Editoriale

Editorial nostalgic Cornel Dinu. De pe „Cumpătu” la Rio de Janeiro cu Dinamo vs „hârjoneala” lui Mireluș și Adișor pe Costa del Sol

21.01.2020 | 14:45
Editorial nostalgic Cornel Dinu De pe Cumpatu la Rio de Janeiro cu Dinamo vs harjoneala lui Mirelus si Adisor pe Costa del Sol
ADVERTISEMENT

Nu, nu-mi doresc soba copilăriei. Dar să privesc buștenii pocnind în foc mi-e dor… Știm cu toții, ce-a fost nu se mai întoarce. Ca și antrenamentele din iarnă, prin zăpadă uneori până la brâu, căutând mingea pe terenul descoperit de Traian Ionescu lângă podul ce trece peste Olt la Călimănești…

Editorial nostalgic Cornel Dinu. De pe „Cumpătu” la Rio de Janeiro cu Dinamo vs „hârjoneala” lui Mireluș și Adișor pe Costa del Sol

Erau anii, cât am jucat, în care turul campionatului se termina la început de decembrie și returul avea startul la început de martie. Ce-i drept, după 1970, două săptămâni de pregătire iarna le petreceam la Sinaia, pe „Cumpătu”.

ADVERTISEMENT

Iar la mijlocul lor, duminica, de fiecare dată, de-abia așteptam o cursă nebună! Urcam de la Cota 1.400, pe sub teleferic, până la Cota 2.000. De acolo, alergând, și alunecând!, pe lângă schiori, ajungeam, de cele mai multe ori primul, înapoi pe drumul dintre vilele, atunci ale Gospodăriei de partid, de pe „Cumpătu”.

Scriitorii, de pe terasa restaurantului lor, în frunte cu Fănuș Neagu și Guță Băieșu, cu vin fiert, firesc, în căni, se cruceau când vedeau cum, după două ore și ceva de efort riscant, sosind „acasă”, ieșeau aburi din noi…

ADVERTISEMENT

Editorial nostalgic Cornel Dinu. „Saturnaliile” din Brazilia și primele cuvinte în portugheză ale lui Rică Răducanu

După aceea, doar Dinamo reușind să câștige jocuri în Brazilia, cu marile lor echipe, poposeam câteodată și o lună în America de Sud. În turneele organizate doar de impresarul libanez, ce locuia la Paris, Elias Zacour. O binecuvântare în care, totuși, n-am prins niciodată Carnavalul de la Rio de Janeiro.

După meciuri ne organizam propriile „Saturnalii”… Frumusețe mare! Ne și permiteam! Diurna fiind de 5 dolari pe zi, iar la victorie eram „onorați” de impresar cu câte 15 dolari. La meci nul… nula! Nada! Nimic!

ADVERTISEMENT

În ianuarie 1970, când am fost, în aceeași „regie”, cu naționala, am și luat primele lecții de portugheză. De la băiatul ziaristului Turi Vogl, plecat din România. Imaginați-vă ceea ce a vrut să rostească de la început, în graiul fadoului, Rică Răducanu: „Ia-o tu înainte, să nu ne vadă antrenorul!”…

Fiecare timp are frumusețile lui. Bine-nțeles că și acum, când progresele tehnice ale civilizației umane par să fie într-o dinamică invers proporțională cu existența noastră. Să recunoaștem… jinduim…

ADVERTISEMENT

Editorial nostalgic Cornel Dinu. „Cestiuni importante, arzătoare, la ordinea zilei” trimit „starurile” de acum din viscol pe malurile Mediteranei

De ani buni, echipele noastre se pregătesc când, încă, la noi ne-ngroapă viscole, pe malurile Mediteranei. Mângâiere din ceruri… Returul, în acest an competițional, începe mai repede ca niciodată. La sfârșit de Gerar (ianuarie) și început de Făurar (februarie), Luna Lupilor…

Încălzire globală, capricii, o încercare de a ne încadra în calendarul competițional din Europa Occidentală, fițe, hatâruri, „cestiuni importante, arzătoare, la ordinea zilei”, cum ar spune conu’ Iancu Caragiale…

Ziariștii stau pe lângă echipe, transmit totul din cantonamente și amicale de pregătire, ceea ce, să recunoaștem, nu ne imaginam prea mulți înainte vreme.

Să le dea Dumnezeu sănătate și biruințe echipelor noastre în ce le așteaptă la primul fluier oficial. Când la noi, ca și în ultimii ani, s-ar putea să vină omătul… Nu ne vom putea pune cu natura niciodată. Eram mic, dar nu voi uita niciodată nămeții care ne-au acoperit meleagurile la început de februarie 1954!

Editorial nostalgic Cornel Dinu. Dragii mei Mireluș și Adișor, dar pe adversari cine-i monitorizează?!

Toate bune și frumoase… Dar și ciudate! Apreciez astfel, obsevând că, de câțiva ani, personajele cele mai mediatizate sunt antrenorii responsabili ai echipelor naționale. …Sau mai puțini responsabili…

Acum, pe lângă „CT-ul” reprezentativei așa-zise „mari”, Mirel Rădoi, apare ca super-star în supravegherea moșiilor de echipe în cvasiparagină de la noi și antrenorul „tineretului”, Adrian Mutu. Și n-a început nici „San Remo” și nici nu s-au decernat premiile Hollywood-ului!

Se uită la antrenamente, se hârjonesc cu mai familiarii conducători de echipe, chipurile… muncesc! „Renumerați”, coane Iancule, cu toate costurile onorate de posibil falimentara și financiar federație de la noi.

Mai clar, se fac că… muncesc, pentru că, zău, nu văd sensul acestor veritabile escapade de… tras cu ochiul!

Păi, dragii mei Mireluș și Adișor (așa îmi imaginez că vor fi alintați dacă vor avea… „succesuri”!), mie mi se pare mult mai normal ca în acest timp să vă urmăriți… adversarii! Adică Islanda, care a evoluat deja în două amicale, cu Salvador și Canada, în America de Nord. Respectiv Danemarca, chiar dacă Adișor joacă mai târziu decât Mireluș.

Editorial nostalgic Cornel Dinu. Probabil că suntem demodați și eu, și Mircea Lucescu…

Nu neapărat reprezentativele! Dacă „Da-ne-marcă”, cum a spus Dan Deșliu în 1960, nu evoluează pentru a nu mai… „ne-mar-ca”, fotbaliștii capabili să o compună tot joacă. „Ăla micu’” de la „macaronari”, cum ar fi spus nea Tinel Stănescu, Dumnezeu să-l odihneacă!, adică Skov Olsen de la Bologna, chiar trebuie urmărit și dimensionat cu ce face și pe unde aleargă în teren.

Adevăr valabil, fără de tăgadă, și pentru Mireluș… Care peste exact două luni se confruntă cu „vikingii”. Mulți dintre ei evoluând curent prin Europa.

Așa procedam, eu și Mircea Lucescu, cu adversarii străini, pe care îi urmăream înainte de a da piept cu ei. Mircea rezistând mult mai mult decât mine pe diferite bănci tehnice. Bravo lui! Arderi diferite, provocate de conducători diferiți, aproape imposibil de descris…

Probabil că suntem demodați… Dar știu sigur că așa procedează, cu „spioni” din „team-work-ul” propriu, majoritatea echipelor precaute și care se respectă. Chiar și atunci când știu că distribuțiile lor sunt superioare. O lovitură surprinzătoare este oricând posibilă în fotbal.

Editorial nostalgic Cornel Dinu. Crivățul care bate de mult timp (pierdut) în toată clădirea FRF

Intuiesc, mi s-ar reproșa în superficialitatea care ne caracterizează că, pe Costa del Sol, „C.T.-ii” noștri naționali urmăresc jucătorii proprii selecționabili. Au timp suficient în „oficialele” care stau să înceapă. În amicalele de pregătire, ce se poate discerne este relativ. Aproape deloc convingător.

Cred… de fapt sigur o să aveți casete cu jocul lor, dar filmul nu „prinde” ansamblul așezării din teren al echipelor. Mai toți străinii din campionatul nostru sunt luați din filme de pe casete. Nu v-ajunge prăpastia unde am ajuns și din această cauză?

Haideți, totuși, să încerc o explicație pentru cei doi tehnicieni „reprezentativi”. Singura, cred! Le place, firesc, „futbolul și lor”, n-au studiile „la zi” și, poate, imaginația de a crea! Și astfel se mai inspiră vîzând ce lucrează alții pe la antrenamentele echipelor de care mulți lasă doar impresia că răspund. Sunt la începutul carierei de antrenor, viața-i lungă, le prinde bine pentru… „la o adică”…

Bine-nțeles că o astfel de discuție evaluatoare trebuia făcută mai demult în birourile tehnice ale FRF. Numai că și acolo, ca și în toată clădirea ce adăpostește o mare parte a deciziilor din fotbalul nostru, bate de mult timp (pierdut) crivățul nepriceperii oportuniste.

ADVERTISEMENT