Editorial istoric Cornel Dinu. La 100 de ani de la Trianon punându-l la inima Țării pe Ioan Aurel Pop și discursul său academic versus Orbanii cei orbi

Cornel Dinu   
în Editoriale
11/06/2020, 08:41
Editorial istoric Cornel Dinu. La 100 de ani de la Trianon punându-l la inima Țării pe Ioan Aurel Pop și discursul său academic versus Orbanii cei orbi
Editorial istoric Cornel Dinu. La 100 de ani de la Trianon punându-l la inima Țării pe Ioan Aurel Pop și discursul său academic versus Orbanii cei orbi. Sursa foto: bzi.ro

Sau „De la procesul „optanților” de la Paris, în 1923, câștigat de Nicolae Titulescu în fața contelui Apponyi și cele 100 de tone de aur date, punându-l la inima Țării pe Ioan Aurel Pop și discursul său academic până la Orbanii cei orbi” putea la fel de bine să fie titlul.

Editorial istoric Cornel Dinu. La 100 de ani de la Trianon punându-l la inima Țării pe Ioan Aurel Pop și discursul său academic versus Orbanii cei orbi

Molima decimatoare social de la începutul secolului trecut, „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, a fost concepută la Londra. De răsfățații de bibliotecă și ziar Marx și Engels, în „Manifestul comunist”, conceput cu 50 de ani în urmă.

Părea o formă de progres a omenirii, dar aplicarea, începând cu bolșevismul, s-a dovedit o altfel de vânătoare a unor oameni de către vietăți cu înfățișări de oameni…

Acum, predominând încă nedeslușirea definitorie a noțiunii de națiune, civilizația umană este inoculată cu un altfel de virus social: „Popoare de toate culorile, învrăjbiți-vă!”.

Dacă ținem cont că „națiunea civică” apărută spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ce presupune multinaționalitatea, pare și ea dependentă de un alt adevăr peren, „Ce-o să fie, ce-o să fie?”, posibilul răspuns nu este în continuarea refrenului bine-cunoscut al marelui actor Constantin Tănase, văr al bunicii mele de la Bârlad (născută Juvara), ci în finalul său: „Dă, Doamne!”.

Ceea ce este valabil și pentru noul așa-zis pas înainte al omenirii, globalizarea… Ce nu ne putea ocoli tocmai acum, atât de orfani și de minți, și de simțiri adevărate, de ani buni, la comenzile Țării.

Editorial istoric Cornel Dinu. Între hăhăielile de guvern fără mască și „Trabantul” de la Cotroceni, doar marele istoric Ioan Aurel Pop a vorbit, cu spirit binecuvântat și suflet de adevărat român, despre reîntregirea Țării după Trianon

Astfel, între hăhăielile de guvern fără mască în a vinde și ce mai era de vândut din biata Țară, cu pahare de petrecere, cu licori false ale Occidentului, nu cu vinul pocalului aurit al lui Ștefan Vodă, și în fum de și mai multă intoxicare a bietului „bobor”, doar marele istoric Ioan Aurel Pop a vorbit, cu spirit binecuvântat și suflet de adevărat român, despre reîntregirea Țării după Trianon. În aula Academiei Române, creată de Cuza Vodă.

Într-un moment în care „Trabantul” (expresia lui Răzvan Boanchiș, la gura mea e prăpăd!) nepus la Cotroceni nici măcar de umbra Prințesei Elisabeta-Sissi a Austro-Ungariei, soția lui Franz Josepf, a contestat legea de a face din 4 iunie sărbătoare națională. Așa ne trebuie!

După doi președinți cu școală, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, nu trebuia să ne dai, Doamne, numai dușmani de carte și de aici de Neam și Țară. Fizica e știință Dar pentru Einstein, Tesla, nu pentru un… „Trabant” de liceu, cu „n” clase… pardon, case, zice-se din meditații…

Revin la Oameni! Profesorul Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, pe care nimeni nu o ia în seamă ce spune și ce ar putea face, ca un medicament salvator pe patul de terapie intensivă în care a ajuns Țara, declama de curând cam ce-i pe la noi. Cu amar…

„Am intrat într-o lume a Occidentului obosit, societăți perimate. Am intrat în ceva ce nu mai era”
„Politica a devenit interes și nu invers pentru a ne fi bine ca popor”
„Strălucirea Occidentului ne-a anesteziat mințile. Toți sunt comersanți într-un climat în care, fără lege, totul este posibil”
„Vrem o țară ca afară. Numai că la ei se produce și la noi nu se mai produce”
„Am pierdut respectul, decența, educația, cultura, sănătatea și de aici identitatea”
„Ura dintre politicienii noștri inculți, cel mult mediocri, sădește și întreține dezbinarea nației”

Simt nevoia, în continuare… nu pentru mine… să spicuiesc câteva din ideile profesorului din acest discurs memorabil. Precizez, cred că nu greșesc, nedifuzat, neprezentat de nicio televizie de la noi! N-a avut loc de Vulpița și alte sălbăticiuni asemenea…

Devenite mai mult industrii ale răului și dezbinării nației, cu ce se ocupă aceste „posturi” de postat ce li se comandă de „sus”? Cum am mai spus, Vulpițe, pipițe, bloggeri handicapați psihic cu acte medicale, boarfe de rigolă și șanț, dar cu aere de matroane, zaiafeturi de Valahie oropsită, Moldavie îngenunchiată și Tansilvanie imposibil de smuls, altceva decât să îmbolnăvească și mai mult Neamul.

Am spus demult, „Covitul” este mai nimic față de coviltirul de rău servit de media și de internet de ani buni, ce cred că astfel pot înlocui la comandă străină din vânturi de Vest și de Est credința românilor. Și a altor popoare.

Editorial istoric Cornel Dinu. „Ungaria ar trebui să sărbătorească Trianonul pentru că, după 500 de ani, a devenit o țară independentă!”

În pledoaria sa istorică, profesorul Ioan Aurel Pop precizează de la început: „Toate deciziile care au consfințit voința popoarelor la Trianon au fost confirmate prin tratatele ulterioare. Pentru că rolul dorit de popoare și realizat prin vot în 1918 a fost consfințit de Marile Puteri în 1920. Au căzut patru imperii și s-au consfințit state națiuni. Învinsele imperii au plătit, că așa e de când lumea”.

 Venind la cestiune, vorba lui nea Iancu Caragiale, în cazul nostru… „În cazul nostru, votul popular de la Chișinău, Cernăuți și cele 1.228 din Transilvania cu populație (și investiții, adaug eu) majoritar româneească au dus la voința de unire exprimată pe Câmpia Libertății de la Alba Iulia. Chiar și Primul Război Mondial a fost dorința de libertate a popoarelor”. Cu 9 milioane de victime de pretutindeni, amintesc tot eu!

Cu finețe de părinte istoric, profesorul Ioan Aurel Pop consfințește: „Președintele american Woodrow Wilson a fost alături de Marea Regină Maria a noastră, susținători cu abnegație ai dreptului popoarelor la autodeterminare”.

Și, cu aceeași inteligență latină, sugerează Ungariei că „ar trebui să sărbătorească Trianonul pentru că, după 500 de ani, a devenit o țară independentă!”.

Recunoscând cu abilitate nobilă, sugestivă și pentru „Trabantul” nostru: „E de apreciat că ungurii știu să facă din înfrângerile de la Mohaci, în 1526, din 1948 și de la revoluția din 1956, sărbători naționale!”. Ca și sârbii, care au făcut din înfrângerile de la Kosvopolje, din 1389 și Drina, august 1914, unde a murit bunicul Radulovic, monumente de identitate națională. Se aude, glume păguboase istoric de pe la noi, ce ne este dat să vă suportăm și acum?!

Editorial istoric Cornel Dinu. Luați-o cum vreți, dar politicienii unguri sunt cu o clasă peste ai noștri (doar) oportuniști politici

Încheierea pledoariei la bara istoriei a profesorului Ioan Aurel Pop umezește oglinda gândurilor: „Să ducem mai departe moștenirea marilor părinți de atunci ai patriei și ai statului, care niciodată nu au luat mai mult decât au dat țării”.

Cred că am putea așa ceva, spun iarăși, numai dacă ni se va arăta din nou Maica Domnului, protectoarea noastră dintotdeauna. Dar și prin noi, dacă ne-ar lumina fie și pentru o clipită ultima citare din John Fitzgerald Kennedy a președintelui Academiei Române: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ea”.

Bine, învrăjbirea popoarelor după Marx și Engels l-a omorât, într-un fel cam peiorativ, pe președintele american… Poate, în sălbăticia ce începea în vremurile atentatului reușit la Dallas în noiembrie 1963 și pentru că a gândit și voia să pună în practică așa ceva.

Ca „teze și antiteze” de la „Europa Liberă” de altădată ale Monicăi Lovinescu, doar peste câteva zile, într-un oraș din nordul Ungariei, cu nume maghiaro-unguro-huno-germanic de nepronunțat, a rostit pentru Ungaria Orbanul lor. Și el cu tentații de… „ori bani”, ca și al nostru.

Luați-o cum vreți, dar politicienii unguri sunt cu o clasă peste ai noștri (doar) oportuniști politici. Ce ne sunt dați ca o altă pedeapsă a justiției imanente.

Nu întâmplător, știindu-ne peșcheșul, hatârul și bacșișul, ce ni le-au inoculat Orientul, au luat și au făcut ce au vrut și le-a pohtit hachițul în Țara Românească de vreo douăzeci de ani. Se poate uita vreodată afacerea „Gojdu-Tăriceanu”?

Dar nici procesul „optanților”, din 1923, de la Paris, câștigat de Nicolae Titulescu în fața contelui Apponyi. I-am despăgubit cu 100 de tone de aur date. Și acum politrucii hămesiți de a fura țara le-au dat proprietățile nedrepte înapoi. Mutând în acte și cursul Mureșului, de parcă s-ar vărsa în… Siret!

Editorial istoric Cornel Dinu. Discursul naționalist al lui Orban (al lor… Viktor) a avut câteva accente din perorațiile cu iz paranoic ale inculților Ceaușescu și Hitler

Discursul naționalist al lui Orban (al lor… Viktor, nu Ludovitul nostru), licențiat la Harward și nu sorbind bere seara (bună doar la dres, dimineața… mă refer la profesioniști… am fost!) a avut, firesc, câteva accente din perorațiile cu iz paranoic de acest gen ale inculților Ceaușescu și Hitler, aprecia amicul Mihai Rusu, de la München.

Repet, Viktor Orban, primul ministru al Ungariei, absolvent de Harward, nu de SNSPA sau alte acalmii-academii nefacultăți mintale de la noi, mult sub „Ștefan Gheorghiu”, cum ne purtăm necazul cu cei de la fruntea țării… Ce pângăresc prin miile de diplome și doctorate trase la copiator, atribuite unor reali compromițători de țară, numele lui Mihai Viteazul și Cuza Vodă.

Speech-ul „reușitului” urmaș al lui Arpad din „Moartea lui Gelu” a lui George Coșbuc, ce n-a fost auzită demult de cei peste 50 la sută de analfabeți funcționali din evaluări care ne-au procopsit, aduce și cu naționalismul pavoazator al lui Donald Trump. De care am scris acum câteva luni.

Dar și cu cincinalele cu obiective depășite cu mult înainte de termen, pe care generația mea nu le poate uita. Totuși, atunci era un program! Acum… Joc! Totul de-a valma, în defrișarea, la propriu și la figurat, a țării, făcută de martirii Neamului.

Natura e „frate cu românul” și în „Moartea lui Gelu”. Stihul spune că, răpus de săgețile barbare ale lui Arpad, cneazului român îi sapă calul „cu fierul potcoavei mormântul pe margini de apă”…

Editorial istoric Cornel Dinu. Alo, alo, hard-vardistule ce te vrei paznic al Arcului Carpatic, istoric ești zero! Barat!

Începutul lui Viktoraș al lor, mult și peste combinatorul cu același prenume, fost nevolnic prim-ministru la nenorocul nostru, se vrea apoteotic…

„Vestul ne-a violat granițele și ne-a lăsat pradă comunismului”
„N-am pierit, n-am dispărut, cuvântul lui Dumnezeu este temelia organizării noastre”
„Purtăm în gene arta supraviețuirii, unguri, huni (recunoaște!) cuceriți de germani habsburgici”
„400 de ani Ungaria a fost independentă și 300 de ani s-a luptat cu turcii”

Alo, alo, hard-vardistule ce te vrei paznic al Arcului Carpatic, istoric ești zero! Barat! Carol Robert de Anjou e de-al vostru? La fel Iancu de Hunedoara, din Neamul valahilor și aliatul acestuia… Mongolii cu invazia lor, pe la 1240, sunt unguri? Poate doar gene de neam pârdalnic și prădalnic…

Regii Ludovic, Leopold I, care i-a alungat pe otomani, sunt de-ai voștri? Băile turcești din Buda sunt romane, maghiare sau au apărut când ați fost pașalâc vreo sută și cinzeci de ani?

În fine, îl aveți pe creștinătorul rege Ștefan de la anul 1.000, pe Rákóczi al II-lea, care v-a scos după habsburgi, și pe principele Matias… Gata! Ați fost, ca și noi, pe ceasloave, la cheremul a două imperii. Noi, mai ghinioniști, în bejania dictată poate de destin, geografic, de vreo trei. Imperii.

Editorial istoric Cornel Dinu. „Vizionarule” Orb-an, ați fost PE AICI, nu AICI, voi aveți doar colina Budei și iepurii, dropiile și caii sălbatici ai Pustei…

După revoluția de la 1848 chiar semănăm. Pe voi v-a înfiat prințesa Sisi cu soțul său princiar Franz Joseph, sub care a început să se așeze praful, spre sfârșitul domniei, peste Imperiul Habsburgic ce v-a adus lumină. Pe noi, cam tot pe atunci, principele Cuza, prin Napoleon al III-lea și apoi prusacii prin Hohenzollerni.

Apoi, amenințător, și bine faci că ești astfel, cu hulpavii din jur, nu noi, care v-am eliberat de două ori după 1919 și 1944, „vizionarule” Orb-an, că al nostru e mai mult Oedip legat la ochișori, devii cobe cu apucături de bocitoare…

„Occidentul ne-a făcut o celulă a condamnaților la moarte! Vom fi prezenți la înmormântarea celor care au vrut să ne bage pe noi în mormânt. Suntem de 1.100 de ani aici!”

Hai, să-nebunești! PE AICI, doar atât… NU AICI! Nu ca noi, care ne lăudăm că suntem în arcul Carpatic de la începutul lumii, dar rar a fost al nostru… Voi, de curând în timp istoric. Dar, ce-i drept, vă apărați mult mai bine decât noi pusta în care ați năvălit.

De aceea, nu ne mai vinde gogoși că „Vom face mare Arcul Carpatic!”. Aveți doar colina Budei și iepurii, dropiile și caii sălbatici ai Pustei…

Editorial istoric Cornel Dinu. Orbanu(nguru)le, biserica catolică propovăduiește că „Dumnezeu a făcut popoarele, nu țările”!

Ca orice iezuit, spre finalul perorației naționalist-apocaliptice, Orbanungurul susține că „Frontieră are doar statul, nu și națiunea!”. Iartă-mă, hard-vardistule, dar în biserica catolică pe care știu că o respecți, și bine faci, se propovăduiește că „Dumnezeu a făcut popoarele, nu țările”! …Zău că nu merge ce spui tu acolo…

Deci termină cu nedreptatea sfidătoare că „Vestul ne-a violat granițele”. Că n-ați prea avut granițe decât după 1920…

Ești abil și citit peste vremelnicii noștri conducători dătători de soartă nefastă meleagului românesc, dar ar trebui să știi și verdictul definitoriu al omului de știință istorică și națională, profesorul nostru și rector la Universitatea tocmai… „Babeș-Bolyai”!, care a scos de curând, în 8 volume monumentale, „Construind  Unirea cea Mare”, adică Ioan Aurel Pop: „Între pozițiile oficiale ale Ungariei și României este o diferență de accent, dar accentul este grav”.

Cu siguranță nu se referă la aprinderea bujiei de „Trabant” a expresiei „Io napot kivanok PSD?” (Ce mai faci PSD?), care, chipurile, în continuarea falsului salut provocator, ar vinde Transilvania Ungariei.

Editorial istoric Cornel Dinu. Lăsați pe români și pe unguri să conviețuiască în pace și împăcare, ca și până acum, în adevăratul și unicul Arc Carpatic

Catolicismul este implicant, i-a ajutat foarte mult. Contemplativa noastră ortodoxie rămâne, fără tăgadă, începutul credinței creștine. Pare puțin acum, la cum ne este agresată și biserica… Trecător!

De aceea, lăsați pe români și pe unguri să conviețuiască în pace și împăcare, ca și până acum, în adevăratul și unicul Arc Carpatic. Ce este numai la noi, așa cum a fost mereu.

Fără provocări tokeșiste sau de „Front Democrat German”, ce pot provoca alte bestialități de tip Ip și Trăznea sau de schimbare a numelor de pe crucile țintirimelor românești și ungurești de-o potrivă. Scelerați sunt pretutindeni. Bine că încă nu sunt majoritari. Deocamdată!!!

Când sunt atacate și pe cale de dispariție sentimentele, morala creștină, cultura, deci sănătatea mintală a popoarelor, așa cum se întâmplă de câteva decenii, naționalismul pogorât din ceruri intră în eclipsă. Dar și asta tot deocamdată! Făcând parte din Geneză, va reveni! Readus în trăire tot de oameni.

Care oameni, de când e lumea, …tot deocamdată!… ce fac cu o mână, distrug cu cealaltă. Bate-ne, în fine, odată și odată, norocul!

Închide ×