Editoriale

Editorial ornitologic Cornel Dinu. Tubi ot not tubi Rădoi Rățoi, dar ce facem cu bibirlicile la Dinamo, queridos españoles?

19.10.2020 | 10:22
Editorial ornitologic Cornel Dinu Tubi ot not tubi Radoi Ratoi dar ce facem cu bibirlicile la Dinamo queridos espanoles
ADVERTISEMENT

Până la jocul cel mai important al etapei, Dinamo – U Craiova, două au fost subiectele cele mai mestecate în vorbe și taste ale săptămânii.

Primul, după cele trei înfrângeri consecutive ale tricolorilor, mai rar întâlnite în palmaresul reprezentativelor noastre, a fost acela al dilemei „Tubi ot not tubi” Rățoi… pardon, Rădoi… doar rățoi în fapte și vorbe nu doar pentru mine.

ADVERTISEMENT

Să fie clar, din spusele și „scrisele” mele trebuie să se priceapă, în primul rând, că nu trebuia pus „dictatore maximus” după cât și mai ales cum a pontat ca antrenor în fotbalul nostru.

Editorial ornitologic Cornel Dinu. Întrebările unei săptămâni începută prost și continuată tot așa: Tubi ot not tubi Rădoi Rățoi, dar ce facem cu bibirlicile la Dinamo, queridos españoles?

Cu argumente că sus numitul Rădoi cel Rățoi poate lua mințile puține de analiză fotbalistică ale prea multor „ziarici”, în exprimare, dar nu în conținutul acesteia. Nici n-are cum fără diplomă europeană de antrenor. Și cu bacalaureatul dobândit la 39 de ani s-a zis. Sunt convins că la xerox…

ADVERTISEMENT

Nu spune nici măcar ceva clar și când o face, totuși, nu aduce cu ceea ce trebuie făcut. Asta și pentru că nu-i curat… moral! Dar, în această țară care trebuie „iubită cu ură”, după spusa genială a cinicului Cioran, cine mai ia în calcul că prea mulți răsfățați care ne conduc, chinuindu-ne și mai rău decât era de așteptat soarta, sunt curat… murdari?

El, Rădoi, ca El Rățoi, dar cei care l-au uns și mai rău, și mai periculos decât reușește el să-și pocească în oglindă frizura de tractorist în timpul colectivizării, sunt cei mai vinovați.

ADVERTISEMENT

Cum să pună ei la acest nivel un Boloni, un Hagi, un Lucescu (oricare!), un Olăroiu? Și ar mai fi „CV-uri” demne să onoreze o asemenea responsabilitate…

Au pus din nou o marionetă doar cu poleială, nu contează că pe interiorul cerebral regele e gol… Goluț, că vorbește cu „Palatul” aflat la „Intercontinentalul” de lângă Viena, dându-i sfaturi ce sfidează ceea ce se mai poate numi la noi lege, în chiote că… „n-au cum să ne-asculte acolo!”…

ADVERTISEMENT

Editorial ornitologic Cornel Dinu. Blestemul asupra conducătorului federației pentru felul în care a fost numit și legătura „prezidențială” cu Gică Popescu

Iar despre felul cum au fost montați actualii „federali”, nu-l mai ascultați pe tâlharul ăla de Cristian Rizea. Aflat, bine-mersi, în apropierea buncărului patronului lui Sheriff Tiraspol, fostul milițian Victor Gușan.

Deasupra biroului acestuia se află un tablou al nefericitului țar Nicolae al II-lea în mărime naturală! Lăudându-se – eram de față! – că-l are cadou de la un fost mare conducător al Petersburgului, luat direct din „Ermitajul” Romanovilor.

Cred că există un blestem asupra conducătorului federației pentru felul în care a fost numit. Dar nu de la vârful SRI- ului, cum susține mârșavul dirijat Rizea. De acolo, președintele de atunci a fost rugat să nu fie condamnat Gică Popescu.

Numai că acel …Escu, după atâta covertă și doar Fete Morgana, orbit de o fustă de/din Buzău, deși știa că-i rea de muscă și fără lacăt de castitate la/sub cingătoare, s-a răzbunat pe bietul Gică și pe o parte din conducătorii de cluburi importante de la noi. Mult mai normal ar fi fost să fie recuperate sumele lipsă, nu neapărat… „la pușcărie, Mitică la pușcărie!” (scandare culeasă din folclorul peluzei)…

Dar, ca la noi la nimenea, s-a vorbit, se vorbește, și se vorbește, și se vorbește, mai mult, se acuză (și ce dacă?) în continuu și în continuare cât s-a furat în Românica post-decembristă întru distrugerea României ante-decembriste, dar nu s-a dat înapoi, nu s-a recuperat nici măcar o lețcaie…

Editorial ornitologic Cornel Dinu. Influența nefastă a fustelor politice la noi, de la Tărtășești la Buzău

Influența nefastă a fustelor politice la noi este o boală veche. Am și făcut, acum vreo 15 ani, în cotidianul, pe atunci, „Național”,  o trecere în revistă a ceea ce a fost în secolul trecut în această „cestiune”. Există „docomentul” inspirat din realități istorice de netăgăduit.

Chiar înainte de 2000 era o madamă, parcă din Tărtășești, care încă dinainte de a ajunge soțul bucălat la putere, se tot lăuda la „tilifon, mon șer” că ei au… miliardul! Credeți că de lei-tramvai?

De „reușita” din Buzău am amintit. Să-i trăiască puradelul portorican, sincer, fără nicio ironie…  În timp ce „nenorocul” ca destin al nostru, definit tot de Cioran, continuă…

Au fost, apoi, Olguța ot bani și Bănie, post Vadim, Carmenuța șefă de plai, cu stetoscopul incompetenței pe diagnosticele „organelor”… Interne, cu doar pretenții social-democrate și cu sete de celebritate din nisipul Saharei.

Iar acum, liberale (sau libertine?) din moși-strămoși, aspiratoare de diplome și masterate din mai mult stat pe sub mese în Piața Victoriei și la Cotroceni, Alinuța Gherghelia și Ralucuța (cu) Țurcuța…

…Și-or mai fi astfel de pedepse pe soarta noastră , c-așa ne-au sortit cerurile…

Editorial ornitologic Cornel Dinu. Dacă mai apare vreo birlică la Dinamo, pun colții pe voi!

A doua curiozitate ce ține deschisă gura iarmarocului nostru fotbalistic este mioriticul „ce-o să fie, ce-o să fie” cu Dinamoul, încă, și acum, și în viitor cu urmări distrugătoare din epoca de nevoi a (și ale!) lui Nevoiță și ciracii săi demolatori în ale fotbalului.

…Mai ales după această combinație ce se vrea salvatoare între „los españoles” și „los transilvanos” cărora (doar) le place fotbalul.

Deocamdată doar „muchas palabras”, competente fotbalistic, dar când se produce cu adevărat cumpărarea? Când vin banii se întreabă suferinda suflare de haită a „câinilor roșii”?

Jucători au venit, vreo 14, noi și mai puțin nouți… Se zice că alegerea lor s-a făcut din reședința unui fost conducător din fotbal, stabilit în sudul și islamic până pe la 1.500 al Spaniei… Din ce a găsit și acesta disponibil la căderea toamnei peste o vară tare secetoasă pentru „câini”. Când deja recolta de jucători fusese strânsă și așezată mai peste tot.

Ca să-i omogenizezi și să faci din e o ECHIPĂ competitivă s-a văzut și în ultima înfrângere, aceea cu Craiova, că-i destul de greu în doar două luni de lucru chiar cu Gurița tot timpul pe ei, dar și sub spectrul COVID-ului.

Firesc, nu numai între ei trebuie să se așeze și să se-nțeleagă în joc noii veniți, ci și în calculele de dinamică tactică ale încercatului/încărcatului Cosmin Contra. Timp ar (mai) fi, deși începutul sezonului te face să-ți amintești de imaginea bătrânelor noastre pe prispele satelor, ce rămân cu mâna la gură a uimire, tot așezându-și basmalele…

Practic, Craiova a pasat, jucătorii găsindu-se din atingeri directe , față de „internaționala” alb-roșie, care a des și-a transmis mingile precum ar căra apa cu ciurul… Și se mai dau prinși ca… bibirlicile la vânătoarea „fluierașilor” de atenție și puncte cu var

Cât despre descoperiții (deconspirații?) transilvani ai plăcuților, altfel, spanioli, îmi permit o primă atenționare. Pentru binele lui Dinamo și al lor.

Dacă mai veniți cu vreo birlică să reprezinte Dinamo, care dacă intră în Timișoara și încă în vreo două orașe pe unde a pustiit, înclusiv câteva luni la Rin Hotel, e caz de beregată și nu poți nici bricheta s-o pui pe masă când e el prezent, eu spun atât: AJUNGE! Că-mi scot colții la înaintare și… șo pe voi!

ADVERTISEMENT