care sunt cât de cât competenți în conducerea unui club abia începea… În câteva zile maleficul Melero Marin a trimis, cu salarii ce aduceau tremuratul la început de toamnă, ce-a găsit în șomaj prin Spania.

Opt practicanți ai futbolului, din care, după mine și încă mulți alții, doar Alexander Gonzalez, Juan Cámara și Borja Valle erau de adus. Toate contractele, ATENȚIE, semnate de marele dinamovist Bogdan Bălănescu…

…Legal, pentru că era singurul, de ceva timp, acreditat în acest sens. Știind că asta-i și voința decidentului asupra lui Dinamo și acum, nevoia aia (mare) de Nevoiță, cu bigudiuri de coafor în loc de neuroni.

Pesedismul de până atunci s-a transformat peste noapte în liberalism și sperau într-o adormire generală, ca în cazul dosarului de la DNA al lui Șerdean, la câte au comis. Cauționare sub formă juridică, normal ar fi imposibilă.

Dobândirea puterii nu se poate, încă, desprinde la noi de Agamiță Dandanache. Sunt din ce în ce mai mulți „șăfi” politici numiți după diferite forme de șantaj, ce continuă tradiția aducătoare de scârbă, cu… „scrisorica, pac!, la Răsboiul!”.

Mă opresc, deocamdată, căci multe mai sunt de spus pe această temă. De exemplu triunghiul nefast Contra lui Dinamo, cu Melero Marin și cortaZero ipotenuze și „Gurița” pe ipotenuză, aducător de faliment suflării „câinilor roșii”.

Editorial geruit Cornel Dinu. Dezamăgitorul înțepător anofel care l-a pus la cheltuieli mari pe Cristi Borcea

Mai trebuie spus că singurul care mai știe ce-i Dinamo, înțepătorul anofel ce l-a pus la cheltuieli mari pe Cristi Borcea cu abatorul și stațiile de gaz de la Zlatna, cu alt grup infracțional: Cocuță, Simi și cumnatul, era firesc să-și dea seama în ce dandana (puțin spus!) s-a băgat.

A spus că nu-i în regulă ce fac spanioli, că sunt doar privitori de fotbal și haini hulpavi propunând contracte distrugătoare. A jonglat cu funcții, sacrificându-l pe bietul Gigi Mulțescu, acum delirează că va găsi, dacă nu un Moș Crăciun sau un Moș Nicolae, aducător de daruri financiare suficiente și legale, măcar un birlic din țoale de bazar sau cotcodăcit de găini sacrificate.

Corect ar fi fost să spună direct „Am probleme, am fost la voi, chiar dacă un «câine» care și-a mai mușcat stăpânii, dați-mi și mie ceva de lucru”. A jucat vreo șapte ani la Dinamo, așa că, la fel ca altădată, i se putea găsi ceva de pontare ca și alinare a grijilor.

Cum le-a „onorat” în timp, și succesurile, și grijile, se poate spune „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!”, din egoism și grijă numai pentru sine. Pe mine mă dor aceste adevăruri în ce-l privește…

Bine, în istoria lui Dinamo cei mai mulți au servit clubul și nu pe sine, dar… el este printre cei prea mulți pe care i-am ajutat și mi-au înșelat așteptările. Cam asta mie- soarta…

Editorial geruit Cornel Dinu. Edi Iordănescu este de puțin timp la comanda echipei conservatorului în joc și viață Dan Petrescu. Să mai avem răbdare cu jocul CFR-ului…

Așteptat a fost și meciul de la Sfântu Gheorghe. În apropierea polului frigului românesc, geru-i „obișnuit al casei” în această zonă. Gazde competente, bine organizate, care respectă regulile, terenul fiind cu siguranță încălzit.

Gerul în jur (dar ce înjurau, vă-nchipuiți, jucătorii și arbitri!) de minus 9-10 grade Celsius a tăiat respirația și nivelul jocului a fost modest. Sepsi, cu antrenorul Leo Grozavu în izolare, s-a închis în apărare, ca de obicei destul de bine.

Iar când au jucat cu un om mai puțin, după eliminarea stoperului Bouhenna în minutul 48, gazdele chiar au atacat mai bine decât băieții lui Edi Iordănescu. Hai să zicem că și pentru că este de puțin timp la comanda echipei conservatorului în joc și viață Dan Petrescu. Să mai avem răbdare cu jocul, deocamdată doar rezultatele sunt bune la CFR Cluj.

Oricum, marcând la jumătatea celei de-a doua reprize prin Debeljuh, CFR Cluj îi suflă în ceafă liderului FCSB prin cele 3 puncte obținute, totuși, greu. Sepsi fiind, clar, o formație din ce în ce mai sigură. Cu jucători „struniți” grozav de Grozavu.

Editorial geruit Cornel Dinu. Legătura dintre Daniel Pancone și… Petre Ispirescu! Nu știți cine-i Petre Ispirescu?! …Nu sunteți singurii…

Atent la prietenul mai mic Daniel Pancu, sunt nevoit să constat că de când s-a retras acasă, la Iași, n-are meciuri reușite. Cam ciudat, uneori enigmatic ce se întâmplă în Copou…

Oricum cei care s-au angajat să țină financiar pe Poli Iași i-au venit în ajutor cam ca picătura de apă pusă pe buzele voinicului, mereu târziu, pentru a învinge, ca în basmele lui Petre Ispirescu.

Apropo, oare câți dintre tinerii noștri fotbaliști știu… sau au auzit măcar de Petre Ispirescu? De la părinți sau profesori… Asta-i altă dramă de analizat pe larg…

Editorial geruit Cornel Dinu. Sunt mulți olteni care vor mai mult decât poate echipa condusă de rotirile lui Rotaru

Se anunța interesantă și venirea Universității Craiova la mal. La malul Dunării, la Giurgiu. A fost gheață la mal, cum se spune, joc mediocru, cu puține faze de reținut.

Oaspeții au atacat fără atacanți, dar cu oarecare ambiție. Oltenească aș spune, dar câți oșteni get-beget sunt la Universitatea? Un meci nul, și la propriu, și la figurat, 1-1, cu golurile marcate în prima parte a jocului.

Au deschis scorul „astralii” fără strălucire, a egalat Cicâldău și a ajuns, cu 7 „știuci”, că tot s-a întâmplat lângă Dunăre, în poziția de principal… nu antrenor, deși… principal marcator al trupei din Bănie. Bine a zis „fratele” Alin Buzărin: „Fără Koljic, Craiova are… colici!”.

Astra a evoluat mai mult pe contraatac, beneficiind de câteva sclipiri exacte în execuții ale incontestabilului uriaș talent leneș care este Budescu.

În partea a doua a chinului, mai nimic la cele două porți. Doar amenințări până în fața careurilor, și acestea dezolant de puține. Lăsându-mă să cred că pe frigul ăsta sunt mulți olteni care vor mai mult decât poate echipa condusă de rotirile lui Rotaru. Prinși în gerul de afară, ți-i poți imagina, la cât iubesc echipa, cu țurțuri minusculi ce se preling din ochi…

Editorial geruit Cornel Dinu. Amintiri paralele între „lacătul” Viitorului și parfumul peruan al FCSB-ului

Era de așteptat ca meciul de la Ovidiu să fie cel mai spectaculos al rundei. Viitorul, ca și fosta Steaua, sunt echipe cu spirit ofensiv. Pierdut temporar, din păcate, de echipa reprezentativă a Academiei lui Gică Hagi de când imensul fotbalist nu o mai antrenează.

Am asistat, în aceste condiții, la o dominare continuă ca niciodată a „fecesebecaliuței”. Nu cred că Viitorul a vrut să semene cu „lacătul„ (catenaccio) lui Helenio Hererra de la unicul Inter care cucerea totul în prima jumătate a anilor ’60. …Când și Dinamo lua 4 titluri consecutive… Ooo, tempora…

Revenind la… Viitor(ul), s-a apărat cu tot efectivul ca pe un semicerc de handbal în fața propriului careu și prea mult în interiorul lui.

Și atacurile FCSB-ului aduceau cu trecutul. Acela al marii echipe naționale a Perului în care atacanții centrali Hugo Sotil și Teófilo Cubillas lăsau impresia că pasează până intrau cu mingea în poartă.

Asemănarea golurilor a fost rară. Două penalty-uri, scaose de puștii Alex Mățan și Octavian Popescu și două devieri de autogol. Per total a fost spectacol ce-a sfidat înghețul din celelalte întâlniri ale etapei 17. Așteptăm desprimăvărarea…

Închide ×