Au fost două evenimente fotbalistice ce au atras atenție pasionaților jocului de la noi peste doritul suspans al etapelor noastre de campionat. Terne. Pentru că pasionantul se constată destul de rar în disputele pe puncte de la noi.
Mai întâi atât de comentata ungere finală ca selecționer a lui Mirel Rădoi de către „Belzebutul” Burlean(u). Memorați doar puțin. Când încearcă un zâmbet, ce-i mai mult un rictus de sfidare, à la Gerard Butler sau chiar Christopher Lee, cel care a întruchipat cel mai bine personajul Contele Dracula al lui Bram Stoker, pe la sfârșitul anilor ’50.
Așa ne trebuie, că nu suntem cel puțin atenți. Desigur, „burlanul” prin care se aude mereu scurgerea impresionantă de țechini spre „Nașul” din Cluj, doar s-a făcut că aprobă compromisul propus de așa-zisa Comisie Tehnică a povestitorului Mihai Stoichiță.
„Curat murdar, coane Mișule!”… pentru că bietul Mirel Rădoi sunt convins că va fi victima propriei ambiții fără seamăn și, atenție!, poate și fără scrupule, de sorginte olteneasco-becaliană. Și, astfel, îl compătimesc… Nu-l recomanda mai nimic pentru a i se oferi o asemenea funcție. Nu zic responsabilitate pentru că nu sunt mulți care înțeleg semnificația termenului…
Pot fi elocvente doar în instinctele unor făcături decizional fotbalistice cele doar 44 de jocuri în care a antrenat. Faptul că a luat atât de târziu patalamaua „Licenței PRO” și amănuntul că a fost amendat de UEFA că, fără a fi certificat ca antrenor, dădea „indicății” de pe banca „Nașului” din Pipera, n-au contat nici ele… Și ar mai fi… Văd că rușii de la sport.ru anunță că ar mai fi „scame” pe conștiința selecționerului. Și dacă nici rușii nu știu ce spun…
În plus, așa cum ar fi fost normal, a fost singurul „catindat” posibil ascultat că respiră în „comiție”. Trei, patru nume îndreptățite la acest post nici măcar nu au fost aduse la vedere. Sfidare totală, bieților federali vremelnici! Cum nicio fărădelege nu rămâne nepedepsită în timp, și aceasta va primi verdictul justiției imanente.
Pedepsiți fiind, fără vină, după atâta sfidare incompetentă, milioanele de iubitori ai fotbalului nostru vor avea sub încropirea tehnică a echipei naționale mai mult suferința unor înfrângeri ce vor veni cu siguranță. Cu care ne-au obișnuit deși nu ne-am obișnuit…
Repet, pentru mine Mirel Rădoi este doar o victimă a deșertăciunii umane. Care rar se întreabă „Sunt pregătit să fac față, prin ceea ce știu acum, nivelului la care vreau să ajung?”. Și nu-i singurul căzut în această capcană a ambiției de a comanda de unde nu merită încă. Pentru că în viață nu poți să fii decât ceea ce ești. Și el nu-i acum, cert, pregătit să conducă prima reprezentativă. Cei care l-au cocoțat atât de sus doar au așezat o nouă marotă de luat la țintă.
Nu ai timp acum, Mirele, să fugi de ceea ce ești cu adevărat… Prin ceea ce ai fost cu adevărat, ceva luni bune în ultimul timp, cam doi ani, că în rest… mai bine tac. Și ție ți se potrivește adevărul verificat în timp: „Cum sunt ce-am fost, voi fi ceea ce sunt!”. Vom mai comenta acest adevăr, cu siguranță.
Al doilea subiect este tragerea la sorți a grupelor Europeanului de anul viitor. Prima dată când o țară organizatoare, chiar și în devălmășia de jocuri și orașe decise de mintea haotică a lui Michel Platini, are doar speranța că se va califica. Cazul nostru. Unic.
A fost festivitate pompoasă, în care conducătorii federali așezați după cum a tunat (statul paralel…) și i-a așezat la noi, ar trebui să se întrebe ca tatăl meu… Jurist de excepție din alte vremuri, de onoare și competență, trebuia să viziteze, cu noi, copiii familiei, colecția de pictură de la „Palatul Regal”. Ne-a spus simplu, dar teribil de adevărat: „Duceți-vă voi! De mic am fost educat să nu intru într-o casă în care proprietarii nu sunt acasă și deci nu am fost invitat”.
„Belzebut”, „Karate Kid”, „Vulcanizatorul”, „Trompetă”, cum v-ați dus la „Expoziție”, că n-aveți nimic în comun cu fotbalul adevărat?! Decât să-l siluiți pe al nostru, unde v-au montat alți aventurieri statali într-un moment de pauză de gânduri…
Dar la tupeul vostru obraznic, de parveniți, mai lăsați prin rânjeturi haine impresia că ați fi de acolo. Alături de mari jucători, deveniți antrenori performanți și conducători care, cu adevărat, sfințesc locurile unde au fost aleși. O să spuneți… „Ca și noi!”! Aiurea! Aleksander Čeferin, de exemplu, este jurist cunoscut. Ca și ceilalți slujbași de lângă el, recomandați de studii adevărate. Unii dintre ei, urmași reali prin ținută și comportament a „cavalerilor ioaniți”…
La primele alegeri, repet, că uită lumea noastră!, vi s-a dat puterea în urma unei grave erori comandate fără acoperire de verdict juridic, aceea a condamnării lui Gică Popescu. O veritabilă crimă! Iar alegerea voastră s-a spus că a fost cumpărată clar a doua oară. Se mai spune că la nivel de câteva milioane, după care chițcăiți și acum.
În privința „studiilor” n-are cum să vă recomande favorabil „Colegiul de Apărare Națională” sau „SNSP-ul”… Majoritatea absolvenților, ca și voi, s-au dovedit, prin ceea ce au făcut ulterior, veritabile pușculițe doar pentru ei. Unii, înfiorător de păgubitor, nu de apărare, ci de vânzare națională! Nu-i cazul lui Gabriel Bodescu, expert doar în ventiluri și cauciucuri. Inculți incompetenți în cunoașterea și administrarea fotbalului.
Dacă lăsați impresia că ați aparține și voi unor sfere de influențe oculte, precizez că masoneria, de exemplu, a fost apreciată de marele jurist Petre Pandrea (1904-1968) că, la noi, a fost transformată într-o veritabilă… menajerie! Și asta pe la începutul anilor ’30!