La ce echipă joacă Tecău? Dar Condescu?

Panicaţi că Steaua nu mai bate pe nimeni, bulversaţi de pumnii urîtului Pascal, sufocaţi de backhandurile frumoasei Cibulkova, îngropaţi de drama aviatică din Apuseni nu am mai avut timp – sau un dram de minte – să băgăm în seamă, nu mai zic să rupem ştirile (traducere foarte liberă de la „breaking news”) şi să ne bucurăm/mândrim cu performanţa lui Horia Tecău (la ce echipă joacă ăsta?!) la Australian Open, primul turneu de Grand Slam al anului. Şi el „românul nostru”, ca şi Reghe, MM, Keşeru, Mutu, Bute sau Halep, Horia Tecău s-a dublat – nu săriţi în sus, dublat cu „d” şi„b” , nu cu „c” şi „p” – cu interesanta indiancă Sania Mirza şi, parcă grăbiş pe furiş, a eliberat de grijile turneului de la Antipozi vreo 4 dubluri mixte pînă să ajungă în finală. FINALĂ. De Grand Slam. A doua oară, după succesul de acum doi ani, cînd chiar a cîştigat turneul, alături de nonconformista americancă Bethanie Mattek-Sands. Ne bucurăm toţi că Simona Halep a intrat în Top 10, dar îl trecem la „în alte roluri…” pe Horia Tecău. Nu-i acelaşi lucru, veţi sări în sus. OK, dar cîte bucurii finale ne mai oferă sportul nostru, vă întreb eu. O fi dublul-mixt Cenuşăreasa tenisului, dar, pînă una-alta, respiră acelaşi aer de mare competiţie cu regii şi reginele de la simplu. E păcat că performanţa – pentru că este o performanţă! – lui Horia Tecău nu (mai) entuziasmează pe nimeni, nu pot şi nu vreau să cred că ne-am abrutizat în aşa hal încît să nu ne mai intereseze decît unde a pupat-o Cristea pe Bianca. La Paris…

Şi, ca să se citească acest editorial cât de cât, să dăm fotbalului ce-i al Cezarului. Cel mai interesant transfer al ultimei perioade este cel al lui Marin Condescu la Universitatea Craiova. Forţat să demisioneze de la Pandurii de „colegii din sindicate” – „Colegii mei din sindicate mi-au reproşat pe bună dreptate că în ultimul an am neglijat activitatea sindicală şi m-am implicat mai mult în partea sportivă”, spune chiar împricinatul -, Condescu susţinea că „Sindicatele rămîn lîngă echipă”. Adică s-a schimbat doar omul, nu şi pomul. Ăla de unde vin poamele, roadele, păpica – a se citi „banii”.

Numai că onor dom’ preşedinte una spune seara şi alta dimineaţa. Aşa cum mai acum un an ne asigura că se va retrage definitiv de la conducerea Pandurilor şi din mişcarea sindicală pentru a se va ocupa de ferma de capre pe care o are la Bolboşi, exact aşa a preluat – la câte zile de la demisie/demitere? – Universitatea Craiova. Care, spune domnia sa, spune Adrian Mititelu şi visează acum toţi oltenii, va deveni din nou o forţă în fotbalul nostru cu, ghici ciupercă ce?, sindicatele miniere lîngă echipă!!! Păi cum vine treaba? Sindicatele merg unde merge Condescu? Parcă chiar acesta spune că „Sindicatele rămîn lîngă echipă” imediat după demisie/demitere! Adică lîngă Pandurii. Şi atunci? Cine vine lîngă cea mai iubită echipă a Olteniei? Că o cam ştie toată lumea, Adrian Mititelu a ajuns de mult la fundul sacului şi pînă va cîştiga el toate procesele care îi vor aduce munţi de bani, echipa trebuie să mănînce şi să se echipeze pentru retur acum, nu la paştele… minerilor!

Lovitura de imagine cu aducerea lui Condescu este o bombă-şoc-senzaţie-exploziv-incendiar, dar fără o soluţie financiară nu valorează nici cît un praz degerat. Să nu uităm că Pandurii au fost resuscitaţi de două ori de Marin Condescu de la coma din B la viaţa veselă din A, miraculos aş spune eu, puneţi dumneavoastră ghilimelele dacă credeţi de cuviinţă… Universitatea e acum mai rău decît erau Pandurii atunci, aproape că nu mai există, iar eu îl cunosc pe Marin Condescu om serios, nu se bagă dacă nu e sigur că va avea „noroc bun”. Deci are ceva în mînecă. Sau pe mînecă… Aşa că e foarte interesant cum şi cu ce va scoate Universitatea din moartea clinică în care s-au opintit atîta să o aducă atîţia preşedinţi, primari, naşi şi alte lighioane… Sincer, eu chiar îi urez „NOROC BUN!”