Fotbal intern

Editorial ploios Andrei Dicu, după FCSB – Craiova 4-1: Papură, victima primului „coronaderby” din luna lui Marte

08.03.2020 | 23:48
Editorial ploios Andrei Dicu dupa FCSB  Craiova 41 Papura victima primului coronaderby din luna lui Marte
ADVERTISEMENT

Dacă „ultrașii” roș-albaștri n-ar fi sărbătorit (dinainte) meciul cu oltenii pe străzile desfundate de ploaie ale capitalei, am fi spus, la unison, că stihiile au dat fotbalul peste cap. Și nici acum nu ne-am afla prea departe de adevăr, pentru că acest fenomen social nu poate trăi fără suporteri. Sigur, e greu de cântărit riscurile, dacă s-ar juca pe stadioane pline, în condițiile răspândirii acestui virus păgubos. Doar că, dincolo de microbi, e mai păguboasă atitudinea oltenilor, un fel de eroi de benzi desenate, care se credeau candidați la titlu și au primit 7 goluri, în ultimele două meciuri.

Iluzia că o minune mai poate salva sportul în fața dramelor sociale se mai trezește, din când în când, în sufletul unui poet, dar pleacă repede, însângerată de istorie. Sub cerul furios și singur al Bucureștiului, un șiroi de goluri i-a zburătăcit și de această dată pe juveții domnului Papură Cornel, după jetul rece și ascuțit care le fusese administrat în Cupă, în condițiile în care antrenorul poețel visa să joace finala competiției, chiar în Bănie… Evident, la fel de tardiv cum năzuia să câștige și campionatul…

ADVERTISEMENT

Editorial ploios Andrei Dicu, după FCSB – Craiova 4-1: Papură, victima primului „coronaderby” din luna lui Marte

FRF a reacționat prompt după decizia Guvernului României de a interzice manifestațiile publice cu mai mult de 1.000 de participanți, astfel că, după anunțul lui Raed Arafat, Federația a sistat organizarea meciurilor cu spectatori. În dantelata casă a drobului de sare, ne trezim în situația de a întreba, retoric, de ce nu sunt interzise și meciurile cu… „looseri”. În ultimii ani, FCSB n-a mai bătut atât de clar Craiova, de la acel 5-2 de la Severin, din octombrie 2017. Dar, tradiția renaște…

Românul face haz de necaz, așa că ultimele „poante oltenești” apăruseră pe seama… Rapidului, pe sistemul că partida alb-vișiniilor cu CSM Reșița, programată de la ora 12.30, a scăpat de „sancțiune”, fiindcă măsura guvernamentală a venit prea târziu. Vorba aceea, uneori e mai profitabil să joci la matineu, decât în nocturnă. Papură și oltenii se pricep la mișto-uri, dar e lesne de bănuit ce „atmosferă” i-ar fi înconjurat, dacă regimentele din galeria „Științei” ar fi cotropit Bucureștiul, la acest meci. Uneori e mai bine, chiar dacă se termină… rău.

ADVERTISEMENT

Un viciu de rafinamente, din pasa cu călcâiul la coada pe spinare

La Craiova, există de mulți ani moda frapatului șampaniei, înainte să se nască odorul familiei. Aproape anual se pariază pe titlu, iar uneori, rămășagurile sunt atât de „logice”, încât, când să se bea aldămașul, se constată că echipa… a retrogradat. O categorie întreagă socială și anume aceea a intriganților, a adorat poezia. De unde știu? Din lumea intrigilor. Dar încheierea acțiunilor, împlinirea sau moartea lor, ea este singura ce are memorie.

Nu se poate zvârli vina unui eșec de proporții, pe accidentarea lui Mihăilă, așa cum nu se pot urca toate grinzile și luminile artificiale ale unei echipe care se pretinde „trust”, pe umerii unui copil. Iar asta, în condițiile în care „omul de Națională”, stâlpul defensivei, Nicușor Bancu faultează agresiv în condițiile în care mai arvunise un cartonaș galben. Conștiența se învață de Sus, nu se preia de pe miriște.

ADVERTISEMENT

Când ești colibă și te visezi zgârie-nor, în primul rând renunți la statutul de zgârie-brânză. Cornel Papură este un tip ambițios, uneori i-am oferit zahăr din palmă, în alte ocazii l-am biciuit. Încă mai are de învățat până să antreneze Craiova (și orice altă aspirantă la titlu), dar aici nu e vina lui, ci a acelora care i-au dat apă la moară. Este vorba despre mutarea  rafinamentului de frază, către rafinamentul de tensiune a sentimentelor.

E simplu să dai pase din călcâi și apoi să-ți urci coada pe spinare, pornind înapoi, acasă, cu patru boabe în raniță, mulțumit că „Legiunea Gemina” (cum sună mesajul unui celebru banner istoric al Galeriei Craiovei) nu ți-a dărâmat autocarul, sub semnul lui Marte, încă de la poarta stadionului.

ADVERTISEMENT

De la imberbul Bancu, la sclipitorul Oaidă

Dacă la olteni n-am văzut nimic, din tabăra învingătorilor ne-a rămas înfipt în retină acest Răzvan Oaidă. Merită vorbit despre el, pentru că, la finalul unui derby, fie el și „coronaderby”, trebuie amintit cel care a cântat cu acordajul Vioarei Întâi. Crescut în Anglia și în Italia, la „Wolves” și la Brescia, acest băiat s-a întors acasă și din Moldova a venit să-i salveze echipa lui Gigi Becali. A marcat de două ori cu Craiova și a izbutit cel de-al treilea său gol, în această ediție. Pe el, Guvernul nu l-a oprit să se bucure de fotbal și ne-a „virusat” cu speranță, indiferent cu ce echipă am simpatiza.

Până la golul lui Florin Tănase, Oaidă a ținut FCSB la pupitrul jocului, dincolo de galanteriile lui Coman, etc. Oaidă a reprezentat culmea spațiului închis. N-a avut suporterii alături, ca să-l bucure cu fireștile urale. Dacă altora porțile li se închid, el a arătat cum te poți defini, ca tânăr, într-o liniște paradoxală. Ceea ce unii cu pretenții obscure, veniți cu surle și trâmbițe și luați de ape, n-au deprins…

ADVERTISEMENT