Editoriale

Editorial nordic Cornel Dinu. Am învins clar pe norvegieni prin cascada de înjurături Contra lui Pușcaș venite de pe margine și nu „fotbalistice”, de pe teren. Înjurături unde nu ne poate învinge nimeni din lumea asta

16.10.2019 | 17:56
Editorial nordic Cornel Dinu Am invins clar pe norvegieni prin cascada de injuraturi Contra lui Puscas venite de pe margine si nu fotbalistice de pe teren Injuraturi unde nu ne poate invinge nimeni din lumea asta
ADVERTISEMENT

Prin somnul, acum de… bătrânețe, nu de frumusețe, al după-amiezii, visam la anii ’70, când întâlneam vikingii fotbalistici ai Danemarcei sau Finlandei. Și mă vedeam mai întâi pe holul clădirii fostului internat al liceului „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviștea mea, ascultând după-amiaza, la megafon, transmisia „dublei” cu Danemarca din 1963 pentru calificarea la Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo. 3-2 pentru noi la Copenhaga, tot 3-2, dar, surprinzător, pentru ei, în returul de la București. Când nea Dan Deșliu a rămas în amintirea mea cu calamburul „Da-ne-marcă, ăștia, domnule!” și nu cu stihuirea proletcultistă din „Lazăr de la Rusca”. Iar în al treilea joc al calificării, la radioul de acasă, se juca în nocturnă, la Torino, Mircea Sasu, care juca în Divizia B la Minerul Baia-Mare (!), a marcat în minutul 117 al prelungirilor golul de 2-1, golul calificării.

Editorial nordic Cornel Dinu. Am învins clar pe norvegieni prin cascada de înjurături Contra lui Pușcaș venite de pe margine și nu „fotbalistice”, de pe teren. Înjurături unde nu ne poate învinge nimeni din lumea asta

În anii ’70 fiind mereu și eu prin iarba disputelor, ne cam distram, fotbalistic vorbind, cu ei. Erau semi-amatori, nu ca noi și chiar dacă aveau și atunci jucători foarte buni, Morten Olsen, frații Nielsen, Simonsen, rar ne-au pus probleme. Pe norvegieni și suedezi i-am întâlnit rar. Așa a fost „datul sorții”, cum spune George Coșbuc în cutremurătoarea sa poezie „Mama”. Mai bine nu era deloc, dacă ne gândim la „sfertul” pierdut dramatic cu Suedia la Campionatul Mondial din America, în 1994.

ADVERTISEMENT

Acum, să recunoaștem, cam tremură „tricolorii” noștri când trebuie să dea piept fotbalistic cu ei. Norvegia s-a ridicat fotbalistic în ultimul deceniu, „contaminată” de Danemarca la Sud și Suedia la Răsărit. Popoare practice, cu spirit civic, neașezate, ce-i drept, în calea năvălirilor de la Est spre Vest, ca noi. Vikingii, la fel de vechi ca și dacii noștri, au colonizat o parte a Nordului continental european. Cronicile consemnând că ar fi ajuns la începutul mileniului trecut, coborând pe Rin, apoi pe Dunăre și pe Siret, chiar la gurile Dunării! Se pare că nu le-a prea plăcut ce era încă de atunci pe la noi și s-au cam „ușchit” repede în Nordul lor mohorât. Au avut și regi serioși în secolul trecut. Haakon al VII-lea, care a domnit 52 de ani, și-a trimis armata să lupte cu Wermachtul invadator vreo 60 de zile în 1940. S-a retras apoi prin Suedia în Anglia și a revenit pe tron pentru încă 12 ani, până în 1957. Nu ca al nostru Mihăiță Întâiul, care a fost cu nemții în același 1940, când a fost așezat pe tron, unde a făcut doar umbră, că altceva nu putea. Iar în 1944 și-a vândut și binefăcătorul, și poporul la ruși. Și un ultim gând despre „Ei”. Țările nordice au ajuns la un socialism echitabil acum păstrându-și regalitățile și continuitatea economico-socială. La care noi, în haosul în care suntem, nu mai putem nici visa.

Romania și Norvegia încă „prietene” înaintea meciului contand pentru Preliminariile Campionatului European 2020, desfasurat pe Arena Nationala din Bucuresti, marti 15 octombrie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Romania și Norvegia înaintea meciului contând pentru Preliminariile Campionatului European 2020, desfășurat pe „Arena Națională” din Bucuresti, marți, 15 octombrie 2019. Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Editorial nordic Cornel Dinu. Bravo și vă mulțumim, copii! Ne mai dați speranța că s-ar putea să ne revenim, măcar comportamental

Dar a început meciul și regalul miilor de copii din tribune, unic în istoria fotbalului mondial. Aici suntem cu certitudine primii și prin faptul că niciodată pe un stadion nu s-au auzit atâtea glasuri inocente intonând imnul. Bravo și vă mulțumim, copii! Ne mai dați speranța că s-ar putea să ne revenim, măcar comportamental. Aceasta fiind adevărata miză a jocului. Îi vom face oare fericți pe micuții noștri nevinovați, ce prin prezența lor încearcă să facă iertată sălbăticia comportamentală a câtorva zeci de concetățeni? Pe care, de câteva decenii, caricatura noastră de stat nu poate să-i așeze acolo unde le e locul? Din păcate entuziasmul lor sincer și curat cred că a fost perceput de echipa noastră abia în a doua parte a partidei. Pentru că în prima legea au făcut-o norvegienii. Cred că și din precaritatea concepției de joc pregătită de Contra și al său team work de doar… „băieți buni”. Posesia clară a norvegienilor, undeva spre 70%, dar fără sclipiri tehnice de finalizare a mijlocașilor și atacanților aruncați în luptă după criteriul omogenității de experimentatul lor antrenor Lagerbäck. Care a intuit și anunțat că jucătorii săi pot scădea fizic în repriza a doua, și după cursa epuizantă a egalării cu Spania.

ADVERTISEMENT

Descifrându-le manevrele și acțiunile cu mingea la picior, forțând o comparație, aveai impresia că schiori de fond vor să se descurce și la slalom. Bine-nțeles cu excepția lui Odegaard și oarecum a lui King. Dar și ei destul de șterși și lipsiți de spontaneitatea ce le-o știam. Și de aceea, în minutele primei părți a jocului, fazele de poartă periculoase le-a creat doar „capolavorul” (cum spun italienii conducătorului de joc) nostru Mitriță, cu două șuturi la poartă. Ei, doar o presiune propagandistică. Gleznele lor, cu excepția celor ale amintitului Odegaard, făcându-mă să intuiesc că au fost obișnuite în strânsoarea bocancilor de schi încă de mici și nu a mobilității date de ghetele de fotbal. A fost mai mult mingea la ei și foarte rar „focul nostru pe ei”. Și acesta, mai mult întâmplător. N-am contat la mijloc, iar per total să lăsa impresia că doar Mitriță, în haina de joc a „Maicii Parascheva”, venerată în aceste zile prin pelerinaje la moaștele ei, ne poate salva. Ceae ce s-a cam și întâmplat mai clar în repriza a doua.

Regalul miilor de copii din tribune la meciul România - Norvegia 1-1, unic în istoria fotbalului mondial. Păcat că n-au plecat acasă fericiți de o victorie. © Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Regalul miilor de copii din tribune la meciul România – Norvegia 1-1, unic în istoria fotbalului mondial. Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Editorial nordic Cornel Dinu. Dacă lângă Mitriță ar mai fi fost Nistor și Ianis Hagi, victoria, chiar la diferență de goluri, nu de gol, ar fi fost a noastră…

Norvegienii, fără viteză de joc, s-au aruncat peste noi, invocându-l mai mult în ajutor pe zeul lor Odin. Fără „finețuri” de finalizare prin care să creeze breșe în apărarea noastră centrală, Nedelcearu și Rus confirmând peste stoperii doar forțați în teren de Contra de când e… unde nu-i e locul. S-au descoperit, facilitându-ne contraatcurile. Iar, cred eu, dacă lângă Mitriță ar mai fi fost Nistor, eventual doar pe bancă Anton, ce nu poate face la mijloc… beton!, și Ianis Hagi în locul ponderatului fără sclipici Deac, victoria, chiar la diferență de goluri, nu de gol, ar fi fost a noastră…

ADVERTISEMENT

Așa, doar cu „Mitriță și… ei”, cea mai mare parte a disputei, nici schimbările oarecum defensive cu Bordeianu și Nistor, în ultima „șesiune” de timp a meciului, n-au conservat avantajul de un gol ce ni-l obținuse Mitriță. Pentru că una e să-i bagi în teren și altceva trebuia să se întâmple dacă erau așezați într-o linie agresivă zonală, de cinci, care să ocupe lățimea terenului. Mai ales benzile, de unde a și venit centrarea egalării lor în minutele de prelungire. La Oslo așa am egalat și noi, deci, oarecum, s-a făcut dreptate compensatorie… Că dreptatea în lume e din ce în ce mai puțină decât în fotbal, unde clasa triumfă din ce în ce mai mult. Handicapul, ca în cursele de cai, începe să fie o certitudine nefastă, periculos de clară. Ne puteam desprinde și la 2-0 dacă lovitura de cap a intratului degeaba altfel în joc Andone, după un meleu rugbistic la un corner, n-ar fi întâlnit doar bara.

Mitriță, Mitrițăă, Mitrițăăăă... „capolavorul” și marcatorul nostru în meciul dintre România și Norvegia, contand pentru Preliminariile Campionatului European 2020, desfasurat pe Arena Nationala din Bucuresti, marti 15 octombrie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Mitriță, Mitrițăă, Mitrițăăăă… „capolavorul” și marcatorul nostru în meciul cu Norvegia. Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Editorial nordic Cornel Dinu. Sfânta Parascheva ni l-a dat pe Mitriță, Odin le-a dat capul egalizator din prelungiri al lui Sorloth. Meci nul… dar cu înjurătura la Pușcaș, Contra a fost „emvipiul” meciului…

În final, dacă „clasa” de „pentru”, nu „contra” fotbal de calitate și comportament l-ar fi recomandat pe… Contra să stea fie și pe tușa naționalei, și nu amatorismul neaveniților doar oportuniști așezați de „sistemul”  filosofului de peșcheș și hatâr Dâncu la conducerea federației, n-am mai fi constatat „blagosloveala” peste ulucă și șanț a nevricosului nostru antrenor adresată lui Pușcaș după ratarea penalty-ului. El a vrut să se scuze spunând că nu-și poate controla tensiune în timpul jocului. Dacă nu-și poate controla tensiunea, atunci să stea acasă! Ce-i drept, în ortrodoxia noastră ce n-a cunoscut, din păcate, reformele, catolicismului, avem mult mai pașnica, hai să-i zic urare, „Ucigă-l toaca!”. Și care se referă la Diavol, nu la un semen al nostru cu o asemenea barbară abjecție, ca marți seară pe cel mai mare stadion al țării, cu milioane de ochi în direct.

ADVERTISEMENT

Haideți să rememorăm că, în urmă cu doar câțiva ani, fluierând pe lângă biserica anglicană, chipurile că „handicapații plătesc păcatele din vieți anterioare”, antrenorul Angliei, fostul mare jucător Glenn Hoddle, a trebuit să demisioneze imediat. Sunt convins că, aflând într-un tare târziu această întâmplare, ferchezuitul neomarxist Burleanu n-ar putea să rostească nicicum, cu superioritatea sa de… branț: „Să fie la ei, acolo!”. Așa ne trebuie!

ADVERTISEMENT