Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Cu conștiința împăcată în „cazurile” Ioan Becali și Ion Crăciunescu. Și neapărat despre „comanda(n)tul” Contra-Nemo și „marinerii” săi

Cornel Dinu   
în Editoriale
15/10/2019, 08:28
Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Cu conștiința împăcată în „cazurile” Ioan Becali și Ion Crăciunescu. Și neapărat despre „comanda(n)tul” Contra-Nemo și „marinerii” săi GALERIE FOTO
Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Cu conștiința împăcată în „cazurile” Ioan Becali și Ion Crăciunescu. Despre „comanda(n)tul” Contra-Nemo și „marinerii” săi. Sursa foto: prosport.ro

Plină-i grădina Domnului de cei care nu sunt ce vor să pară că sunt. Și teribilul „a fi sau a nu fi” poate fi ademenit în mai pașnicul „ești, dar nu ce vrei tu să pari a fi”. Reflecție strict autentică, inspirată de alambicările existențialist filosofice ale lui Gigi Marzullo (jurnalist și prezentator de televiziune italian) în „Sottovoce”, pe Rai 1 în fiecare noapte, în care își „ghilotinează” invitații.

Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Cu conștiința împăcată în „cazurile” Ioan Becali și Ion Crăciunescu. Și neapărat despre „comanda(n)tul” Contra-Nemo și „marinerii” săi

Da, se freacă mâinile, se ascut dinții pentru a mușca prin și cu vorbe, urechile sunt curățate ca să audă și ceea ce nu se rostește. Aici am ajuns! Ne hrănim cu mizerie umană. Inventată sau reală, nu mai are importanță. Vrem să ne lovim oricum aproapele trunchind sau chiar eludând adevărul, iar dacă-i și cu sângele banilor, rânjetul de fiare dezlănțuite aduce a și mai mare satisfacție. Nici pe de departe… pe de departe tare nu se poate afirma că am dorit așa ceva și eu în întâmplările adevărate povestite în romanul autobiografic „Misterele lui Mister”, apărut la mijlocul acestui an. Am ridicat doar vălul ce plana supra unor evenimente trăite și de mine între anii 1990 și 1993. Afirmând, încă de la început, că… am și eu păcate… Astfel, nu am ridicat în nimic din ce am povestit piatra pentru a lovi, fiind chiar eu parte ades implicată în narațiunea mea. Ca în orice povestire de acest gen, sunt uneori exagerări, ca și inexactități. Poate cineva afirma că nu-i supus firescului „errare humanum est”?

În acest sens, de curând, profesorul Ion Traian Ștefănescu, a cărui prietenie mă onorează, mi-a spus că am greșit prezentându-l în roman ca fost coleg de doctorat, la Moscova, cu ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti în 1989, Evgheni Tiajelnikov, dar că se cunoșteau și se simpatizau ca intelectuali, fiind în același timp conducătorii organizațiilor de tineret ale celor două țări, având chiar păreri contondente la ultimul congres de la Moscova! Profesorul Ștefănescu fiind doctor în Drept, patriot naționalist ce nu putea accepta hegemonia sovietică. Nu-i nevoie să-i cer iertare pentru inexactitatea prezentată unuia dintre mentorii mei de suflet și de fapte de atâtea ori. Chiar dacă pentru un fost înalt demnitar de stat, în interpelările tendențioase ce se fac în dezbinarea ce ne-a fost dată, greșeala mea ar fi însemnat destul de mult. E un om superior.

Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Meteahna de mare arbitru a lui Ion Crăciunescu și „șansa” lui Ioan Becali

Dar prezentarea lui Ion Crăciunescu, în jocul de la Bruges, când nu i s-a cerut să facă mai nimic ilegal, iar „Eu”, aparentul corupător, i-am băgat câteva mii de dolari neșteptați în buzunar, e mai mult un fapt hazliu decât o incriminare chipurile compromițătoare. Desigur, pentru cine are umor… Având meteahna de mare arbitru, ceea ce a cam și fost, de a se mai da în spectacole șocante prin unele decizii surprinzătoare în teren, i-am hărăzit din vrerea neantului, la acel joc, doar rolul de martor neimplicat… Știa și Boli că nu trebuie să ia „galben”, doar nu suntem copii… Am conștiința împăcată și acum în ceea ce-l privește. Indiferent de strigătul de cooperare întru a face rău al unei sirene spre vânătoare de vrăjitor ce se pare că aș fi, ce-l invită numai la „banzai” (atac în valuri). Nici nu veau să mă gândesc ce securi s-ar dezgropa în caz de „răzbel”…

Cornel Dinu justifică supărarea lui Ion Craciunescu prin „meteahna lui de fost mare arbitru” care vrea să fie mereu în centrul atenției. Sursa foto: sportpictures.eu
Cornel Dinu justifică supărarea lui Ion Craciunescu prin „meteahna lui de fost mare arbitru”. Sursa foto: sportpictures.eu

În ceea ce îi privește pe Ioan Becali și, se zice, pe supăratul mare fost jucător bulgar Hristo Stoicikov, adevărul e mult mai simplu. Dar pentru că „Balcanii sunt miere, furie, sânge și fum”, furiile ce le întunecă rațiunile sper să fie de moment. Pentru că, așa cum am spus, Ioan Becali are șansa să apară în ochii românilor, prin ceea ce a încercat atunci, în 1991, un patriot ce a vrut să-și ajute țara, pentru ca „tricolorii” să ajungă la turneul final al Campionatului European din 1992! Per total, stați cum vreți, dar judecați drept. Fără să apelăm la celebra sofisticărie machiavelică „scopul scuză mijloacele”, atât de implicantă, cu atâta cazuistică asemănătoare în fotbalul mondial, e ceva atât de condamnabil într-o astfel de acțiune, mai ales între noi? Adică, așa cum am mai spus, între balcanici la fel de mămăligari… Sper că-i doar o scăpare de furie și la Hristo Stoicikov cum că doar noi, românii, am fi cu ceaunul plin cu mălai și apă pe foc…

Cornel Dinu i-a dat lui Giovani Becali „șansa să apară în ochii românilor, prin ceea ce a încercat atunci, în 1991, un patriot ce a vrut să-și ajute țara, pentru ca „tricolorii” să ajungă la turneul final al Campionatului European din 1992!”. Sursa foto: digisport.ro
Cornel Dinu i-a dat lui Giovani Becali „șansa să apară în ochii românilor, prin ceea ce a încercat atunci, în 1991, un patriot ce a vrut să-și ajute țara”. Sursa foto: digisport.ro

Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Vorbe de pe rugul în flăcări: „Nimic nu poate fi acoperit / Cât să nu poată fi descoperit. / Nimic nu poate fi ascuns / Cât să nu poată fi dat în vileag”

Să lăsăm filmul jocului, clar ca lumina zilei pentru conducătorii federațiilor române și bulgare, pentru o mare parte a ziariștilor și a multora cunoscători de fotbal din tribune, că a fost atunci o încercare de ajutor fotbalistic între „triburi” asemănătoare, despărțite doar de Sfânta Dunăre. Nu era normal ca măcar o parte dintre jucătorii bulgari, sensibilizați!, să ne ajute să ajungem noi în Suedia, gazda turneului final european din 1992, atâta timp cât ei nu mai aveau nicio șansă? Pentru că așa cum mi-a spus peste câteva luni doctorul Șoilev, cealaltă parte din naționala bulgarilor au avoluat pentru a-i apăra scaunul selecționaerului Penev. Ar fi, într-adevăr, o problemă, dacă „sensibilizarea” n-ar fi avut loc… Că banii care s-au strâns și au trecut Dunărea, eu știu că s-au și întors intacți la București. Cei care suntem de atâția ani în fotbal am trăit de toate, deci și… de-astea. Și în cazul acestei povești am făcut o greșeală. Mi s-a amintit și… mi-am amintit: prietenul meu Dan Alban n-a mai ajuns la Sofia! A fost oprit de un accident de mașină, tocmai în dimineața plecării!, la intersecția dintre „Ștefan cel Mare” și „Dorobanți”, în urma căruia un apropiat de-al său și-a rupt mâna, scoasă pe gem, pe portieră, și s-a întors la… „Urgență”! Îi respect memoria, și nu doar pentru că am fost colegi de bancă la „Ienăchiță Văcărescu”, acum colegiu național.

Vedeți, și această poveste este supusă unei pilde-adevăr din „Evanghelia după Luca”: „Nimic nu poate fi acoperit / Cât să nu poată fi descoperit. / Nimic nu poate fi ascuns / Cât să nu poată fi dat în vileag. / Ceea ce se vorbește în întuneric / Va ieși la lumină. / Iar ceea se spune în șoaptă / Se va striga în gura mare”… Am revăzut, recitind, arderea pe rug a Marelui Maestru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay și a asociatului său Geoffrey de Charney, Preceptorul Normandiei pentru Cavalerii Templieri, în martie 1314, după șapte ani de torturi. Într-o carte tradusă acum vreo treizeci și ceva de ani, din franceza veche!, de doamna profesoară Marcela Boanchiș! Ați realizat? Mama lui „Răzvăniel” cu același nume de familie. Acasă a prins numai de bine, prin stradă parcă-i altul… Iar rostirea Marelui Maestru Jacques de Molay de pe rug a fost ca un blestem adresat celor care l-au distrus, Papa Clement al V-lea și Regele Filip cel Frumos al Franței, chemându-i curând în fața judecății lui Dumnezeu. Ceea ce s-a și întâmplat până la sfârșitul anului 1314…

Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Selecționerul neselcționer Contra-Nemo și aleșii săi care duc prestația naționalei la un înalt nivel… de pericol!

Revenind prin capriciile de temperaturi ale toamnei la fotbal, să apreciem floarea de gheaţă a victoriei cu 3-0 ce i-a însoțit pe „tricolori” la întoarcerea acasă din Feroe. Insule în care s-au filmat, se zice, capodoperele „Insula misterioasă” și „Trei săptămâni în balon” ale lui Jules Verne. Iar prin felul în care a trimis iarăși distribuția națională de început pe teren, Contra a părut și mai debusolat decât în finalul cărții căpitanul Nemo din „Douăzeci de mii de leghe sub mări”… Am constatat din nou vreo șase-șapte (!), acum, participanți la joc care duc prestația naționalei la un înalt nivel… de pericol!

Vopsitul Benzar, fără capacitate defensivă și cu centrări în capul „turnurilor” statice din apărarea adversă. Rerereaccidentatul Chiricheș, și căpitan de punte dacă tot vorbim de „comanda(n)tul” Contra-Nemo! Înțepenitul Anton de la mijloc, cu unduiri din „Purtata Fetelor de la Căpâlna” în fața adversarilor „uluiți”.  Hagi cel mic și Coman, cărora nu li s-au găsit zonele în teren unde pot da cel mai bun randament, ca acelea în care evoluează în altceva la cluburile lor. Același raționament este valabil și în privința „vârfurilor” Pușcaș  și doar agresivului Andone, care la cluburile lor nu evoluează în „cupluri” din „4-4-2”, ci singuri în furtuna lui „4-3-2-1”.

Editorial „julvernian” Cornel Dinu. Nu dați cu piciorul prost singurului stimul care poate declanșa energiile aducătoare de victorie cu Norvegia în confuzia de Nemo cu barbă!

Păi, drăgălașule „comanda(n)t” Contra-Nemo (că ai și barbă), așa pățești dacă nu faci selecția ținând cont de postul obișnuit al fiecărui „mariner”. Zonele în care aleșii tăi dau randament la cluburi, încurajezi întâmplarea. Și, deci, neselecționând cum trebuie, după principii teoretice reale, nu ești selecționer. Noroc cu Mitriță, singurul atacant care, având mijloacele tehnice să scoată prin dribling adversari din joc, te-a și ne-a salvat în ultimele minute. Până atunci n-am remarcat că au fost poate și antrenate decât cele două verticalizări pe culoar declanșate de Stanciu pe Pușcaș. Ultima venită și ea tare târziu, transformându-se în primul nostru gol izbăvitor, salvator, defibrilator, spuneți-i cum vreți…

Cornel Dinu îl atenționează pe Cosmin Contra că nu așează bine jucătorii pe teren, conform posturilor cu care sunt obișnuiți la echipele de club și nu obține astfel un randament bun de la aceștia. Sursa fotot: sportpictures.eu
Cornel Dinu îl atenționează pe Cosmin Contra că nu așează bine jucătorii pe teren, conform posturilor cu care sunt obișnuiți la echipele de club. Sursa fotot: sportpictures.eu

În confuzia de Nemo cu barbă ce o continuă conducerea naționalei, cred că în fața Norvegiei numai stimulul extraordinar al miilor de copii din tribune poate declanșa energiile aducătoare de victorie. Așa simt și chiar vă invidiez că vi se oferă această șansă unică și imensă de a-i face fericiți pe micuții care sunt viitorul țării. Se-ntâmplă foarte rar așa ceva într-o scurtă viață de jucător de fotbal. Nu dați cu piciorul prost și unei asemenea oportunități. Că, din păcate, ce-i cu capul care vă mână în luptă teatral doar de pe margine știu și v-am avertizat de la început.

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles