Editorial imperativ Cornel Dinu. Oprește-te, Dane, nu îndoielnicul Colțescu te-a înfrânt! Dragul meu Gică, observ, nu acuz, dar nu te poți lupta și cu gura lumii…

N-am prea văzut până acum de ce evoluează Clinceniul în prima divizie. Am mai spus că marea prea mică explicație ar fi ambiția unor… meseni cu funcții în sătucul „Luftwaffe” din Al Doilea Război Mondial. Tare importanți! Câți ar încăpea la două mese de poker. Joc ce-l practică, cu siguranță, în timp ce ecranele TV din sala de pierzanie prezintă și fotbal.

Editorial imperativ Cornel Dinu. Oprește-te, Dane, nu îndoielnicul Colțescu te-a înfrânt! Dragul meu Gică, observ, nu acuz, dar nu te poți lupta și cu gura lumii…

Vedeți, peste viziunea bardului de la Mircești, diplomatul Vasile Alecsandri, a cărui amiciție chiar cu Napoleaon al III-lea, ne-a adus și marea înfăptuire a Micii Uniri, prima, din 1859, este potrivit aici să parafrazăm acum „poezeaua” acelei Uniri: „Unde-s mai mult de doi puterea crește / Dar dușmanul tot… sporește!”… Ce-i drept, Botoșaniul n-a prea sporit, înregistrând al cincilea meci fără victorie.

Deși au condus cu 2-0, botoșănenii au fost egalați repede, în prelungirile primei reprize. Soarta îi joacă feste zbuciumatului antrenor Croitoru, ce lăsa să se-nțeleagă, după masacrul administrat „fecesebecaliuței”, că va da „cu terenul în cap” și următorilor adversari. Și un sfat: „Grăbește-te încet”. Adică „Festina lente, magistre”. Cum ne atenționa de la început marele oenolog nea Mitică Creangă, când îi duceam câte un începător în vinuri roșii în crama din „Remus 15”. Cum face președintele său, Iftime! Îl revopsește pe Golofca și-l vinde la CFR. Mai ciugulește de un mizilic cât o casă… se zice… după cum îl alintă concetățenii din tribună.

Arbitrul Chivulete, obișnuitul „Casei din Bănie”

La poalele poienii pe care-și plimbă nașul Gigicu Becali mioarele, pe pajiștea unde se speră că trupa de hărțuit mingea a finilor Pandele și Firea, împerecheați de mare-amor (?), dar… se spune… mari interese financiare ce le burdușesc conturile în fiecare zi, Craiova s-a impus prin capul lui Roman (în minge, nu în altfel de creație) în final. Conduși mult timp, jucătorii care vor intra în viitor pe mâna lui Pițurcă au egalat prin junele Mihăilă la începutul reprizei a doua. Și puteau să conducă după zece minute dacă Cicâldău nu-i pasa portarului advers din „pălitura de osândă”, cum spun la 11 m moldovenii de peste Prut. Ordonată de nimeni altul decât obișnuitul „Casei din Bănie”, arbitrul Chivulete. Nu sunt adeptul statisticii în toate, dar vedeți de câte ori i-a „fluierat” ajutându-i acesta în ultimii doi ani! Și cu câte penalty-uri discutabile i-a onorat. Acum, și cu eliminarea lui Țîră, pentru două cartonașe galbene, în minutul 56.

Amintindu-ne de melosul uluitor giuleștean cu „Țîră, Goanță și cu Gheară, cel mai bun atac din țară!”. Și asta tocmai când Rapidulețul fusese retrogradat în „B” și evolua la matineu. „Răsplată” pentru curajul strigăturilor inteligente gen „Noi vi-l dăm pe Damaschin, dați-ni-l pe Valentin!”. Precizez, totuși, că atunci dictatura începuse să scârțâie și sclipirile parcă din năucitoarea „Groapă” a lui conu’ Jean Barbu nu puteau fi înăbușite.

Gaz dens „la vârf”, pe bani cu țârâita. Bravo, Edi!

Sâmbătă, la ora somnului de frumusețe, revelațiile acestui început de sezon, Gazul de Mediaș și Poli Iași, și-au disputat locuri de podium momentan. Doar în repriza a doua, pentru că în prima n-am consemnat nimic deosebit. Cum se întâmplă, din păcate, în prea multe dispute din înșelătoarea noastră primă scenă fotbalistică. Edi Iordănescu și Mihai Teja, antrenorii celor două, cred că sunt prieteni și acum după anii petrecuți împreună la juniorii Stelei. „Pretinie”, cum zicea nu numai tătucu’ Ceaușescu, dar și tăticu’ Puiu „Angel” Iordănescu. Ambii, vorbesc de „pretini” acum, de la prea mult „citit” reciproc, și-au scos pe rând loviturile de atac. Mai întâi Iașul, care conducea în minutul 52 cu 2-0. Au urmat „implantările” necruțătoare ale Gazului, de trei ori, și urcarea acestei societăți fotbalistice, profitând și de eșecul CFR-ului la Giurgiu, pe un meritat loc 1 în clasament.

Asta neîmpiedicându-l pe Edi Iordănescu să arunce cu focul vorbelor, pe bună dreptate, în direcția unuia din mai marii ai unei societăți de gaz cae le dă bani cu țârâita. Nu ca pe vremea lui Pustai! Când recitările acestuia în sfârâit de grătare sub clarul binecuvântat al lunii transilvane îi făcea pe nedușii la școală conducători de la „Rom Gaz” și „Distri Gaz” să dea către echipă chiar prea multe cifre cu prea multe zerouri ca sponsorizări peste ce aveau nevoie. Trai pe vătrai, cum avea și unul din directorii principali, nimeni altul decât montatul în „foncție”, frate al urmașei Anei Pauker, nejurista Kovesi. Bravo, Edi! Dovedește cu demnitate că tăticu’… bine că n-a prea stat pe acasă, să te strice la mai multe și pe tine.

Colțescu n-are pic de clasă, arbitrează mereu îndoielnic, dar nu te-a înfrânt el, Dănuțe!

În obișnuitele înțepături de țânțari (nu din ăia de… Pipera!) de la Giurgiu, CFR-ul a „deraiat” prima dată în acest campionat. „San Giorgio”, cum i-au spus prima dată negustorii genovezi care l-au înființat, sper să trăiască în fotbal „una rinascita”. O renaștere economică pentru ambițiosul patriot Ioan Niculae, ce conduce echipa cu Petre Buduru de la început. Vreau să cred că și astfel se explică actuala componență a lotului spre a câștiga chiar campionatul. Mă mir că Ioan Niculae n-a fost încă blamat și pentru așa ceva.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Se pot spune multe despre această confruntare, dar în niciun caz că… „urmașii genovezilor” (păstrați-vă zâmbetul, „rasul”, cum spunea vărul bunicii mele dinspre tată, unicul Constantin Tănase) n-au câștigat pe merit. Pentru că noul acces de „manie a persecuției” etalat de Dan Petrescu, început clar de paranoia, cum ar spune psihiatrii, s-a declanșat după ce au fost egalați, la o fază banală, în minutul 38. La eliminarea lui Camora din minutul 60. Care putea fi evitată de Colțescu dacă avea cât de cât negru sub unghie, puțintică clasă. În rest a arbitrat cât se pricepe, adică îndoielnic ca de fiecare dată. Dar nu te-a înfrânt el, Dănuțe! Reușești așa ceva singur, transmițând veritabile accente de barbarie verbală, și de aici comportamentală, propriilor jucători. Și se alege praful și din lucrurile bune pe care le-ai făcut până acum cu CFR, Dănuțe!

Oprește-te, Dane! Ai văzut ce faci tu acum în anii destui pe care i-ai jucat în marele fotbal din Italia și Anglia?

Sper că n-ai uitat, Dane, că te-am apreciat ca jucător. Dar ceea ce exteriorizezi ca gesturi și, mai ales, băgat și făcut în toate cele ale tuturor celor care nu-ți convin, este de neacceptat. Și n-ai fost niciodată așa ca acum. Ai trăit și ai jucat ani buni în marele fotbal din Italia și Anglia… Ai văzut ce faci tu acum și ai învățat să spui ceea ce spui tu în ultimul timp, pe margine, în aceste țări, model de comportament al antrenorii de acolo? Ți-ar plăcea ca aceste secvențe de șanț și rigolă să fie prezentate în aceste țări acum? Ai depășit demult faza jetului de sifon aruncat dimineața, la „Gambrinus”, de marele actor Nicolae Bălțățeanu în fața ilustrului George Calboreanu, de care amintesc uneori când se iese pa arătura comportamentală. Nu mai… „te vede lumea”! Acum, prin ceea ce ai făcut la Giurgiu, te condamnă lumea. E barbarie, primitivism de cavernă, abjecție pur și simplu.

Oprește-te, Dane! Mai ai timp. Stai cu picioarele în apă rece și cu un pahar de vin roșu (e bine că-ți place, te luam la nea Mitică Creangă dacă erai pe timpuri…) și condamnă-te! Prin ceea ce faci pe margine le transmiți jucătorilor tăi să-și piardă mințile. Iar scenele din „Zbor deasupra unui cuib de cuci” sunt pașnice față de ieșirile voastre la „San Giorgio”. Aveți timp, ultimele impresii rămân. Fie… „Sfântul George” cu voi! Și să vă ajute să răpuneți balaurul ce vă tulbură mințile. Se zice că și apropitarul vostru și al Copilului preferat, Neluțu Varga ot Gilău, e aprig la mânie. Amenință că-i leagă de mașină și îi târâie prin tot centrul Clujului pe cei care nu-l ascultă și-l supără… Încă n-a comis-o, dar… Spoială nativă, având doar culoarea marilor Ginghis Han și Attila. Provine cu certitudine din…alt trib, acela al lui doar… „Harasel”! Bravos, clujenilor! Aveți blazon, v-ați procopsit!

Moldovan și schimbările în „chindia” jocului…

După două egaluri, și tocamai unde!, la Mediaș și la Craiova, Chindia Târgoviștei mele putea să-l reușească și pe al treilea. Duminică, la ceas de ceai englezesc extins în Balcania, împotriva Sibiului, la Târgu Mureș. N-a fost să fie, în ultimele secunde ale jocului, talentatul Florea trecând pe lângă o centrare de 2-2 din lateral a „burkinezului” Yameogo.

Băieții lui Moldovan au evoluat iarăși cu creșteri și descreșteri de atitudine. Iar când antrenorul face iarăși două schimbări la pauză, în „chinidia” jocului cum s-ar spune, te pune pe gânduri. A gândit bine formula de joc de la început sau nu? Chiar dacă adversarul a avut câte o ocazie în fiecare repriză. Din care, și prin neatenția și mobilitatea redusă a stoperilor târgovișteni, ce n-am încredere să-i las să păzească nici… Curtea Domnească fiindcă adorm în post, au și marcat.

„Făcutul” ciudat din prestațiile Viitorului cu fosta „Steluță”

Acasă la Bogdan… „Râu de vorbe” Vintilă, „fecesebecaliuța” în fine și-a oprit „hemoragia” abracadabrantă de cinci înfrângeri consecutive. Oarecum neașteptat și pentru mine, ca dinamovist (înainte și după trecătoarea domnie nefastă de la Rin…) ce urează mereu fostei „Steluțe” românescul… zbârcă al copilăriei la șotron! Ceva, ceva mai așezată în joc distribuția creștinului Bogdan Argeș Vintilă. În ciuda adevărului că de câțiva ani campania de transferuri este hilară, chiar hazlie. Au luat câte trei fundași laterali pe ambele benzi, n-au stoperi, improvizând acum cu Pintilii și Soiledis (?!)… și s-au „întărit”, derizoriu, în atac cu Rusescu, Hora și, de curând, cu polonezul enoriaș al marelui Papă Wojtyła.

Este parcă și un „făcut” ciudat în prestațiile Viitorului, când vrea minunat, al lui Gică Hagi. Când întâlnește fosta „Steluță”, și aceasta are nevoie ca de aer și apă de victorie, dispare marcajul, presingul pe tot terenul, posesia rapidă și cu schimbări derutante de direcție ce-i înnebunea de obicei pe adversari. Iar neînlocuitul și chiar propusul la națională (?!) Țîru gafează într-un asemenea hal încât scrie tabela în favoarea așa-zisului adversar. Ca duminică în noapte. Noaptea minții sau a fair-play-ului? Dragul meu Gică!… Reține: observ, dar nu acuz, dorindu-ți tot binele din lume că-l meriți cu prisosință! Dar fii puțintel mai atent și tu… Măcar să nu se mai repete. Nu te poți lupta și cu gura lumii…

Spune-mi ce mijlocași ai ca să-ți spun ce poți să joci

În epilogul etapei Uhrin a câștigat la Sfântu Gheorghe și duce Dinamo spre play-off. Pe merit, reușind să așeze o formație competitivă, fără a avea acoperiri logice dinamice pe posturi. Pentru că și la Dinamo, cel puțin ultimii doi antrenori au adus jucători la număr și fără rațiuni de bloc funcțional real. Uhrin are probleme în apărare și în atac. Dar așezând un mijloc cu doi interi valoroși, Nistor (bine că a revenit) și Fabbrini (transferul nedorit de expertul în comisioane Rednic) și un închizător cu simț tactic, Filip, care s-a impus. Reconfirmând adevărul din întrebarea „Spune-mi ce mijlocași ai ca să-ți spun ce poți să joci”.

Iar Sepsi Sfântu Gheorghe a încercat să evolueze cum nu știe, adică să atace. Ceea ce însuși antrenorul lor, cetățeanul român de origine maghiară – și nu ungur, cum este prezentat pe diferite medii de socializare și informare –  Laszlo Csaba, născut în România, la Odorheiu Secuiesc și școlit prin Germania, Ungaria, Uganda și Scoția, a recunoscut cu fair-play că așa ceva jucătorii săi nu știu. Până acum e clar că nu știu, dar să vedem în viitor dacă pot să învețe.