Bourceanu: “Eu sînt CĂPITANUL, voi cine sînteţi?!”

“Daaaaaa, Bourceanu e căpitanul şi inima Stelei !” exclama nu demult, extaziat, unul dintre deontologii care acum îl jignesc năprasnic pe jucătorul campioanei. Astăzi, Bourceanu a devenit un “biet fotbalist la kilogram”… Că una e critica şi cu totul altceva găleata plină de zoaie deşertată în capul unuia dintre cei mai profesionişti sportivi pe care România i-a dat în ultima vreme. Într-o ţară decrepită, unde nu mai există decît plăcerea mînjirii cu rahat pe clanţă, fotbalul şi oamenii din fotbal nu puteau să se ridice, normal, peste micile impotenţe personale.

În primul rînd, celor care îl bălăcăresc, interesat sau mai puţin interesat, pe Bourceanu, le spun doar atît: “Hai sictir!” Puteam să fiu elegant sau colocvial, dar văd că ăsta e limbajul care le place şi pe asta li-l dăm targetat. De mult n-am mai văzut o campanie atît de agresivă, pur şi simplu de exterminare a unui mare caracter, precum în aceste zile. Poate de pe vremea cînd unii care acum îi curăţă lui Hagi scamele, îl înjurau şi-l minimalizau pe Rege cu o furie şi cu o frustrare ideale pentru un diagnostic de Spitalul 9.

S-a uitat totul… S-a uitat că Bourceanu a fost liderul celei mai promiţătoare Stele de după Revoluţie… S-a uitat că băiatul ăsta a jucat meciuri decisive cu infiltraţii sau după 2-3 injecţii ce te făceau să te urci pe pereţi de durere… S-a uitat că Bourceanu a împrumutat echipei caracterul lui de fier în momentele delicate. S-a uitat că a cîştigat 2 campionate după aproape un deceniu de secetă. Şi că a fost purtat pe braţe de mii de fani fericiţi. S-a uitat că a rupt lăncile Ajax-ului şi l-a adus pe Benitez în pragul disperării într-o seară nenorocită la Londra… Dar cel mai mult s-a uitat respectul faţă de jucătorul Bourceanu! Asta mă deranjează enorm… Nu mai ştim să respectăm pe nimeni în tărişoara asta tragi-comică. Libertatea de a critica prestaţiile pur fotbalistice ale lui Bourceanu e firească, chiar cu excesele de rigoare. Dar libertatea de a jigni un om în halul ăsta, un om care practic nu ne-a greşit cu nimic, mai mult, ne-a adus numai bucurii, este pur şi simplu inacceptabilă.

Eu sînt unul care încerc să mă schimb… Deşi am dreptate ca fond şi ca principiu, mi-am reproşat întotdeauna excesele de limbaj pe care le-am avut de-a lungul timpului în polemica mea cu Victor Piţurcă. Însă, în comparaţie cu alţii, eu chiar mi-am propus să evoluez… Iar asta trebuie să facem ca naţiune, fiindcă numai aşa ne mai putem salva! Trebuie să terminăm cu ura viscerală, cu promiscuitatea morală care, după 25 de ani de la Revoluţie, ameninţă să ne sufoce! E vital să ne regăsim ca popor din toate punctele de vedere, din toate perspectivele, iar asta e valabil în primul rînd începînd cu sportul. Cu campionii lui… Cu Halep, cu Ilie Năstase, cu Iordănescu şi, de ce nu, cu Bourceanu? Şi încă un lucru: chiar nimeni să nu-l apere pe Bourceanu? N-a sărit unul! Coechipieri, antrenori, prieteni, fani, unul!! Realmente dezgustător…

Ăsta e un plan. Cealaltă perspectivă din care analizăm “cazul Bourceanu” este legată de faptul că atacurile mizere împotriva căpitanului nu reprezintă de fapt decît o diversiune ieftină pentru a-i salva fundul lui Gâlcă. Marea problemă a Stelei de azi e antrenorul său, sau mai degrabă lipsa lui! Nu Bourceanu, în care se trage cu tunurile ca la Navarone. Dacă a vorbit nepoliticos, chiar urît cu tehnicianul, căpitanul trebuie obligatoriu să plătească! Însă în limitele regulamentului, nu ale unei linşări publice. Înseamnă că pe Lupu, Mircea Lucescu trebuia să-l mitralieze zilnic în piaţa publică… Cu indisciplina nu pot fi de acord, dar nici nu pot să nu observ că valoroşii jucători ai Stelei sînt pregătiţi de un individ onest, dar modest din toate punctele de vedere: tactic, comunicare, psihologie, etc. (nu spun mediocru, sa nu ziceti ca sînt rău!)

De cînd Gâlcă a fost instalat, s-a ales praful de Steaua! Echipa n-a jucat nimic în mai toate partidele, a ratat lamentabil în Champions League, a ieşit patetic din Europa League, iar în campionat se chinuie precum o babă care incearcă să bage aţa în ac. Băieţii sînt scăpaţi de sub control, nu e zi fără un scandal în vestiarul Stelei. Mai grav însă, Steaua nu mai are spectatori!! Domnule Gâlcă, dacă FCSB joacă aşa de bine, de încîntător, de ce nu mai vine lumea la meciuri? De ce v-a dat publicul cartonaşul roşu inaintea lui Bourceanu? Simplu: nu mai au ce sa vadă! Steaua de azi nu are personalitate, lăsînd la o parte că nu mai are siglă. Şi apropo de personalitate, ce să-i ceri unui tehnician căruia îi face Gigi Becali primul “11” din puşcărie? Auzi, din puşcărie!… Deci lasaţi-l în pace pe Bourceanu, că nu se leagă. Cînd o să plece, oricum o să plîngem după el, că aşa sîntem noi românii… Lui Bourceanu îi dau în final un singur sfat amical. Să-i întrebe pe micuţii lui detractori doar atît: “Eu sînt CĂPITANUL, voi cine sînteţi?”