Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. În niciun caz replici. Numai adevăruri… Nu le mai cercetați. N-aveți cum să le-nțelegeți. Steaua și Craiova făceau la fel

Intuiam că sinceritatea mea din interviul apărut acum câteva zile în presă va declanșa interpretări diferite. Că s-ar putea să fiu acuzat în fel și chip, lovit și blamat de unii, tineri în general, care n-au trăit în vremurile amintite. Deși asta-i nu-i o scuză…

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. În niciun caz replici. Numai adevăruri… Nu le mai cercetați. N-aveți cum să le-nțelegeți. Steaua și Craiova făceau la fel

În ultimele decenii lumea e intoxicată cu emoții malefice, binele apare rar în comentarii, din ce în ce mai puțin „interesant” și din această cauză din ce în ce mai puțin prezentat. „Nu interesează pe nimeni”…

Filosofia grecească spune, și este valabil mai ales azi: „Mințile puternice discută idei, mințile mediocre discută evenimente, mințile slabe discută oameni”. Dacă inteligența și binele au limite, răutatea și prostia sunt nelimitate. Sunteți liberi să judecați și să mă judecați cum vreți.

Întâmplările, doar schițate în interviul amintit, sunt prezentate pe larg și cu amănunte de care nu mă voi dezice niciodată în cea de-a doua carte a mea, „Jucând cu destinul”. Apărută acum vreo 15 ani! Dar cine mai are acum educația cititului…

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Nu numai în fotbal, ci, la modul general, în viață, omul e supus păcatului. Se spune că „numai Dumnezeu e fără de păcate”. Dacă interpretăm felul în care am fost creați, a mai greșit și Creatorul… Păi, Doamne, ne lași în Grădina Ta și dacă luăm un măr ne dai afară?!

Omul, destul de neajutorat în fața greutăților vieții, are și tendința de a-și face existența mai ușoară înșelând. De multe ori și în jocurile de tot felul pe care le practică, încercând astfel să-și facă asociat hazardul.

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. Câteodată, ca să faci ceva bun, trebuie să faci înainte ceva rău…

Nu noi am creat fotbalul și nici practicile de a se stabili câștigătorul pe lângă terenul de joc. Le-am preluat și noi, încercând să ne fie bine. Sunt mii de exemple în acest sens pretutindeni, cunoscute, prezentate mereu.

Britanicii spun inatacabil: „E țara mea, indiferent dacă ai sau n-ai dreptate”. Am avut și noi destul din această atitudine atunci când eram o națiune. Mult mai puțin acum, când am devenit doar o populație…

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

În dictaturi, așa cum a fost la noi până în 1989, în sport în general, dar mai ales în fotbal, se făcea orice, nu numai propagandistic, pentru a se demonstra superioritatea statelor socialiste față de cele capitaliste. Câteodată, ca să faci ceva bun, trebuie să faci înainte ceva rău…

Și capitaliștii făceau la fel.Era un război rece în tot și în toate. Iarăși, cu mii de exemple mai mult sau mai puțin creștinești, de ambele părți. Fostul președinte al lui Juventus, Giampiero Boniperti, spunea: „Victoria nu este cel mai important lucru în fotbal, ci singurul care contează!”. E cazul să mai amintesc câte „nepermise” s-au făcut și după președinția sa la Juventus, echipa sa de suflet, care a ajuns să fie și retrogradată din astfel de cauze, în 2006?

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. Secretul înfrângerii lui Hamburg n-a fost „ascuns” într-o geantă!

Știu că nu aveți timp să citiți cum descriu eu în carte, „pro domo”, cu amănunte care nu pot fi cuprinse într-un interviu, acea perioadă. Dinamo urma să evolueze, în octombrie 1983, împotriva lui SV Hamburg, campioana Europei în acel an, în turul 2 al Cupei Campionilor Europeni.

Nimeni nu credea că avem vreo șansă și, totuși, i-am eliminat. Corect, numai prin ceea ce jucătorii, pregătiți și de mine, au aplicat ca fotbaliști de valoare ce erau.

Tactica pe care o gândisem era de a-i înfrânge cu armele lor: blocul scurt, zonal, cu ieșirea liniei noastre de apărare peste atacanții lor după pas redublat, pentru a-i surprinde în ofsaid. Un pionierat în fotbalul românesc de atunci, o concepție de joc pe care am pus-o în valoare mereu ca antrenor.

Eee, și mai sunt multe idei de joc, reușite de jucătorii pe care i-am pregătit. O muncă de precizie fantastică, în care în numai două săptămâni băieții mei mi-au aplicat partitura. Într-un fel, clar, l-am surprins pe antrenorul lor, recunoscutul Ernst Happel, cu propriile capcane tactice. Și le mulțumesc și acum celor care conduceau Dinamo și antrenorului principal Dumitru Nicolae Nicușor că mi-au respectat planul.

În primul rând, când a venit să ne vadă „secundul” lui Happel, într-un meci la Slatina, am intrat pe teren fără șapte titulari și n-am jucat nimic din ce preconizam pentru întâlnirea cu Hamburg.

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. Gențile blocau acțiunile de același fel ale adversarului, echilibrau meciurile care se jucau numai pe gazon

Astfel că, la pauza primului joc cu nemții, la București, Happel a aruncat cu o sticlă după „secund” că nu i-a spus nimic din ceea ce jucăm! Îi prinsesem în ofsaid de vreo 12 ori, în consecința ieșirii cu apărarea peste atacanții lor. Fiind o surpriză de dinamică tactică pentru toți. Mai sunt mulți suporteri dinamoviști care pot confirma acest adevăr. Între două înjurături, acum, la adresa mea…

A fost prima și ultima oară în viața mea când am cerut conducătorilor să vorbesc înainte de meci cu un arbitru. Ceea ce s-a și întâmplat chiar în ziua meciului, la prânz. Era vital, arbitrul olandez m-a ascultat cu atenție.

Dacă la declanșarea ofsaidului nostru, că doar un nebun s-ar fi luat la luptă directă cu Hamburgul de atunci, brigada de arbitri, tușierii în special, nu era atentă și nu se coordona, nemții puteau scăpa liberi spre poarta noastră și dacă reușeau să și marcheze, ne-am fi prăbușit.

Pregătisem, firesc, și jocul de atac. Cu puțină șansă, fără de care mai bine nu intri pe teren, le-am dat noi trei goluri! Ce nu mai primiseră, exagerez desigur, de pe timpul… Führerului! O primă opțiune pentru imensa calificare reușită, repet, de jucători, fusese astfel luată.

Iar geanta cu de toate bancnotele ce mi s-a spus să i-o fac cadou arbitrului era o practică în toată lumea fotbalului. Bloca acțiunile de același fel ale adversarului. De fapt, era doar o atenție, legată mai mult de rugămintea mea de a urmări cu ochi-n patru jocul la ofsaid. Unde ați mai auzit în istoria fotbalului de un meci cumpărat cu banii înainte?! Chiar ca la „Crucea de Piatră” nu ajunsese fotbalul mondial…

Cei care conduceau Dinamo făceau orice ca Dinamo și România să triumfe. Li se și impunea, e adevărat… Serviciile secrete, patriotice atunci, când era nevoie să cunoască năravuri și de arbitri, aflau orice și interveneau în consecință. Dacă n-ar fi știut că unii cavaleri ai fluierului „pun botul”, cum spun românii, nu riscau. Cum a fost de cele mai multe ori…

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. Blamați-mă, distrugeți-mă, tăvăliți-mă, dar nu vă exprimați inchizitoriu asupra unor timpuri pe care, netrăindu-le și, în consecință, neînțelegându-le, nu le puteți judeca obiectiv

Blamați-mă, distrugeți-mă, tăvăliți-mă, dar nu vă exprimați inchizitoriu asupra unor timpuri pe care, netrăindu-le și, în consecință, neînțelegându-le, nu le puteți judeca obiectiv. Am conștiința curată, nu-mi reproșez nimic. Am vrut să câștige echipa mea și țara mea. Și s-a reușit, decisiv numai pe teren!

Ca și la Tbilisi, împotriva celor de la Dinamo Minsk. Unde conducătorul Paul Moga a dus gențile cadou. Nu se reușise contactul cu brigada spaniolă, preluată și supravegheată din timp, încă din Spania (!), de ofițeri KGB. Era un fel de război, încercați să înțelegeți…

Nu m-am mai uitat în niciuna, cum am făcut, din pură curiozitate, cu cea de la București. Era ziua de naștere a arbitrului de centru. I-am spus „La mulți ani!”, eram singurul care o rupeam atunci, acolo, în spaniolă, și cifrul de deschidere, care era chiar data venirii sale pe lume… „Suerte, amigos!” și până să se dezmeticească onor kaghebiștii, închisesem ușa vestiarului pe dinafară…

Iarăși doar atenții înainte de meci, la fel ca la București, cu Hamburg, pentru că, repet, poate așa o să înțeleagă toți neprihăniții care mi-au sărit la beregată, că niciodată în fotbalul mondial nu s-au cumpărat meciuri cu banii înainte, ca la Crucea de Piatră… Și la noi, nici cu Hamburg, nici cu Minsk, n-a fost cazul.

Editorial nu doar lămuritor Cornel Dinu. Orice bună intenție, în special în Balcania, dar nu numai, nu rămâne niciodată… nepedepsită!

Au fost singurele momente când s-a apelat la mine să fiu vârf de lance. În rest, căutați prin arhive, nu veți găsi nimic. Securiștii tac, eu, gură spartă de Târgoviște, vorbesc… Fiți siguri că s-a mai acționat de multe ori la fel, în acei ani, pentru Steaua sau Craiova, care trebuiau să fie mesagere ale reușitelor naționale din socialism. Știu atâția… și atâtea! Cercetați!

Jucătorilor de atunci, copiii mei într-un fel, majoritatea buni și de caracter, trădători numai câțiva, îmi asum, iarăși, ce spun, le-am depănat de-a fir a păr ce-a fost și cum a fost și în aceste meciuri de culise. …Dar mult după ele! Că dacă mi-ar fi scăpat ceva înainte, la cum eram și suntem, mai bine nu intram pe teren…

Iar cei ce se dau de ceasul morții că n-au știut ce v-am povestit până acum, le doresc în continuare tot binele din lume. Iartă-mă, Doamne, și pe mine dacă am greșit, iartă-i și pe ei, ia-le și indignarea, și tremuratul care în  niciun caz de la binele ce le-am făcut și lor nu provine! Mulți „câini roșii” le știu arama de pe față. Nu le-ntâlnești privirea… și când, rar, le-o găsești, vezi că acolo nu locuiește nimeni…

Și eu am destui dușmani, răi, ignoranți și… „dar mulți, Moțoace!”. Înseamnă că am făcut câte ceva în viață pentru fotbal și țară. Numai că orice bună intenție, în special în Balcania, dar nu numai, nu rămâne niciodată… nepedepsită!