Editorial pastelat Cornel Dinu. Șficuind gânduri și etape. Între ruga „câinilor” și „neamul de piatră” din care sare mingea ca din… piatră!

Cornel Dinu   
in Editoriale
17/09/2019, 13:41
Editorial pastelat Cornel Dinu. Șficuind gânduri și etape. Între ruga „câinilor” și „neamul de piatră” din care sare mingea ca din… piatră!
Ionut Panțâru, Renato Kelic și Mihai Roman în meciul U Craiova - FCSB 0-1. Sursa foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu

Nu-mi iese din minte nici cu forcepsul uitării o statistică văzută de curând. Că românașii noștri „într-un procent de 6% doresc să semene cu Gigi Becali”! Înaintea lui Năstase, Țiriac, Halep, Nadia, Dobrin sau Gică Hagi! Dacă nu cumva imberbului care a pribocit o astfel de scorneală nu i-a luat Dumnezeu mințile. Care, oricum, publicând o asemenea enormitate, nu le-a avut niciodată. Nici mințile, nici vreun Dumnezeu. Mai avem intelectuali de marcă, dar aceștia preferă să stea deoparte. Evitând publicitatea pentru o lume din ce în ce mai pornită spre derizoriu. Mai avem și valorile incontestabile din Academia Română, care ar putea să spună ce-i cu țara și, mai ales, ce-i de făcut ca să nu devenim un ținut al sărăciei și inculturii, cum am fost „programați” la Înalta Poartă, acum europeană. Nenorocirea e că autohtonele țațe, proprii politruci și intriganții mioritici de cea mai joasă speță au acaparat mijloacele mass-media, intonând pe salarii babane prohodul neamului. Iar marea masă a suflării românești, perspicace și creatoare din fire, doar clevetește inteligent, ades cu mâinile în buzunare și fluierând a pagubă, dormind cu vise doar despre altceva.

Editorial pastelat Cornel Dinu. Șficuind gânduri și etape. Între ruga „câinilor” și „neamul de piatră” din care sare mingea ca din… piatră!

La scară nu mult mai mică, și în fotbal judecățile cu adevărat de valoare trebuie căutate cu lumânarea lui Diogene. În acest sens, sunt convins că nu vom citi o punere în talgerele adevărului a declarației bărbătești a lui Rădoi după înfrângerea tinerilor noștri în Danemarca versus șiretenia de doi lei a lui Contra după meciul cu Spania. Mirel declarând cu sinceritate că nu meritam să câștigăm la Aalborg, în timp ce Contra zice că i-a spus lui „picadorul” Ramos, care „împunge” mai mult adversarii în ultimul timp, cu emfază de Don Quijote, că „niciodată în ultimele 20 de partide Spania nu a suferit în finalul jocurilor ca în cel cu România”. „Hai să mori tu, tăticu’!”, cum ar spune unicul portar din lume surprins în offside, zgubiliticul Rică Răducanu…

Măi Cosmine, poți aduna câteva suspine doar de la cel care ți-a prezentat obrăznicia, dar nu de la milioanele de români ce iubesc fotbalul. Cum spuneam mai sus, neamul nostru are bunul simț al gândirii și prin semnele clare date pe toate rețelele de socializare a exprimat… de fapt, mai bine zis, a taxat cât de gol ești. Nu-i cazul lui Mirel Rădoi, chiar și acum, după ce-a călcat pe ceva… putred în Danemarca. Nu mi-a smuls aprecieri deosebite ca jucător, dar ca antrenor îmi place. A făcut bici răsunător din tinerii sub 21 de ani la turneul final european din iunie, în Italia, mult peste valoarea lor individuală, cu trei, patru excepții. Vom mai vedea, vom mai vorbi… Și în fotbal, mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală.

De ce aduc „ei” strict ce au nevoie, iar noi „cu basculanta”, să ajungă tuturor lipitorilor

Ca și în cazul calității prestației, de dorit omogene, a formațiilor noastre de club. Luați, prin comparație, primele zece echipe mari de club europene. Au făcut în intersezon maxim șase operațiuni de aducere a unor jucători noi. Pe când la noi cam jumătate din competitoarele de pe prima scenă au adus și peste zece practicanți în ale fotbalului. Jucători, ca și în ultimii ani, mai răruț spre foarte puțini. Atunci de unde să creștem în calitate când nu avem continuitate printr-un fir diriguitor concepțional de primenire a loturilor numai cu ceea ce au cu adevărat nevoie?!

Și nu sunt schimbați fotbaliatorii ca o sărbătoare doar a nebunilor! Ci ai unui întreg contingent din ce în ce mai mare de habarnamiști conducători de echipe, ce-și garnisesc conturile cu bani nemeritați, alături de o armată de impresari din ce în ce mai stufoasă și hazlie ca nume. Veritabile lipitori ce storc cu instincte primare aproape hoitul care a ajuns deja fotbalul românesc.

Fii „bărbată”, Dane! Ai o coloană vertebrală de invidiat!

Și acum, după gânduri învinse, să parcurgem etapa 9. Primul joc a fost la Călărași, unde își duce Clinceniul bejania și chinul de prim-divizionară în meciurile considerate „acasă”. Până se spune că va avea stadion omologabil, cu nocturnă chiar (și spectatori?), „academia” lor (asta mai lipsea, A… mare!) a scos, totuși, un punct cu Astra. În ciuda faptului că lotul echipei cu nume de rafinărie bombardată de americani și nu de Luftwaffe, care decola în Al Doilea Război Mondial de la… Clinceni, este net superior aceluia al promovatei din hatâr.

Astra are o axă de invidiat ca forță și tehnicitate: Tamaș (ce pase lungi, cinci, șase, în diagonală, a dat!), Budescu și Alibec. Ultimul încă indisponibil. În fotbal contează mijlocul, dar și axul sau coloana vertebrală a echipei. Și trupa ambițioasului Ioan Niculae o are cu prisosință. Deocamdată, încasatorul dovedit Alexa certifică prin felul în care îi evoluează trupa că nu poate fi… atacator! Se vede și îi costă. Fii „bărbată”, Dane! Nici Clinceniul nu are valențe de joc ofensiv, fiind mai mult o… „poiană” în care mai mult se ascunde fotbalul. Și de aceea, golurile au fost de ambele părți… autogoluri!

Condamnarea ghinionistului Bergodi

În al doilea meci de vineri, „frânarii” clujeni au primit încropirea de echipă din Voluntari a „primarelui” Pandele. Că n-o fi a lui Andone și nici neam a exilatului din calcio, ca Ovidiu la Pontul Euxin, Bergodi! Și „marinerul” Pandele, ca și scuterisul de la „Legume și fructe” Minea, „primare” și el la Chiajna, și-au mai numit „brelocurile” fotbalistice… Academii! Păi ați avut oare pălitura de osândă în țeste de le-ați nășit așa?! Și cu cine? La Voluntari cu „Riciu” Rădulescu, a cărui telegramă de „indicății” neprețuit de neprețioase adresată cluburilor în intersezon tocmai în 1984, când partidu’ și Secu îl făcuseră ditamai „federalul”, călca în picioare graiul sfintelor cazanii… Halal să vă fie, binecuvântaților în scăldătoare!

Întâlnirea fotbalistică dintre cele două a fost acum o simplă nouă condamnare a ghinionistului Bergodi. Care e firesc să se întrebe: „Doamne, cu ce-am greșit în altă viață de m-ai trimis să-mi spăl păcatele în această lume tocmai la acești… involuntari fotbalistici?!”. Și cum bine tot el a spus „meciul s-a termiat înainte să înceapă”. Pentru că având doi eliminați, Rodriguez (minutul 12) și Simonovski (minutul 28), în 8 jucători de câmp, contra efectuvului complet al gazdelor, doar lentoarea jocului echipei de pe Someș i-a făcut pe „involuntari” să plece acasă cu doar încă 4 goluri în traistă, primite după eliminări.

„Tatăl nostru, al câinișorilor și cățeilor doar lătrători, dă-ne nouă zăvoi de vânătoare și de răpus adversarii cei răi”

Sepsi a înregistrat a doua zi, „zambătă”, că ne-am tot hlizit să apreciem faze prin careuri, al șaptelea meci egal din cele nouă de când a început campionatul. Târgoviștea mea plecând, totuși, acasă, din „Republica de la Ploiești” cu un punct, datorită demnului portar al „cavalerilor cetății”, Aioani pre numele său, care a parat penalty-ul tras ca în filmele lui Kusturica de îndoielnicul slavo-iliric Karanović.

La încheierea sâmbetei, „Dinamoul”, cum îi spunea al doilea președinte al clubului, Nae, prenume și comportament de „giurumea” caragialiană, adus, se zice, direct de la strung, a tremurat în repriza a doua și mai ales în finalul acesteia, cu „Botșenii” Croitorașului cel viteaz și guraliv. Când „plotonerul” de arbitraj Rădulescu le-a refuzat oaspeților două penalty-uri. Clare ca lumina modernei „Arene Naționale”, unde „câinii” au evoluat și de fason, cam în același șerpuitor domino al eșecurilor de „acasă”. Se vede prezența lui Uhrin jr. în așezarea și atitudinea echipei. Dar, cu doar trei, patru jucători, nu total fotbaliși nici aceștia, și cu restul care… cu stângul nu dau… cu capul nu pot… cu dreptul o nimeresc, dar rar… e greu de aruncat în luptă o distribuție cu adevărat competitivă, fie și în disproporționatul nostru campionat. Ultimii predecesori ai cehului, cu acordul onor conducerii hoteliere, fiind ori săraci cu duhul, ori veritabile „sugative” programate să se-nfrupte din bani LPF, ai sponsorilor și din vânzări necugetate de tineri crescuți în „Ștefan cel Mare”.

Buzunarul lui Negoiță necunoscând decât luatul, nu ne rămâne, iubiți „câini” de oriunde și pe oriunde ați fi, decât să ne rugăm: „Tatăl nostru, al câinișorilor și cățeilor doar lătrători, nemaiavând în curte și câini adevărați, apărători prin fapte de joc și nu numai schelălăit când li se amintește tradiția și palmaresul clubului, dă-ne nouă zăvoi de vânătoare și de răpus adversarii cei răi. Și, Domine nostrum, s-o dăm și pe latină că poate se prinde „preghera”… Ajută-ne să nu mai semene ce încropim a fotbal prin iarbă doar cu trosbalul și folbalul etalat în ultimii ani… Și mai ajută-ne, Doamne sfânt, că Tu ne-ai mai rămas, ca galeria să nu rămână doar amintire de cânt… Și ne miluiește pre noi, Doamne, cu harul și ambiția iluștrilor înaintași ajunși prin trudă multă și nestrămutată voință campioni… Amin!”.

Frescă bizantină cu Sfântul Gheorghe Păcătosul Becali în șaua noului cal de bătaie Bogdan Rugăciune pe Argeș în sus Vintilă, răpunând întunecatul balaur cu două capete, unul la fotbal, celălalt la poker, pre numele lui Victor Satana Pițurcă

Venirea „fecesebecaliuței” în Bănie, acum cu Victor Pițurcă la comandă,  fost prezentată ca unul din capetele de afiș ale sezonului de la noi. Un fel de frescă bizantină în naos ortodox, în care Sfântul Gheorghe Păcătosul Becali, în șaua noului cal de bătaie Bogdan Rugăciune pe Argeș în sus Vintilă, intră în Iad (pentru conformitate, noul stadion al Craiovei) ca să răpună întunecatul balaur cu două capete, unul la fotbal, celălalt la poker, pre numele lui Victor Satana Pițurcă.

Înaintea fluierului de început, oltenii au încercat o coregrafie a la „Fiorentina – Juventus”. Palidă, ca și inima de imposibili „lei” dovedită de jucători în prima repriză. Mai vechi și mai uzați urmașii Legiunii a XII-a Gemina față de fiorentinii renascentiști. Dar și adormiți atâtea secole! Una e să-i dai pe Cellini, Boticelli și Papa Sixtus al IV-lea (cel care l-a numit cu respect și admirație „Atletul lui Hristos” pe Ștefan cel Mare și Sfânt), cu numele războinic de Francesco della Rovere, și cu totul altceva pe Ecaterina Teodoroiu și pe încă greu înțeleșii de noi Constantin Brâncuși și Eugen Ionescu. Avantaj clar, ei!

Bucureștenii – perechi de nouari și optari, oltenașii de pripas – optari cu șeptari

Prestația din primele 45 de minute, fu, muică, doar luptă și dă-i, luptă și dă-i! Fără vocația jocului… Eeheee… Unde sunt „zăpezile de altădată”, cu Balaci, Oblemenco și Deselnicu, frații mei și în cealaltă lume, sau Iovan, Bölöni și Lăcătuș dincolo? Dacă am da-o pe pokerul dintre Piți și Gigișor Becali, mai des adversari la masa de joc decât în echipele lor de acum, din deschidere i-am văzut având în mână pe bucureșteni perechi de nouari cu optari și optari cu șeptari pe oltenașii de pripas. Deocamdată. Și ce brelanuri de ași, popi sau chinte servite de formații aveau acum 30 de ani și ceva… Decadență mare și la iarba pe care s-a jucat. Jalnică acum față de ce a reușit alt mare oltean, Ștefan Andrei, să facă din nisipurile de la Dăbuleni, născătoare de recolte bogate prin îngrijirile sale.

Evoluție mult mai bună a combatantelor în a doua parte a meciului. Ritm, angajament, ambiție și orgoliu de ambele părți. Dar fără strunirea mingii în regimul de viteză declanșat de cele două distribuții. Se vede schimbarea adusă de Pițurcă. Insuficientă în acest moment, la ce achiziții a făcut doar mantia de cavaler maltez a lui Marcel Popescu & comp. Îmbârligător de excepție în ultimii ani ai novicilor apropitari ai echipei craiovene…

Diferența dintre „Muică, suntem neam de piatră!” și meditațiile luate câțiva ani buni de la Gică Hagi

Cărțile jocului din mitanul al doilea au rămas aceleași de la început, avantaj suficient pentru a face să renască „oițele fecesebecaliuței” din șutul unicului „berbec” din atacul bucureștean, Florinel Coman. Singurul șut periculos al oaspeților sărind din Pigliacelli direct în gheata întâmplătorului Tsoumou. Ghinionul lovindu-i pe olteni și ca o pedeapsă pentru achizițiile fără rost făcute în timp de pripășiții Rotaru și „specialiștii” săi. Ce pretenții să ai de la „șeptarul” Roman, de poker, nu de șeptic, intrat în finalul meciului? Sare mingea din el ca din piatra din care zice minunatul Tudor Gheorghe că ar fi făcuți oltenii… „Muică, suntem neam de piatră!”… Eee, din piatra aia e, cu siguranță, Roman! Având doar patru „neaoși” în primul „unsprezece”, Craiova… „minima” de acum este mai mult rocă pisată de caldarâm.

Despre „fecesebecaliuța”, o apreciere pentru Vintilă. Meditațiile luate câțiva ani buni de la Gică Hagi s-au remarcat întrucâtva. Să mai așteptăm, însă! S-au mișcat mai bine decât în trecutul apropiat, dar încă insuficient pentru pretențiile de veritabil delir ce vin de la palatele din centru și de la Pipera ale favoritului publicului decăzut.

Când fură unu, e cleptomanie. Când fură mai mulți e o manie! Când fură toți… e România!

În timp, am convingerea că spiritul de realist de joc al lui Pițurcă va da roade chiar și cu brazdele ce se rup acum din glia pe care se chinuie „acasă” echipa. Chiar și cu „pirul” de jucători din atac ce le mănâncă punctele acum. N-are unul mai ca lumea. Să mai surprindă că n-au tras pe poartă niciun șut? Poate că e chiar bine că a pierdut Craiova la prima comandă a lui Piți. Doar din sufletul entuziast al tribunei nu se poate anula diletantismul deciziilor fotbalistice luate până acum în „Cetatea Băniei”. Ce bine ar fi ca alături de Victor Pițurcă și conducerea echipei Craiovei să fie asigurată tot de olteni cu dare de mână. Scrutați istoria acestui neam aparte! Veți constata că „străinii”, cu excepția intelectualilor de mare valoare Ion Traian Ștefănescu și a profesorului Corneliu Andrei Stroe, ce au condus efectiv „Craiova Maxima”, nimeni nu „a făcut purici” (cum se spune…) în „Oltenia… Gemina”!

Cu atât mai mult acum, când se spune prea des că actualii patroni invadatori ai Craiovei s-au procopsit prin retrocedări ce fac subiecte de dosare în cercetare (sine die, ca la noi…) sau chiar în instanță. Cum spunea filosoful danez Soren Kierkegaard încă din 1930 și ceva: „Când fură unu, e cleptomanie. Când fură mai mulți e o manie!”, parafrazând, când fură toți… e România! Deci nimic nou în privința furatului distrugător de acum, de la noi, ce vine din întunericul nostru comportamental de veacuri. Și al omenirii! Doar procentele sunt mai mari sau mai mici, prin aplicarea sau neaplicarea de către state, la timp, a legislației profilactice și punitive în combaterea acestui flagel mondial peren al ființei umane.

Cel mai frumos meci al etapei a fost „western-ul” de la Ovidiu

Închiderea etapei s-a consumat la „Ovidiu”, cum atât de tare le place localnicilor să spună. Deși zgribulit de clima țărmului de Pont Euxin, marele poet surghiunit de împăratul Tiberius, nu s-a îndepărtat din portul făcut de greci nici câțiva pași spre Năvodari. A fost, într-adevăr, cel mai frumos joc al etapei. Îndeosebi repriza a doua, încărcată de faze de poartă. Astfel, dacă în primele 45 de minute, raportul ocaziilor a fost 1-1, în a doua parte acesta a fost de 7-5!

Ca într-un duel de western, în care Clint Eastwood e rănit doar în braț, șutul de excepție reușit de Eli Fernandez a făcut 3-1 după ce Hagi își rănise „de moarte” adversarul până atunci, cu trei „gloanțe” în plin. Se poate afirma că Viitorul a marcat relativ repede după ratările chiar una după alta ale medieșenilor lui Edi Iordănescu, stopați și de paradele descurajatoare ale lui Căbuz. Puteau să facă 1-1, dar s-a făcut 2-0. Reveneau în meci dacă marcau, dar s-a făcut 3-0! Și cam gata. Gazul, înregistrând astfel prima înfrângere, lasă și locul al doilea liber, pentru a-l ocupa, pe merit, Viitorul lui Gică Hagi. Viitorul lui Gică Hagi și la propriu, dar și la figurat. Mai ales că a declarat chiar ieri că va primi apa vie a unor finanțări suplimentare.

În total, etapa a avut cel mai mic număr de goluri până acum, doar 15! Dacă nu se marcau 5 la Cluj și încă 5 la Ovidiu, sărăcie lucie… și cădere pe gânduri (și mai) negre din nou…

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles