Revolta „cîinelui”

M-a urecheat un prieten, mare dinamovist, că nu ştiu decît să critic ce se întîmplă la Dinamo, că nu scriu decît atunci cînd joacă slab, că uite acum au legat două victorii (două!! Dinamo!!!), după evoluţia curajoasă şi bine articulată din Ghencea, sînt pe locul 4, e bine pentru ce lot are Stoican, încep să se vadă rezultatele întineririi (?) şi ale măsurilor luate de Negoiţă şi Anghelache (??), pe scurt, de ce „ratez” ocaziile să scriu şi de bine… Recunosc că am criticat politica şefilor din „Ştefan cel Mare”, nu am crezut şi nu cred că se poate face performanţă – la nivelul la care este obişnuită, sau, mai bine zis, era obişnuită Dinamo -, cu bani puţini şi jucători de valoare medie. Nu-mi place situaţia de incertitudine în care se găseşte echipa după declaraţiile celui care a salvat-o în urmă cu un an de la insolvenţă şi care acum spune că dacă nu găseşte ceva investitori să-i aducă lîngă el, situaţia e la fel de albastră ca la data amintită. Poate s-a supraevaluat sau poate a făcut tot ce a fost el în stare, dar oricare ar fi cauza adevărată, cert este că Ionuţ Negoiţă vorbeşte frumos, gîndeşte frumos, numai că degeaba, asta nu e de ajuns. Pentru pretenţiile, repet, unei echipe cu blazonul lui Dinamo. Poate va reuşi să mai salveze o dată „haita” cu un supraefort financiar propriu, poate va reuşi să aducă investitorii mult visaţi şi atunci bravo lui. Dar dacă nu? Uitaţi-vă cum se chinuie Rapidul cu un picior în groapă – şi nu aia din „Ştefan cel Mare” – din cauza chiar grelei moşteniri cu care s-a descotorosit George Copos de „farmecul vieţii”. Şi nu e o expresie de lemn, e chiar crudul adevăr. Poate că vastele cunoştinţe economice ale unchiului Anghelache – şi nu e nici urmă de ironie aici, chiar are vaste cunoştinţe economice! – vor aduce situaţia financiară a lui Dinamo pe linia de plutire şi atunci merită şi el toate laudele. Dar pînă acum nu s-a prea întîmplat aşa. Din contră…

Revenind la joc, da, e adevărat, Dinamo a impresionat în Ghencea, orgoliul a echilibrat diferenţa de valoare, dar a urmat o prestaţie submediocră cu cea mai slabă echipă din ultimii ani din Liga I, încoronata fără concurenţă „lanternă” Corona, şi apoi meciul de la Cluj după care am auzit pe mulţi întrebînd cine conduce „şepcile (tot) roşii” ca să audă răspunsul Vlad Munteanu, fost dinamovist, pentru a justifica astfel victoria „cîinilor”… Nici vorbă de aşa ceva, antrenorul Mihai Teja e stelist, chiar dacă şi-a început cariera de tehnician la Dinamo, plus faptul că U Cluj este într-o situaţie care nu-i permite nicicum acte de „caritate”. Una peste alta, două victorii care se contabilizează, dar nu impresionează…

Ceea ce mi-a plăcut, însă, fără nici un rabat, a fost revolta lui Cosmin Matei, atît după golul marcat pe „Cluj Arena”, cît şi în declaraţiile date după meci. Răbufnirea lui, frustrarea lui că s-a săturat să fie consideraţi fotbalişti „second hand”, că ei dau pe teren tot ce pot şi vor arăta din ce în ce mai bine în joc, fără să mai ducă nemulţimirea spre aspectul financiar, încruntarea cu care a spus asta în faţa microfoanelor – ăsta mi se pare cel mai mare cîştig al lui Dinamo în această primăvară! Dacă îl ţine „furia roja” asta pe el, care nu s-a născut dinamovist, şi pe ceilalţi coechipieri, dacă într-adevăr s-au săturat şi nu mai vor să fie consideraţi şi trataţi „second hand”, da, atunci Dinamo chiar poate deveni „new Dinamo”. Iar aici se închide cercul: asta dacă şi Negoiţă cu Anghelache vor depăşi stadiul Cristescu – Zamfir. Rapidiştii ştiu de ce…