Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Cifre seci și reci ale circului veniri/plecări. De la campioana schimbărilor, Poli Iași, la campioana incertitudinilor, Dinamo

Cornel Dinu   
în Editoriale
31/01/2020, 09:08
Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Cifre seci și reci ale circului veniri/plecări. De la campioana schimbărilor, Poli Iași, la campioana incertitudinilor, Dinamo
Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Cifre seci și reci ale circului veniriplecări. De la campioana schimbărilor, Poli Iași, la campioana incertitudinilor, Dinamo. Sursă foto: puterea.ro

Mi-am urât și divinizat în același timp profesorul de Limba Română, celebrul și teribilul Gheorghe Popescu, „Zbirul” în pronunția multor generații de la liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviștea mea natală.

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Cifre seci și reci ale circului veniri/plecări. De la campioana schimbărilor, Poli Iași, la campioana incertitudinilor, Dinamo

Mă „alinta” și cu 2 când nu știam ce culoare are hamul calului încălecat falnic de Tudor Șoimaru din „Neamul Șoimăreștilor”, dar și cu 10 când îmi evalua compunerile. Groaznice acum, în tenta proletcultistă care se cerea în acele vremuri. „Mârâiam” de mic, dar trebuia să le scriu… Ce binecuvântare este selecția încă nedescifrată a memoriei. Le-am uitat…

Îmi aduc aminte, însă, chiar adeseori, că „Zbirul” ne spunea ades că „faptele sunt exacte, iar cifrele abstracte, inexpresive”. Respectându-i atunci logica, m-am ușchit de la Matematică, Fizică și Chimie. Acum regret într-o oarecare măsură, dar a meritat: exersam fotbalul în curtea liceului.

Gând avut scrutând iarăși, ca de multe ori în ultimii ani, datele operațiunilor de veniri și plecări de jucători la echipele noastre în acest intersezon. Deci fapte prinse în cifre seci și reci. Concluzia din aceste cifre, la fel de firesc, tot în cifre. Cu o marjă de rezervă de 2-3%, ca în sondajele politice din ultimii 30 de ani.

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. 110 veniri și plecări în prima nostră divizie. S-a practicat din nou „încercatul pepenilor”, cam 80% au avut stigmatul de… necopt

S-au publicat cam 110 operații de veniri și plecări în și din prima noastră divizie. Mult, prea mult… Față de cam jumătate cât se înregistrează, între campionate, la echipele din fotbalul puternic al continentului. Rețin, de exemplu, că o singură echipă din Anglia, în vara trecută, a operat doar… 6 veniri. Avusese probleme în sezonul precedent, de-nțeles…

La noi, până acum o săptămână, erau cam 50 de veniri și vreo 60 de plecări de jucători. În total cam o treime din cifra totală de practicanți ai fotbalului de pe prima scenă a „circului” de la noi, an de an.

Și o concluzie dezarmant de… hazlie: s-a practicat din nou, ca și în ultimii ani, o operațiune asemănătoare cu încercatul pepenilor pe tarabele din piețe. Și aproape 80% din acest total au avut stigmatul de… necopt. Concret, „reziliat”, „cedat gratis”, „împrumutat”.

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Clasamentul mișcărilor de trupe(ți). Lider neașteptat, dar firesc și codașele „regionale”!

Și merg mai departe cu observațiile, simțind și mai dureros pumnalul contraperformanței înfipt în plăpândele și tare neajutorate coaste ale fotbalului nostru.

Bine-nțeles că primul loc la veniri și plecări, 12 în total, este ocupat de Poli Iași, odată cu preluarea echipei, ca antrenor doar, de către Mircea Rednic. Explicabil! „Năravul din fire n-are lecuire”! Precizez, totuși, că acest nărav al… „dreptului” Rednic a fost etalat mai mult la noi, pe plai mioritic. Pentru că i s-a… permis!

Și liderul CFR e pe aproape. 11 transferuri în total. Au cheltuit ceva pe Alexandru Chipciu și Denis Ciobotariu, în timp ce „plecații”, vreo 8!, n-au adus nimic în visterie. Cel puțin la vedere… Bravos, „lupilor”, că așa am auzit că vă alintați prin birourile impresarilor…

„Fecesebecaliuța” te pune și ea pe gânduri. Negre. La capitolul „plecări” sunt 5 și toți cu contractele reziliate. Și te întrebi, firesc la ei ca și la ceilalți: „Când i-ați luat nu i-ați analizat? Vă trebuiau sau așa… de chilipir… onorat pe sub mese?”.

Cele mai puține înregistrări „in/out” le au Craiova și Sibiul, doar câte 3. Mă rog, Hermannstadt, ca hatâr sfidător antinațional, cred eu, al societății ce păstorește printre ciulinii fotbalului…

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Da, suntem tare săraci și în fotbal!

Bineînțeles că fotbalul nostru de acum e mai sărac ca niciodată în ultimii 30 de ani. Prin anii ’90 și puțin după, mai aveam români capabili să investească și din propriul buzunar în fotbal. Unii „la vedere”, alții „acoperiți”, încă… nedescoperiți la „pedegree”.

Au fost cantonați repede și prin pușcării, trebuia făcut loc liber hrăpărețelor multinaționale. Ceva „ungii în gât”, cu buzunarele deschise numai pentru luat, nu puteau să lipsească.

E de neuitat declamativul corupt de a-și crea „plus-valoare”, prin care câțiva trepăduși propagandistici ai vremurilor apuse își motivau disperarea de a se da coborâți din „Capitalul” lui Marx.

Da, suntem tare săraci și în fotbal! E bine că președinții țării și guvernele dinainte de 2000 s-au luptat competent că să reintrăm în Europa. Numai că, la nenorocul nostru tradițional, ne-am reașezat… într-una greșită! Europă, na… Cel puțin deocamdată…

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. E de neînțeles că nu ne creștem propriile vlăstare. Cum făcea țăranul român…

Reîntorcându-mă la fotbal, e de neînțeles că nu ne creștem propriile vlăstare. Cum făcea țăranul român. Aducea pe lume mulți copii, pe unii, dotați, îi dădea la școală, rupându-și din suflet și de sub unghiile negre de muncă. Unii reușeau să devină licențiați valoroși și-și mai acoperea capul familiei, cu măsura de bun-simț a străbunilor, nevoile…

La noi, doar Viitorul și Dinamo, în mare, au produs din propriile curți. Restul, unu, maxim doi, cu gândul numai spre un posibil export rapid și păgubos la prima strigare.

Să ne mai surprindă că doar în maxim 10 transferuri din această iarnă-primăvară s-au mișcat bani, sume derizorii, nici măcar mărunțișuri comparativ cu ce-i în lume? Că „Academiile” înregistrate astfel de la început la Chiajna și Voluntari, nu cred că se laudă cu doi, trei jucători scoși la vedere și de luat în seamă în toți acești ani?…

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. „Nu m-am priceput la fotbal nici când am preluat echipa, nu mă pricep nici acum”. Ghici, ciupercă alb-roșie, ce patron a „lătrat” asta?!

Posibilele răspunsuri, doar sugestive din nefericire, la aceste interogații pot fi găsite în situația de la Dinamo. Să ne reamintim pe scurt chintesența ultimei ieșiri la rampa declarațiilor. A și pronunțat domnitorul de peste Rin cuvinte mari, ca „principii”, „caracter”, ba că nu-i „tătuc”, ba că-i puternic și nu-i nevoie să arate așa ceva… Ca și cum Rinul s-ar vărsa în Mediterană…

Surprinzător la mai mult tăcerea cu care ne obișnuise președintele Negoiță: „Nu m-am priceput la fotbal nici când am preluat echipa, nu mă pricep nici acum. Dar nici nu cred că ai de unde să alegi dintre așa-zișii oameni de fotbal care stau mai mult pe la televizor”

Păi dacă ai știut că n-ai știut și știi că nu știi fotbal nici acum, de ce ai luat echipa și ai intrat în acest fenomen? Și cum vrei să alegi conducători performanți când din propria mărturisire creștinească (?!), de spovedanie dacă e sinceră (?!), se deduce că nu știi nici măcar ce calități trebuie să aibă aceștia?!

Și ca el sunt periculos de mulți conducători de echipe de la noi, din păcate. Afirm asta cu toată responsabilitatea și-mi asum afirmația.

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Am susținut în ultimii ani și susțin în continuare că fotbalul nostru e condus mai mult de impresari

De aceea, nu numai eu am susținut în ultimii ani și susțin în continuare că fotbalul nostru e condus mai mult de impresari și de decidenți din cluburi dispuși pentru foloase necuvenite să aducă în loturile echipelor noastre străini (și) de fotbal.

Și tot de la Dinamo, unde am fost aproape juma de secol, ultime „cetire” de angajați doar purtători de crampoane, nu mai demult de vara trecută, cuprindea pe Bejan, Moura, Răuță, Bru și mai ales Brito, care a evoluat în maxim 80 de minute oficiale și lua 10.000 de euroi pe lună… Aveau ei ce să caute la Dinamo pentru a ridica valoarea de joc a echipei? Nu mai fac socotelile reale din gestiunea familiei Negoiță…

Nu poți să pretinzi generozitate, altruism, noblețe, ajutorarea aproapelui, primei generații de îmbogățiți din „alandala” neatentă și fără reguli, atât de dubioasă și de nedreaptă!, a societății românești din ultimii 30 de ani.

De-a lungul istoriei noastre am avut rare luminișuri, când ne-am făcut singuri ordinea și ne-a fost bine acasă. Am stat sub mulți, ne-am cam dat cu ei și e firesc acum, fiind noi sub noi (deși din ce în ce mai mulți zic că nu-i așa…), să nu știm încă ce să facem ca să ne fie bine.

Editorial „matematic” Cornel Dinu la început de sezon. Să știe toată lumea că nu mor „câinii roșii” când vor hingherii bietei noastre țărișoare…

Oricum, mi se pare mult prea mult nedrept și sfidător că un așa-zis fond de investiții străin să dea 64 de milioane de-ale lor pe un Charlton Athletic deloc „athletic” de mai mulți ani… Iar valoarea unei acțiuni a lui Dinamo, 100 de lei pe hârtie, să ajungă în halul de a fi oferită cu un euro sau un leu oricui, doar, doar se ivește cineva să ajute la finanțarea și păstrarea în viață a echipei.

În această privință caut să înțeleg și, eventual, să dau dreptate unei asemenea oferte a familiei domnitoare Negoiță, transmisă, sper, numai suporterilor. Inspirat prin preluarea proiectului „socios” al acestora. Asta e! Oricare ar fi ei, dinamoviști să fie și să-nțeleagă că tribuna nu poate să decidă soarta echipei.

Ar fi o pildă de solidaritate socială, obligatorie în datele a ceea ce ne e dat să suferim și în fotbal. O atenționare serioasă în primă fază și pentru răutatea altor nevolnici din fotbalul nostru, care s-au pronunțat că Dinamo nu trebuie să fie împrumutat din „fondul solidaritatea” al Ligii. Și uite că LPF a dat bani săracei conduceri a bieților mei „câini”… Ce-am fost și ce-au ajuns…

De unde să știe neaveniții ăștia că în anii ’80 președintele federației argentiniene, Julio Grondona, Dumnezeu să-l odihnească!, ajuta unele cluburi cu bani din propriul buget pentru a le ține în viață într-o țară distrusă și ea, ca a noastră, de FMI? Gino Iorgulescu încearcă și el asta, că doar a fost și el președinte de club. Se aude, burlene? Tu, care n-ai condus mingea nici în sală, tu ce faci?

Și, în încheierea de acum, să știe toată lumea că nu mor „câinii roșii” indiferent de unde sunt când vor hingherii bietei noastre țărișoare…

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles