M-am născut în zori! De când nu mai joc… a fost tare demult… același „Moș Ene” al copilăriei nevinovate mă alintă să-mi cadă pleoapele (mai mult) spre dimineață…
Iar acum, trecut de 70 de ani, pășind pe lângă mine a amânare, tovarășa aceea nedorită, cu coasa la vedere, de vreo câteva ori, mi se întâmplă, din ce în ce mai des, să-mi doresc să nu fie ultima noapte… Și în noapte să nu vină întunericul… Așa-i la bătrânețe… Și mai ales când ești bunic și nepoata de 7 ani îți spune „Buni, ești mirobolant!”, te „agăți” de viață…
Îmi ocup orele insomniace citind, scriind, mai des în ultimul timp la a patra carte, dar și cu un „iris” spre televizor. Deși e „boală grea” generală, rar devin prizonierul micului ecran… Ceea ce s-a întâmplat marți seară până spre zori, în prima zi a festivalului de la San Remo. Ediția 70, oarecum jubiliară. Pentru că, după mine, ca italienii nu cântă nimeni. Sunt subiectiv, judecați-mă, dar lăsați-mă să-i ascult mereu…
„Văd” primele ediții undeva spre finalul anilor ’50. Televiziunea apărând la noi, dacă nu mă-nșel, în 1956. N-aveam televizor acasă, traversam Târgoviștea să privesc meciurile și evenimentele deosebite, precum San Remo, pe minunea unui ecran dintr-una din camerele Tribunalului, unde tata, fost magistrat, fusese reprimit, după „reeducare” proletară prin trimitere la munca de jos, doar în avocatură…
Îi am în ochi și-n minte pe Domenico Modugno, cu al său nepieritor „Volare” („Nel blu, dipinto di blu” în original), care a cucerit lumea-ntreagă. Și ajunge! Mi-ar lua o jumătate de pagină doar să-i menționez pe toți cei care m-au impresionat și care au scris, de fapt au cântat istorie în „musica leggera”…
Ce-i drept, ultimele ediții, până la aceasta de acum, m-au decepționat. Năvăliseră pe scena Teatrului Ariston din San Remo tot felul de ciudați la chip și port, veritabilă prosteală la vedere. Și sfidau prin răcnete și tamtamuri nu numai muzicalitatea ce vine din ceruri, dar și continuitatea decentă a civilizației umane.
La noi, acest animalic din om este și mai periculos. Completat cu maneaua interpretată de pictați greșit de viață, din locuri și cartiere de incidență penală. Una a fost maneaua turcilor și a Balcaniei, și cu totul altceva e schelălăiala de la noi, ce a îmbolnăvit și mai rău țara.
Trecând de pe „RAI” pe „teveul” nostru, mi-a făcut mare plăcere s-o revăd pe Doamna Doina Levința, la 80 de ani. O „Coco Chanel” de la noi, cu puțin noroc, ca mai toți născuții pe-al nostru meleag. Cu cine prezenta nu-mi mai amintesc… nu-mi face bine…
Privind-o pe Doamna Levința, am remarcat-o ca pe Gina Lollobrigida, Rita Pavone, Ornella Vanoni, Loredana Bertè, sau neastâmpărata și acum, plină de umor nebun, Iva Zanicchi. Ce „bat” bine peste 70 de ani! Le admir și acum, văzându-le aproape în fiecare duminică la „Domenica in”. De pe același RAI 1, emisiune condusă de altă divă de altădată, Mara Venier.
Anul acesta, lângă prezentatorul Amadeus, recitalul a fost incendiar și prin prezența lui Fiorello. Cu geneticul său din imaginația „barzaletelor” născute în Sudul Italiei, a spus și a făcut încântător de toate. Miercuri seara schimbând și câteva mingi cu Nole Djoković, pe scenă.
Păcat că Lucio Dalla și Franco Califano nu mai sunt… Iar inegalabilul Adriano Celentano nu mai vrea sub niciun chip să apară… O mai fi și acum, seară de seară, la poker, unde și-a tocat averea?
Oricum, ascultându-i pe Albano și Romina, pe Zucchero, pe Fausto Leali, pe „Ricchi e Poveri” cântând cu toată sala „Che Sarà”, ai senzația că îngerii au coborât pe Pământ. Într-adevăr, numai EI știu ce se va întâmpla cu noi, pornind de la continuarea lui „Che Sarà” (Ce va fi?)… „Cu viața mea…. cine știe?”…
De fapt șocul nopții a fost anunțarea pe același RAI, la știrile lor de 60 de secunde (nu câteva ore, ca la noi, despre mascarada din Parlament sau terorizantul caz de la Slatina) că la ora 4, ora noastră, vor transmite din Congresul american discursul tradițional al președintelui SUA la început de an, despre „Starea națiunii”.
Fantastic să constați ce-nseamnă cu adevărat democrația americană și unde sunt SUA prin speech-ul președintelui Donald Trump! Spre seara următoare am observat că doar senatorul Călin Popescu-Tăriceanu a fost impresionat, la noi, de discursul lui Trump… Amintindu-mi că a fost cam singurul crescut de o mare personalitate, Maestrul Amedeo Lăzărescu…
Bine, politicienii noștri din ultimele trei decenii, în majoritatea lor, s-ar putea să știe să asculte ce-i bine prin lume, dar în țară fac mai mult rău…
Ca un mare actor hollywoodian, Donald Trump a vorbit liber vreo două ore. Privind și dominând prin amănunte și siguranța adevărurilor exprimate asistența. Care, după fiecare idee rostită, maxim un minut, făcea ca aproape toată sala, mai puțin câțiva democrați, să se ridice în picioare și să scandeze…„Iu-es-ei! Iu-es-ei!”!
Și nu de paradă, cum a fost la pe noi, de îndoielnică amintire. Niciodată… Trump! Patrioți în suflet și acțiuni, deși tineri ca stat. Declarația de independență a fost la 4 iulie 1776, „Declarația de la Philadelphia”!
În prima parte, vreo 50 de minute, a prezentat realitatea economică. Apoi pe cea socială. Amintind rar că a trebuit să repare și unele greșeli ale fostei administrații democrate… Așadar, reușite ale „Epocii de Aur” americane, varianta „Made in USA” by Donald Trump:
Poate v-am plictisit! Dar să știți că a mai rostit Donald și alte inițiative care să consolideze locul 1 în lume al SUA. Precizând că a spus „Basta!” la tot ce nu era bun și necesar țării.
Iar extrem de important este că în ziua în care guvernul nostru a dat 25 de ordonanțe și 35 de hotărâri, președintele SUA a precizat că totul se va face prin legi aprobate de Congres, având în multe, deja, acordul Sindicatelor.
Bine-nțeles că inițiativele și realizările prezentate au fost exemplificate prin pilde vii, din sală. Un toxico-dependent vindecat. Un medic celebru căruia Prima Doamnă i-a așezat în jurul gâtului „Ordinul Libertății”. Un adolescent care, la 13 ani, va fi trimis în spațiu. Un militar care împlinise 100 de ani a fost făcut general! Un tânăr, Jodi, al cărui frate a fost omorât de emigranți clandestini. O familie cu doi copii, lângă Prima Doamnă, desigur… Cu pensie de la stat, mamei, Milly, i s-a făcut surpriza de a-și vedea soțul, sergentul Will, reîntors din Afganistan în plin Congres!
În final, străfulgerând cu privirea-i de condor asistența, președintele Donald Trump a declarat… de fapt a declamat că: „SUA vor apăra democrația, libertatea pretutindeni în lume!”. Încheind apoteotic cu: „Suntem un popor de eroi!”. Tipic american…
După acest veritabil spectacol al democrației americane, cu președintele Donald Trump în rol principal, am rămas cu ochii în tavan încă vreo oră… Deși, comparând cu unde suntem noi, ar fi trebuit să mă uit sub podea…