ADVERTISEMENT
Editoriale

Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Pedeapsa lui Dinamo la fiecare început de octombrie. Privirea mustrătoare a lui Cătălin Hîldan de acolo, de sus… „Ce-ați făcut, «câinii» mei?”…

Autor: Cornel Dinu | 05.10.2020 | 09:02
Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Pedeapsa lui Dinamo la fiecare început de octombrie. Privirea mustrătoare a lui Cătălin Hîldan de acolo, de sus... „Ce-ați făcut, «câinii» mei?”...

Pentru Dinamo, jucând la început de octombrie este și o aducere aminte care o pedepsește. Cu privirea mustrătoare a lui Cătălin Hîldan de acolo, de sus… „Ce-ați făcut, «câinii» mei?”…

ADVERTISEMENT

Acum 20 de ani, poate cel mai reușit copil fotbalistic al meu, ca spirit de „câine roșu”, ne-a fost smuls din viață cu o brutalitate tragică.

Am mai povestit episodul crunt, de netrăit pentru niciun trăitor, de nemurit pentru niciun muritor… Și care, Doamne neiertător, era simplu de evitat… Și Cătălin Hîldan trăia și acum…

ADVERTISEMENT

Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Pedeapsa lui Dinamo la fiecare început de octombrie. Privirea mustrătoare a lui Cătălin Hîldan de acolo, de sus… „Ce-ați făcut, «câinii» mei?”…

Acum doar amintesc ca neuitare…  Fusesem schimbat de la echipă atunci, în toamna lui 2000, după o înfrângere acasă, 2-3 cu Petrolul…

Era într-o luni… în săptămâna aia blestemată când a plecat Cătălin… În săptămâna dinaintea meciului cu Petrolul făcusem cu doctorul Gheorghe, consilierul nostru pe probleme medicale, și cu doctorul echipei de atunci, Lucaciu, o serie de analize complexe la o clinică privată din Cotroceni.

ADVERTISEMENT

Florentin Petre ieșise cu hepatită C, l-am oprit de la joc, rezultatele lui Cătălin erau incerte, era și el suspect tot de nenorocita aia de hepatită C, era o creștere a bolii în toată țara. Așa că analizele lui trebuiau repetate.

Programul acelei săptămâni fatale era făcut de mine, campionatul fiind întrerupt pentru un meci al echipei naționale. Marți era un joc la Câmpina, satelitul nostru, după care se pleca la munte într-o pregătire centralizată.

ADVERTISEMENT

Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Meciul blestemat de la Oltenița, hatârul unui ministru

Rămăseseră după mine „secundul” Cornel Țălnar, fie-i inconștiența iertată, și doctorul, care știau, ca și alții din conducerea clubului, situația lui Cătălin și a lui Florentin. Doctorul a dispărut vreo două, trei zile, nu s-au mai repetat analizele lui Cătălin, și, în plus, s-a mai jucat un meci și joi, la Oltenița…

…Hatârul Simonei Marinescu, membră influentă a Consiliului de Administrație la Dinamo, ministru al Muncii și senatoare de Oltenița fatală… Toți erau cu mintea-n piuneze… dacă o aveau…

ADVERTISEMENT

Cătălin nu trebuia să joace… Cătălin n-a fost scos nici măcar la pauză… din ce știu n-a vrut el, era nebun să joace pentru Dinamo orice fel de meci… și trăznetul ceresc l-a lovit… ne-a lovit pe toți…

Am fost primul la morga Institutului de Medicină Legală, unde l-au adus pe Cătălin de la Oltenița, și profesorul universitar doctor Vladimir Beliș mi-a spus verdictul… Am plâns atunci cum a plâns toată suflarea dinamovistă, fără să pricep pe moment cum a fost posibilă atâta inconștiență în jurul lui…

ADVERTISEMENT

Așa că înțeleg, accept și vreau numai lacrimi curate, sincere pe amintirea lui Cătălin Hîldan… Nu lacrimile de crocodil a la Băsescu pe „coliva” (politică, bine-nțeles…) a lui Stolojan ale unora care știu ce-a fost și se fac că uită… Vinovații sunt și acum în „Casa Dinamo”.

…După înmormântare, viața și-a continuat, impasibilă, chiar crudă, cursul, echipa s-a întors la pregătire și, la presiunea jucătorilor, care n-au vrut să lucreze cu altcineva, am fost readus ca „principal”.

Și l-am tratat pe Florentin Petre opt luni de zile cu interferon datorită excepționalului profesor universitar doctor Dan Georgescu, care l-a „reparat” pe Florentin cu acest interferon administrat de trei ori pe săptămână.

Și-acum Florentin este lângă noi. Așa cum ar fi trebuit să fie și Cătălin dacă era oprit de la efort atunci…

Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Vreau să-l păstrez pe Cătălin în imaginea vie din amintirile mele, nu o fotografie pe o cruce… Și așa îl am în inimă și-n minte! VIU!

Să mă ierte el, să mă ierte mama văduvită de fiu, să mă ierte nea Mărin, să mă ierte fratele Cristi, să mă ierte toți cei rămași orfani de Cătălin, dar nu pot să fac pelerinaje acum doar de defilare la mormântul său…

Vreau să-l păstrez pe Cătălin în imaginea vie din amintirile mele, nu o fotografie pe o cruce… Și așa îl am în suflet și-n minte! VIU! Îmi văd clar și acum feblețea de om și de jucător ce-a fost… …Victimă a inconștienței, răutății și neatenției unora care și acum pozează în mari dinamoviști.

catalin Hildan, Cornel Dinu

În viziunea mea, Cătălin este lângă mine și suflarea suporterilor în continuare, odihnește-l Doamne… Vinovații, destui, cereți măcar iertare… Providenței, lui Cătălin, mamei sale, tatălui său, fratelui său, „câinilor” săi, echipei sale… măcar în gând… dacă-l aveți…

Editorial în lacrimi Cornel Dinu. Îți aduce aminte, nea Mărine?

În încheiere, un gând și o rugăminte pentru nea Mărin: să mă ierți, nea Mărine, că nu ajung azi la Brănești, dar, o mai spun o dată, și încă o dată, și încă o dată, până la ultima suflare vreau să-l păstrez pe Cătălin VIU în suflet și în minte, nu o fotografie pe o cruce… Iartă-mă…

O să aprind o lumânare să-i lumineze lui Cătălin pasele cu îngerii și o să mă gândesc la vremurile în care mergeam din două în două săptămâni la Târgoviște, unde îl dădusem să joace ca să se-ntărească pentru Dinamo.

Când juca „acasă”, eram împreună în tribună, îl luam după meci și mergeam să mâncăm la cantina Combinatului de oțeluri speciale… Ce-l mai iubea directorul general Chiose, basarabean fugit din calea rușilor în ’39, după mârșăvia Ribbentrop-Molotov, în două căruțe cu toată agoniseala familiei…

Îți aduci aminte, nea Mărine, când era Cătălin și era bine?!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 842. 32 pagini. Doar 5 lei!