ADVERTISEMENT
Sport

Editorial Cornel Dinu. Fratelli d’Italia, Italia încântă și descântă! Vor fi „notti magiche” la EURO 2020!

Cornel Dinu aduce un elogiu Italiei fotbalistice, și nu numai, după startul lansat al „Squadrei Azzurra” la EURO 2020.
Autor: Cornel Dinu | 18.06.2021 | 09:52
Editorial Cornel Dinu. Fratelli d’Italia, Italia încântă și descântă! Vor fi „notti magiche” la EURO 2020!
Editorial italiano di Cornel Dinu. Fratelli d’Italia, Italia încântă și descântă! Vor fi „notti magiche” la EURO 2020! Sursa foto: colaj FANATIK

O să mă iertați dacă sunt defazat. Franța subordonează Germania, Olanda a redevenit „mecanică”, Anglia saves The Queen și football-ul, Portugalia joacă pentru recordurile lui Cristiano Ronaldo, Rusia și Ucraina respiră același aer și nu „moare” niciuna, Belgia încântă… dar ITALIA ÎNCÂNTĂ ȘI DESCÂNTĂ. Italia încântă ochiul și descântă fotbalul spectacol la braț cu fotbalul eficient. Eu despre Italia vreau să scriu. L’Italia è eterna. Eu sunt defazat.

ADVERTISEMENT

Trăim un EURO 2020 istoric. Și pentru că se joacă în 2021 din cauza celui de Al Treilea Război Mondial, declanșat sub acoperirea nenorocitului de coronavirus SARS-CoV-2 Și pentru că s-a mărit numărul echipelor la 24, după ce la primul EURO, în 1960 au fost doar 4 naționale la turneul final.

Editorial italiano di Cornel Dinu. Fratelli d’Italia, L’Italia s’è desta! Vor fi „notti magiche” la EURO 2020!

Debutul EURO 2020 a fost legat de Italia mea (de suflet), în „Città dei Mundi”, pe „Oli”, cum alintă italienii „lo Stadio Olimpico di Roma”. Doar o coincidență de gintă latină că-l avem și noi pe „Oli” al nostru…

ADVERTISEMENT

S-a dorit și chiar a fost o „Notte Magica”, precum era imnul cântat de Gianna Nannini în Italia 1990… la „Coppa del Mondo Italia millenovecentonovanta” – ce dulce ne mângâie auzul… vă mai aduceți aminte de naționala unei Românii respectate de întreaga lume pentru tricolorul cu gaură în mijloc? Între timp a dispărut și naționala, și gaura, și respectul…

„Vincero!” din finalul ariei principelui necunoscut Calaf din actul final al operei „Turandot” a lui Giacomo Puccini, cântată ca de obicei, dumnezeiește, de înzestratul năpăstuit Andreea Bocelli, a inspirat și victoria „Squadrei Azzurra” a lui Roberto Mancini.

ADVERTISEMENT

…și a staff-ului său: „copia” sa din atacul de glorie al Sampdoriei lui Vujadin Boškov, un alt „unchi” de-al meu în ale fotbalului, Gianluca Vialli, triumfător deocamdată în fața cancerului ce i-a năvălit în trenul vieții, plus Alberico Evani și Attilio Lombardo, principalii lor asistenți.

Editorial italiano di Cornel Dinu. Diferența dintre muzica lor „leggera” și manelele noastre

Și ce atmosferă a prezentat RAI cu câteva zile înainte de debut, din cantonamentul „nazionale” de la Coverciano! După cină, începând cu „CT-ul” Mancini, fiecare jucător a cântat o melodie celebră din muzica lor – și ce muzică au! – „musica leggera”, tradusă ezitant la noi „muzică ușoară”, nefiind niciodată așa.

ADVERTISEMENT

Roberto Mancini a început cu „Azzurro” a lui Adriano Celentano și „il capitano” Giorgio Chiellini a încheiat cu „Piazza Grande” a lui Lucio Dalla…

Eee, vedeți, cam asta-i diferența și la joc… Ei cu ale lor cântări, și ale lumii, pentru că au, după mine, cea mai frumoasă muzică din lume, și noi cu manelele tricolorilor, cu care nu ne-au mai pedepsit demult la vedere și auz „deoarece și pentru că fiincă” – am încheiat citatul din amintiții – n-au mai bătut pe nimeni, nimenică, zău.

ADVERTISEMENT

De remarcat, revenind la/în RAI, și polemica de al „Porta a Porta” dintre Bruno Vespa și „albitul”, dar la fel de inventivul și impetuosul Gianni Rivera. Fostul „Golden Boy” al lui Milan sfida logic practicile/condiționările de participare la evenimentele cultural-sportive: „Dacă se spune că și vaccinat ești contagios, de ce nu sunt lăsați spectatori câți încap pe un stadion?”. Asta cel puțin te pune pe gânduri…

La joc, împotriva turcilor lui „Güneş tacâm”, care s-au apărat mai tot timpul, perseverența de a ataca a „azzurrilor” în 3-1-3-3, cu Spinazzola împins în banda stângă, „cu răbdare și perseverență, punând în evidență viteza superioară a pătrunderilor față de cea defensivă”, cum aprecia profundul Mancini, le-a adus victoria de care aveau mare nevoie la debut.

ADVERTISEMENT

Editorial italiano di Cornel Dinu. Distribuțiile marilor echipe în omogenitate, continuitate și rezultate se rostesc ca o rugăciune deprinsă de mic copil

Într-adevăr, ca și după punerea în țărâna Romei Antice de pe stadionul „Oli” din exclusivistul cartier „Villa Borghese” a „semilunii” lui Şenol Güneş cu 3-0, fără comentarii, „azzurrii” au întâlnit Elveția lui Vladimir Petković.

Am remarcat din nou entuziasm bine pregătit la oamenii lui Mancini, Vialli, dar și Evani, și Lombardo, asistenți din marele staff d’Italia, și la propriu, și la figurat.

Și din nou 3-0 sigur, ca și cu Turcia, fără niciun comentariu contestatar… În același 3-1-3-3 cu Spinazzola mult împins în banda stângă, veritabilă extremă de pe timpuri, pe toată lungimea benzii.

O singură schimbare față de prima partidă, Di Lorenzo în locul ușor accidentatului Florenzi…  Crescuți la școala hâtrului înțelept Vujadin Boškov la Sampdoria, Mancini, Vialli și Lombardo știu că omogenitatea și continuitatea… adăugați și buna-dispoziție mobilizatoare… trebuie să fie mereu atuurile marilor echipe. Ale căror distribuții, de-a lungul timpului, se rostesc ca o rugăciune deprinsă de mic copil.

Editorial italiano di Cornel Dinu. Nu știu dacă această Italie va fi din nou „celesta” în „calcio europeo”, cum a fost cu Bearzot, Trapattoni sau Lippi. Dar e ECHIPĂ!

Mi-au rămas în simțuri și simțiri magnificele acorduri, dar mai ales versuri ale Imnului lor, „Fratelli d’Italia”, intonat de șapte decenii, creat de doi genovezi. Nume și al unui partid de centru-dreapta din grupările naționaliste „Forza Italia” a lui Silvio Berlusconi și „Alleanza Nazionale” a lui Gianfranco Finni, creat în 2012.

Cu Giorgia Meloni în rol principal. Titulară de drept în conducerea „Fratelli d’Italia”. Sclipitoare, combativă cu argumente clare, de necombătut, alături de Matteo Salvini. O plăcere s-o asculți. Părerea mea.

Câtă distanță de comportament și mai ales de discurs între Giorgia lor și matracucile noastre politice! Pregătite mai mult pe sub mesele unor diriguitori vremelnici ce ne mănâncă, una câte una, zilele. Abile de vreo 15 ani doar să nu zgârie cu dinții hulpavi și… picioarele sprijinitoare…

Nu știu și nu știm dacă această Italie va fi din nou „celesta” în „calcio europeo”, cum a fost cu Bearzot, Trapattoni sau Lippi. Dar e ECHIPĂ!

Editorial italiano di Cornel Dinu. Între „Vincero!” al lui Bocelli în fața bucuriei de start și „Vincero!” al lui Eriksen în fața amenințării morții…

…Un „Vincero!” al ființei umane în fața necunoscutelor căi ale vieții. S-au emis fel de fel de explicații, care de care mai interesante și savante, aparent de ascultat din punct de vedere medical, de la faptul că pot fi suferințe de nedescoperit încă de știința medicală genetică, în cazul unei asocieri a consumului de stres psiho-fizic.

S-au rostit interpretări de la ecografii cardiace bidimensionale la ericocardiograme, care se fac, e foarte bine, dar nu pot să prevadă șocul fibrilației ventriculare și aritmia ce duc neașteptat la asfixie și de aici la stop cardiac. Iar inima, dacă nu se intervine rapid, își pierde într-un minut periculos de mult din capacitatea de revenire…

Chiar dacă Ambulanța, adică terapia intensivă, nu a intrat pe teren, medicii de pe margine au intervenit rapid și profesionist. Totuși, necunoscându-ne ADN-ul, adevărul este că venim din ceruri, dar nu știm când, cum și de ce ne vom întoarce poate tot acolo…

… Cum spunea nefericitul Apollinaire în poezia „Podul Mirabeau”, „Înceată-i viaţa – val călător, / Nesecat e-al Speranţei zbor”. Și speranța noastră, credința noastră l-au salvat pe Christian Eriksen.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Fanatik
  • Nr. 724: 40 de pagini + Poster. Doar 10 lei!
  • Super-Poster cu programul complet al sezonului regulat din Liga 1