Editorial pandemic Cornel Dinu. Răzbunarea naturii. Dictatura Covidului vs Credința Colindului. Rugăminte pentru Moș Crăciun

Cornel Dinu scrie într-un editorial dureros despre dictatura Covidului, declanșată de natura atât de nesocotită amar de vreme… Ca o răzbunare a naturii… Față în față cu Credința Colindelor de Crăciun. Și cel mai de preț dar pe care ni l-ar putea face Moș Crăciun tuturor „cinstitelor gazde” de români.

Duminică seara, în așteptarea „Dinamoului” la Călărași, îl ascultam, mereu cu atenție și cu plăcere, pe Bruno Vespa, pe RAI. Firesc pentru că fostul corespondent, ani buni, al „Sfântului Scaun” știe mai bine decât foarte mulți că pe Pământ e încă… Iad!

Prezenta un țânc, Francesco… că tot suntem în preajma miracolului colindelor de Crăciun, cel mai înălțător moment nu numai al copilăriei… care, în cele cinci cărți de ornitologie scrise, susține că natura care creează totul poate fi cunoscută, dar, dacă o simți cu adevărat, trebuie și apărată.

Editorial pandemic Cornel Dinu. Răzbunarea naturii. Dictatura Covidului vs Credința Colindului. Rugăminte pentru Moș Crăciun

Apoi s-a filosofat simplu, pe înțelesul tuturor. Nesocotind și apărând datul binefăcător al democrației prin educație, credință, cultură și legislație, nu-i exclus ca acum să ni se dea prin Covid și efectele sale să suportăm o nouă formă de dictatură. Dictatura Covidului! Declanșată de natura atât de nesocotită de amar de vreme… Răzbunarea naturii…

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

M-am îndoit și eu, ca orice muritor căruia i se dă, și ca o alinare a suferințelor pământești, sfârșitul de această nouă încercare la care e supusă existența noastră acum. Se pare că am depășit-o, oarecum asimptomatic, dar au fost și zile aproape de nesuportat…

Rămânând târziu, spre tărâmul viselor, cu ochii spre cerul tavanului, reflectând la titlul ultimei scrieri a tânărului Francesco, prezentat, cum v-am spus, de ilustrul ziarist și scriitor Bruno Vespa: „Ce-au făcut, până la urmă, dinozaurii”…

Avem doar presupuneri. Au fost, dar au dispărut, astea cu certitudine, ca și alte specii, atunci când nu și-au mai găsit locul într-o dezordine parcă… programată! Ceea ce se întâmplă și acum, prin cel mai mare nesocotitor al logicii naturii, care a devenit chiar omul, creația supremă a naturii.

Care, nu-i așa?, are de prea multe ori impresia, și chiar se comportă ca un… dinozaur! Deși acela era ierbivor și nu supăra pe nimeni decât în filmele de ieri și de azi a le Holly…nudului, omul își devorează, cu premeditare din ce în ce mai des și cu mijloace din ce în ce mai sofisticate, semenii.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Imediat mi-am reamintit că în toamna lui 1977, cardinalul Ștefan Wyszynski, Primatul Poloniei, căruia i se atribuia deschiderea poloneză, l-a trimis pe tânărul pe atunci Bruno Vespa la Cracovia: „Nu eu am pornit Mișcarea, ci episcopul Karol Wojtyla (n.a. – reamintesc, din românescul Voicilă!) Ascultați-l! Va schimba sensul credinței”.

Și cât de simplu i-a spus Papa Ioan Paul al II-lea tânărului ziarist: „Nu trebuie prin credință numai să-ți aperi poporul. Trebuie să-i transmiți sentimentul respectului și iubirii aproapelui, indiferent de câtă sălbăticie instinctuală sălășuiește încă în el”.

Editorial pandemic Cornel Dinu. Colind actual: „Ne dați ori nu ne dați, noi oricum vă luăm!”. Moș Crăciun, bagă-i în sac și ia-i de-aici! Ar fi darul cel mai de preț pentru toate „cinstitele gazde” de români…

Vedeți, în minunata mea copilărie pregăteam împreună cu vecinii de vârsta mea colindele, cu chiar mai bine de o lună înainte de Ajun. De câteva ori pe săptămână. Mentorul principal era tatăl meu, conducătorul repetițiilor.

Începeam cu „Bună dimineața la Moș Ajun!”, treceam prin „Steaua sus răsare / Ca o taină mare / Steaua strălucește și lumii vestește…”, „Deschide ușa, creștine / Că venim cu toți la tine”, „Florile dalbe” și încă creo două, trei și încheiam cu specializarea pe toate ustensilele de scos zgomote ale „Plugușorului”.

…Pe care, la începuturile sale din târgușorul Bârladului de altă dată, cu brațe plăpânde tatăl meu ținea chiar coarnele unui plug adevărat cu care străbătea ulițele urbei, poposind la luminile ce-i așteptau să le ureze românilor „sănătate și belșug de sub brazda de sub plug”…

Ani buni și în Târgoviștea mea de naștere… Rar se întâmpla cetei de colindători să găsească luminile stinse pe la vreo casă ca semn de refuz a uratului…

Până acum câțiva ani așteptam cu o bucurie sfântă, și aici, în București, colindătorii, tineri preoți de la Patriarhie sau elevi la Seminarul de Teologie, slujitori cu har ai Nașterii Domnului. Ochii se căutau în timpul colindului inspirând morala creștină….

Să dai și să nu accepți să ți se dea decât ceea ce ți se cuvine… Se mai spunea și altfel: „După faptă, și răsplată!”. E, oare, ceva rău în așa ceva, împrumutat din credință și de marxism în varianta „După muncă, și răsplată”?

…Marxism spre care, prin globalizarea de nouă sorginte socialistă, da, neo-marxistă, se pare că se îndreaptă lumea. Nu-i rău, dar va fi încă și mai multă suferință… Scopul pare bun… Numai că mijloacele de realizare… prin incultură, înșelăciune, minciună, manipulare, hoție, primitivism, și lista poate continua, sunt groaznice.

Rămase ca datină la țară și prin biserici, așa-zisele „colinde în falș” ale celor care ne conduc sună faptic înfiorător de simplu: „Ne dați ori nu ne dați, noi oricum vă luăm!”… Moș Crăciun, Moș Crăciun, toți îmi spun că ești darnic și ești bun… N-ai putea să-i iei în sacul tău după ce l-ai descărcat de bucurii? Ar fi darul cel mai de preț pentru toate „cinstitele gazde” de români…