Editoriale

Editorial mânios Cornel Dinu. Actualul vremelnic prim-ministru Orb-an (Or-bani?) a renunțat la… „Cercel” cu intonații de chitarist intoxicat cu sacâz

25.04.2020 | 10:24
Editorial manios Cornel Dinu Actualul vremelnic primministru Orban Orbani a renuntat la Cercel cu intonatii de chitarist intoxicat cu sacaz
ADVERTISEMENT

M-am oprit din scris în ultimele nopți, cutremurat de ce ne este dat, în continuare, să constat că se petrece la noi. Sunt doar un om obișnuit și, ca orice creștin, supus greșelii. De aceea părerile și comentariile mele, deși sunt convins că mulți, foarte mulți gândesc ca mine, au menirea măcar de a ne face să reflectăm…

Editorial mânios Cornel Dinu. Actualul vremelnic prim-ministru Orb-an (Or-bani?) a renunțat la… „Cercel” cu intonații de chitarist intoxicat cu sacâz

Dacă în timp acestea ne fac mai buni, prin atitudini pașnice, dar hotărâte, cu atât mai bine. Determinându-ne pe toți să facem o profesiune de credință, de la omul de rând la până la cel mai important decident politic, din noblețea și profunzimea sufletească rostită de Întregitorul de Neam, Marele Rege Ferdinand, în 1922, națiunii României Mari: „Nu mă interesează dacă-i germană dinastia, mă interesează Țara!”.

ADVERTISEMENT

S-o gândi la fel după 98 de ani la Cotroceni, în Parlament și în sinecurile partidelor de la noi? Doar întreb… Știu, aveți din ce în ce mai mulți răspunsul logic. Dar și fapte, nu numai vorbe!

Și tot ca introducere, repet ceea ce am mai spus de nenumărate ori. E dureros, ca orice adevăr care nu convine. Dar care e ca un diagnostic din vremuri bolnave, încă netămăduite… Marii sociologi de la mijlocul secolului trecut, profesorii Dumitru Drăghicescu, Constantin Rădulescu Motru și Dimitrie Gusti au susținut în mii de pagini că avem racile comportamentale străvechi nevindecate.

ADVERTISEMENT

Ca orice popor dealtfel… Nu întâmplător Noe și familia sa au luat pe arcă doar animale! Care, ca și omul, au tot patru membre. Numai că omul, ridicat de Providență mereu pe două picioare, s-a dovedit mult mai prădalnic cu semenii săi și cu natura decât rămasele patrupede…

A mai stat și omul în patru labe. În caznele inumane ale temnițelor, prin mine, tot un fel de temnițe și atunci când l-a doborât… drogul băuturii! Ferește Doamne!

ADVERTISEMENT

Ei bine, distinșii profesori au predicat, in corpore: până când nu ne vom recunoaște racilele viețuirii sociale și nu vom lupta împotriva lor, nu ne vom putea vindeca.

Editorial mânios Cornel Dinu. După al Doilea Război Mondial, până azi, prea mulți ticăloși și-au făcut mendrele și „pohtele” primitive cu mult prea greu încercatul nostru Neam

Pe la începutul secolului al XIX-lea, filosoful danez Soren Kirkegaard spune, în franceză!, și-o dau pe limba vechilor cazanii: „Când fură unul e cleptomanie. Când fură mai mulți e manie. Când fură toți e Românie!”. Parole d’honneur! Da, a fost chiar așa! Atunci, vreo sută și treizeci de ani, și din cauza domniilor fanariote de sub „papucul Stambulului”…

ADVERTISEMENT

Ce să facă bietul român când, neavând cu ce să plătească dările inumane impuse de stăpânire, îi intra zapciul în bătătură și îi lua vițelușa alintând-o „tikalo” (frumoaso în grecește), de unde și neologismul „ticălos”. Pe care românul îl folosește pe bună dreptate de atunci pentru cei care-i nesocotesc dreptul la existență decentă.

După al Doilea Război Mondial, până azi, prea mulți ticăloși și-au făcut mendrele și „pohtele” primitive cu mult prea greu încercatul nostru Neam.

Editorial mânios Cornel Dinu. Voință politică este, dar nu pentru a le face bine celor care i-au ales, ci sfidător de mult doar lor, aleșilor!

Dură este și reflecția filosofului, eseistului și diplomatului Mihai Ralea, un traseist politic ca și Curzio Malaparte. Ce cocteil exploziv, de „Divina comedie”, este balcania și latinitatea!

Ralea, moldovean din Huși, a început țărănist, a continuat socialist, urmărit de Siguranța lui Carol al II-lea, și a contribuit la instalarea cominternismului la noi. Apoi a fost primul nostru ambasador la Washington, găsindu-și odihna de veci, ca orice luptător antifascist!, tocmai la… Berlin!

I-am cunoscut cât de cât unica fiică, pe nume Catinca. Cea mai bună prietenă a Mioarei Roman. Sclipitoare, și ea, în reflecții! Numai că în dictatura anilor ’60-’70 năravurile rămase genetic de la tăticu’ nu se puteau șterge… Bune sau proaste, atunci erau, totuși, reguli și obiective clare propuse nației.

În democrațiile care doar și-au mijit ochii, așa cum e la noi acum, se zice că-i… libertate! În realitate doar… libertinaj! Scăpat din căpăstrul legii. Aud mereu comanda cu valoare de testament din Palatul Victoria, din octombrie 1940, a marelui Mareșal prea puțin prețuit Ion Antonescu către șeful său de cabinet: „Leca, în țara asta trebuie să domnească legea!” .

Încercând să ne cauționeze, Mihai Ralea declama pe la sfârșitul anilor ’30: „Poporul român este un amestec de dezbinare dacică, orgoliu delirant roman, tembelism slav și fundamentalism musulman”.

Am avut, incontestabil avem și acum, câte ceva din acest amalgam năucitor distrugător. Avem prea dese ieșiri din decorul normalității. Veritabile virusuri de epidemiologie sociologică pe care, existând în continuare ca popor uneori chiar reușit, în ciuda multora de est la vest, dovedim că le-am mai și trimis pustiei.

Dar numai atunci când a fost voință politică! Ceea ce este și acum. Dar nu pentru a le face bine celor care i-au ales, ci sfidător de mult doar lor, aleșilor!

Editorial mânios Cornel Dinu. Prim-ministrul rămas de căruță, ca tact de ditamai prim-diriguitorul executivului, exemplu de cinism sfidător

Vom trece greu și cu mari sacrificii, ce ne pot aduce și mintea de pe urmă atât de invocată de români, peste acest inamic pustiitor al omenirii care este coronavirusul ucigaș SARS-CoV-2.

Un prim exemplu de cinism sfidător l-a dat, tot în noapte, de fapt, mai bine zis, tot într-o noapte, actualul vremelnic prim-ministru. Am constatat și eu că nu întotdeauna exprimările profilactice și precauția sugerată, duse uneori spre un extremism nu ușor de suportat, ale profesorului Adrian Streinu-Cercel, au fost inspirate.

Dar nu ești cu nimic îndreptățit tu, comandantule executiv (că-i stare de urgență) să i te adresezi unei somități incontestbile în meseria sa de a salva vieți – și câte a salvat! – pur și simplu cu… Cercel! Peiorativ. Și cu intonații de chitarist intoxicat cu sacâz pe trotuarul incidentului. Mai ales că mătăluță, rămas de căruță, ca tact de ditamai prim-diriguitorul executivului, ești ditamai demnitar european!

Editorial mânios Cornel Dinu. SARS-CoV-2, doar un strănut pe lângă virusurile comportamentale care ne-au făcut de râsul lumii și plânsul nostru

Iar fiul lui Pătrașcu cel Bun, din neamul apărătorilor de glie al Drăculeștilor, Petru, a mutat capitala Țării Românești la Târgoviștea mea natală, ctitorind și minunăția, pentru acele timpuri, numită „Curtea Domnească”. I s-a spus și a rămas în istorie ca Petru „Cercel” datorită bijuteriei cu diamant purtată în ureche. După moda curților europene, îndeosebi cea franceză, unde a stat ceva vreme și s-a luminat școlindu-se.

Nu ca atâția alții, și din zilele noastre! Despre care glăsuiesc cam așa cronicile: „Au plecat boi și s-au întors vaci!”. Scuzați limbajul. Reformulez: „Au plecat ugere și s-au întors mulse!”. Inclusiv cerebral! „Coarne” de împuns propriul popor.

Să fi uitat drăguțul de Orb-an, sau Or-bani, transilvănean părând, vorba înțeleaptă „Carului ce urcă dealul niciodată nu-i schimbi calul”?

Sunt nevoit să închei această primă parte a acestor gânduri de pandemie cu o încercare de verset. Nu întâmplător se zice că românul s-a născut poet…

„Treci tu pandemie-pandalie,
Dar dacă după tine rămâne tot hoție,
Minciună, înșelătorie, poltronie,
Te-ntreb de-acum, plin de mânie,
De ce n-ai luat pe ticăloși pe veșnicie?!”

Puteți să mai puneți și dumneavoastră alte virusuri comportamentale  care ne-au făcut de râsul lumii și plânsul nostru, pe lângă care SARS-CoV-2, modificat și multiplicat cum vrea el ca să sperie și să mai dea cu coasa apocalipsei, este doar un strănut… pricopsindu-ne-ar!

ADVERTISEMENT